491 matches
-
dea. Din păcate, a dat în perete. Când a dat în perete, era să prăbușească peretele. Am încercat și-atuncea noi să aplanăm, tot așa, să nu fie discuții, tot așa căuta tot timpul să ne ardă, dar numai prin perversitate. Dacă ei așa vrea? Așa gândea ei... Deci, vedeți dumneavoastră, amicu’ meu a luat un pumn în ochi mergând la vizită. S-a dus la vizită, și-a văzut treaba lui. Și tot așa, unde mergeam, trebuia să fiu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
s-a dus, a găsit casa spartă. Și tatăl lui era la ministerul de Interne, mama lui la o agenție de turism - și m-au îmbrobodit bine - mi-au dat trei ani și jumătate, patru. Se găsesc mereu și amprente. Perversitatea mea, rapiditatea, cu tupeu, am ajuns ca orice deținut, în carantină la școala de corecție. Copiii corecționari țipau pe geam: „Carantină... te bat!“. Într-o zi am plecat de la școală fără ghiozdan și am venit acasă și am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lege la cap c-un sărăntoc. Am trecut și de vârsta babelor, de-acu’ dracu’ dacă mă mai însoară. Dar mă tem că-i ocupat cu altele... - Nu te grăbi cu însurătoarea. Căsătoria este oricum contra naturii, o formă de perversitate. Uite, pot să-ți las vreo cinci sute, mai mult n-am nici eu. Nu m-au plătit coțofenele nici până în ziua de azi pentru traducere, au scos și ediția a doua, au lansat-o cu tam-tam. Normal, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la celălalt capăt al firului, dincolo de un ocean Întreg. Mi-a venit În minte ce-mi povestise bărbatul și am simțit fiori străbătându-mi spatele Încă ud. Aveam prea mult respect pentru Keiko și Reiko ca să mai pot să savurez perversitățile sexuale În trei, spusese el. Probabil că era adevărat. Doar noi trei, nu mai resimțeam nici o plăcere, de aceea ne-am hotărât să atragem și alte persoane În jocul nostru, adăugase el. Să zicem că și asta era adevărat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de umeri, o aduse față-n față cu el și rămase privind-o în ochi. Și nu ea, ci Augusto se schimbă la față. — Adevărul, fetițo, e că nu te-nțeleg. — Vă cred. — Nici nu știu ce-i asta, inocență, răutate, zeflemea, perversitate precoce... — Nu e decât afecțiune. — Afecțiune? De ce? — Vreți să știți de ce? Nu vă supărați dacă vă spun? Îmi promiteți că n-o să vă supărați? — Hai, spune-mi. — Bine-atunci: pentru... pentru... pentru că sunteți un nefericit, un biet om... — Și tu? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ale discursului, până când, alarmat și speriat, nemaistăpânindu-se, i se adresă soldatului, zicându-i: „Ce, zâmbești?“, iar tânărul: „Nu, domnule căpitan, nu zâmbesc“, la care celălalt: „Ba da, pe dinăuntru!“ Așa cum tot aici, la frontieră, m-am putut edifica despre perversitatea radicală a politicii și despre ce e acest institut pentru ajutori de călăi. Dar nu vreau să-mi mai fac sânge rău scriind despre asta și mă-ntorc la vechea povestire.] Să ne întoarcem, așadar, la romanul lui Jugo de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i rău. Și nația a fost prea adesea folosită ca substitut de eficiență, ca formă de autolegitimare sterilă. Acum, băieții de la institute sunt făcuți foc: vrem bani pentru cercetare fiindcă suntem cercetători, adicătelea, purtătorii unei esențe: cercetaritatea, să-mi ierți perversitatea expresiei. Refuză competiția cu oricine în privința proiectelor de cercetare. Încă. Dar o să le treacă foarte repede, chiar dacă nu o să fie de bunăvoie. Filosofii, spre deosebire de sociologi și psihologi, au fost îngăduiți, tolerați să existe și după ce Cârmaciul a decis, în iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
garantat. A fost desemnat un nou șah, fiul cel mai mic al monarhului abdicat, În vârstă de numai doisprezece ani; după spusele lui Șirin, care-l cunoscuse din leagăn, era un adolescent blând și sensibil, lipsit de cruzime sau de perversitate. Atunci când străbătu capitala, a două zi după lupte, ca să meargă la palat În tovărășia tutorelui său, dl Smirnoff, fu Întâmpinat cu strigăte de „Trăiască șahul!”. Ieșeau din aceleași piepturi care, În ajun, urlaseră „Moarte șahului!” XLII Tânărul șah făcea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i refuzați omagiul interesului dumneavoastră. El te tulbură și-ți reține atenția. A trecut timpul de când era pur și simplu ținta batjocurii - și a-l apăra nu mai este o excentricitate, după cum a-l lăuda nu mai e o perversitate. Defectele îi sunt acceptate ca un complement necesar al meritelor sale. E încă discutabil locul său în artă, iar adulația admiratorilor lui este poate la fel de capricioasă ca și defăimările detractorilor. Dar un lucru nu poate fi în nici un caz pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acestea erau foarte romantice. Îmi dădeau simțământul intim că fac parte dintr-o confrerie mistică. IV În vremea aceea nimeni nu s-a purtat mai frumos cu mine decât Rose Waterford. Ea îmbina o inteligență masculină cu un fel de perversitate feminină, și romanele pe care le scria erau deopotrivă originale și deconcertante. Într-o bună zi în casa ei am cunoscut-o pe soția lui Charles Strickland. Dra Waterford dădea un ceai și cămăruța ei era mai plină decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se aducă la pat cafeaua cu lapte." Orice socoteală de viață tihnită mi s-a părut totdeauna ridicolă, burgheză, cu toate că personal am fost un burghez care se înspăimînta la prima noapte nedormită. Totuși, n-am protestat, probabil dintr-o mică perversitate: mă apropiam mai mult de ea, aveam mai multe drepturi, fără ca în schimb să-i făgăduiesc ceva anume. Conștiința era liniștită. Dar poate că mă ponegresc acum și nu-mi mai aduc bine aminte. În orice caz, Irina poate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc și mă simțeam rău în camera străină. Cu perversitate îmi pregăteam plecarea, ca ea să nu simtă plictiseala și indiferența mea, când voiam să părăsesc camera după o oră, eu, care înainte de a intra, dorind-o, îi promisesem că vom sta patru ore împreună. Cugetam minciuna pe îndelete, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din vreme ziua ei de naștere și cele două de botez (o chema și Marie-Anne) și îmi spunea printr-un ton degajat cât de mult ținea la ele. Eu mă revoltam (cu durere, văzând ce ușor o înțeleg, și cu perversitatea de a-i strica planurile), arătând că mi se pare stupid obiceiul acesta. Ea atunci, cu un ton de copilă mică de tot, îmi explica, mîngîindu-se că "o amuză" să primească daruri (ca și cum nu darul ar avea vreo importanță, ci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am întemeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană după cum muștele se delectează pe hoituri? Sau poate, neștiind încă adevărul, vreau să mai prelungesc, în închipuirea mea măcar, legătura cu Irina? Dar toate aceste sunt presupuneri, și n-aș vrea, din pricina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și de ceilalți. Era perversitate. De altfel, luciditatea în astfel de clipe poartă numele de perversitate. Dar nu-mi caut scuze, vreau să mă cunosc întreg. Știu că gândeam atunci, în același timp, că aș fi putut să-mi rețin firea de aș fi voit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și de ceilalți. Era perversitate. De altfel, luciditatea în astfel de clipe poartă numele de perversitate. Dar nu-mi caut scuze, vreau să mă cunosc întreg. Știu că gândeam atunci, în același timp, că aș fi putut să-mi rețin firea de aș fi voit, dar mă lăsam în voia nervilor ca să impresionez. Știu apoi că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
omul ciudat pe care îl bănuiesc ceilalți, și poate din instinctul meu de a voi să scot la suprafață, în omul care pare cel mai superficial și mai preocupat de evenimentele neînsemnate ale zilei, câteva spaime. (Cît e de mare perversitatea?!) - Și ți-e frică, Viky, de ce o să se întîmple cu tine mai tîrziu? - Fără îndoială.- Și te gândești des la asta? - Foarte des. - Ești așa de zâmbitoare toată ziua, că n-ai bănui că ai și frici.Iartă-mă că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
catastrofe, s-a simțit ca în elementul ei. Deseori i-am explicat o mulțime de vibrații cu ocazia unui mort, fie că nu puteam scăpa de aceste obsesii și le spuneam oricui avea răbdarea să mă asculte, fie că aveam perversitatea să-i transmit panica mea, după cum un vițios încearcă să transmită vițiul lui celui mai bun prieten. Ioana se revolta uneori, dar nu mai putea să se dezobicinuiască. O fi acesta unul din motivele care au ținut-o fidelă cel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
strâmbe pe care am urmat-o, de încăperea murdară, unde nu voiam să mă uit la nimic mai precis, de frică să nu văd gângănii, și mai ales să nu văd trupul dizgrațios și impudic ofe-rindu-se. De ce am intrat? Din perversitatea de a o înșela pe Ioana și de a mă simți, astfel, mai liber? N-aș fi avut curajul să-i spun ce am făcut. Vedeam că ea, așa de bănuitoare și geloasă, nu presupune nimic. (Nu sunt un om
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au rămas aceleași. Scene puternice nu se mai petrec, căci le considerăm, instinctiv, ca o impietate. Parcă am fi bătrâni și ne facem socoteala vârstei pierdute zadarnic, cu multă melancolie, dar fără revoltă. Sărutările între noi sunt rare, frățești, fără perversitate. Ne simțim obosiți. Zilele mai calde ca totdeauna și marea cuminte, legănîndu-se în cadență, ne influențează în această amorțeală. Câmpie care a fost odinioară plină de flori și de iarbă proaspătă, pe unde a trecut un uragan. Ioana spuse tînguitoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă discutăm nu-mai despre ceea ce s-a întîmplat! - Nu trebuia să se întîmple nimic! - Totul a fost numai din pricina ta! - Bine ca te poți consola așa de iute! - Și, în definitiv, puteai să împiedeci de la început orice. Dimpotrivă, ai avut perversitatea să ne împingi unul spre celălalt. Cine îmi făcea mai multe elogii despre el? - Sunt încîntat, căci cu atât mai scârnavă apare fapta lui de maitîrziu. - Ești prea bun observator al celor ce te interesează ca să nu fi observat că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în sufletul lui se nășteau sentimente perverse, aproape veninoase. Prin urmare, nu s-ar fi putut spune că Nobunaga privea ostil pe cineva fără vreun motiv real, ci, mai degrabă, că Mitsuhide însuși provoca acea situație. Se putea observa că perversitatea lui Nobunaga se manifesta în cuvinte și expresii, la fel de mult pe cât strălucea puterea raționamentelor înțelepte ale lui Mitsuhide. La drept vorbind, ar fi fost ca o încercare de a judeca dacă mâna stângă o apucă prima pe dreapta sau invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Alan? Mai exact, cine s-ar deranja să-l acuze pe Alan? De asemenea, de ce să ne dăm osteneala să-l compătimim pe Krishna Naipaul, care, în timp ce Alan și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din Wincanton? În încăperea frigorifică luminată cu neon, un sandviș sexual ciudat, cu trei straturi, se zvârcolea printre rafturi. Dedesubt era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tumultuoase, trândăvie și zile leneșe. Și el ispitește în fel și chip, pe fiecare, prin acel lucru rău spre care inima sa este cel mai mult înclinată. Și în ziua în care Fiii Oamenilor au devenit deja sclavii tuturor acestor perversități, deșertăciuni și spurcăciuni, atunci, ca plată, el smulge de la Fiii cei răi ai Oamenilor toate acele lucruri pe care Mama divină Natura le-a dat lor cu atâta generozitate. El le ia suflarea, sângele, oasele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mai fierbinte decât sângele vostru. Cu acest foc al morții toți dintre voi vă gătiți hrana în casele și în câmpiile voastre. Adevărat vă spun, acesta este totdeauna focul care vă distruge hrana și trupurile, tot așa cum focul răutății și perversității vă pângărește gândurile și vă înrăiește sufletele. Pentru că trupul vostru este chiar ceea ce mâncați, iar sufletul vostru devine, până la urmă, exact ceea ce gândiți. De aceea, este bine să nu mâncați nimic din ceea ce un foc mai mare decât focul vieții
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]