1,274 matches
-
le recombine cu elemente contemporane, ca formă de protest față de autoritarismul acestor guverne. Majoritatea operelor din expoziție au fost create, cu mari riscuri, Înainte de 1989, dar unele piese sînt mai recente: de exemplu, o sculptură a lui Pan sudată din petice ale destrămatei Cortine de Fier. Pan cel din legendă venea din Tracia, Albania de azi. Au inclus În catalog o declarație Înflăcărată a unui artist care a petrecut cincisprezece ani Într-o Închisoare. Viziunea noastră despre lume stă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
c-o să fiu bătută ca să mărturisesc, c-o să fiu închisă pentru mai multe vieți, că n-o să-l mai văd niciodată pe James, că n-o să-mi mai văd prietenii și familia. N-o să mai văd niciodată cerul albastru. Cu excepția peticului vizibil din curtea închisorii, m-am gândit plângându-mi de milă de mine. Și aveam să fiu obligată să port acele groaznice rochii-sac care reprezentau uniforma închisorii. Urma să devin lesbiană. Aveam să fiu obligată să fiu iubita lui Mam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timp de peste o jumătate de secol, în fiecare zi și în fiecare loc, cu fiecare gậnd și cu fiecare pas. Astăzi, am deplina certitudine că destinul nostru este legat de cer și de aștri. Întreg Universul încape deodată sub un petic de cer, plutind pe aripile unui flutur și vine uneori ceasul cậnd nu mai știi exact unde sfậrșește realitatea și unde începe visul. Hotărậsem, de aceea, să mă întorc în mine și să caut aici statornicia ființei mele, aflată veșnic
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Dawson, cu portar și recepționer la comun, dar în loc de asta s-a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o întâlnire de afaceri. Uite numărul meu. Sună-mă dacă simți nevoia să vorbești cu cineva. —Mulțumesc, dar nu sunt dependentă de droguri. —Nu-i nimic. N-o să ți-o iau în nume de rău. A mâzgălit ceva pe un petic de hârtie. L-am luat cu o mână moale și am spus: —Mă numesc Anna. —Anna, a repetat. Ai grijă de tine. Faine haine, apropo. —Pa, am spus și am lăsat peticul de hârtie să cadă în geantă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nume de rău. A mâzgălit ceva pe un petic de hârtie. L-am luat cu o mână moale și am spus: —Mă numesc Anna. —Anna, a repetat. Ai grijă de tine. Faine haine, apropo. —Pa, am spus și am lăsat peticul de hârtie să cadă în geantă. M-am dus la întâlnire, dar nu eram în formă, n-am reușit să mă implic îndeajuns încât să negociez ferm condițiile cu dl Lămpi de Fițe și am plecat fără a ne fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar fi tare frumușel în timp ce altcineva îl acompania la un pian dezacordat. Locul aducea a un club de teatru pentru amatori. Trebuia să fi greșit adresa. Cum se putea să fie o biserică aici? Dar m-am uitat iar la peticul de hârtie. Acolo zicea camera 514 - și exista o cameră 514. Chiar la capătul holului; n-arăta deloc a biserică; doar o cameră goală în care era un cerc de zece-unsprezece scaune așezate pe podeaua plină de praf și rumeguș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi erau puse atât de multe piedici? În plin acces de furie, mi-am amintit de ceva. Cu mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era musai. Și iată-l. O bucățică mototolită de hârtie. Ultima mea speranță: numărul lui Angelo. Angelo, pe care îl întâlnisem când fusesem cu Rachel într-o dimineață la Jenni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
corpului lui de cretă ce se fărâmițau ca niște atomi În aer, iar până la urmă ne rămase la picioare o grămăjoară de cenușă arsă. Dee se aplecă, scotoci În pulberea aceea cu degetele lui descărnate și scoase din ea un petic de hârtie pe care-l ascunse În sân. În clipa aceea ieși din umbră un rabin bătrân, cu o tichie unsuroasă ce semăna mult cu gluga mea. — Doctorul Dee, presupun, zise el. - Here Comes Everybody, răspunde eu umilință Dee, Rabbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a fost urmată de un sunet metalic, straniu și tremurător. Uitându-se peste umăr, Alice a văzut un bărbat cu părul lung, împletit într-un soi de cozi, cu o haină care-i ajungea până la brâu și era compusă din petice și cu un rânjet de nebun. Tipul înainta pe culoarul bisericii cocoțat pe o pereche de picioroange. Oamenii așezați în rândurile din față au scos un țipăt strangulat. Când Alice a privit în direcția mătușii, a văzut că florile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unul altuia. Hugo s-a uitat la ei cu un dispreț compătimitor. Era limpede că nu aveau habar de nimic. Aici am putea să facem bucătăria, a zis fata plină de speranță la un moment dat, arătând cu mâna un petic de pământ stâncos, despre care Hugo știa cu siguranță că ascundea o gură de mină. Nu știu, tot zicea băbatul. Probabil că e un chilipir. Eu nu mă pricep deloc la proprietăți. Într-un final, fata și-a croit drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trebuia compensată printr-un preaplin de nisip și pietricele: se „punea mixtura caldă de la stația de-asfalt“. În două, maximum trei săptămâni, șanțurile reapăreau, piatra cubică sărea la suprafață (dacă aveai ghinion, luai un cataroi tip Gavroche pe capotă), iar peticele se evaporau, cu pietrișul spălat încă de la primele ploi. Șoferii strângeau din dinți, făceau slalom și își blestemau zilele. Până pe 1 august, nici o mișcare: atunci demara Marea Asfaltare. Buldozerele rupeau dintr-un capăt în altul bulevardele centrale, pentru a trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi avut degete, aș fi trimis-o să caute, să strângă, să apuce și să mângâie, cartografiind tot ce se-afla sub întinderea de haine. Discriminările nu-și aveau locul acolo, nici o porțiune a cărnii nu trebuia neglijată, nici un petic de piele uitat sau abandonat. Acum nu-mi ardea însă de joacă. M-am aplecat din nou pe laptop și-am deschis al doilea document. Scria doar două lucruri în el: Van Eick. Nu, nu descoperisem numele vreunui pictor flamand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ceaușescu intrase în viețile noastre pentru două decenii și jumătate, ca un musafir viclean și nepoftit. Alesul se instalase în fruntea țării ca într-un apartament furat: brutal, firesc, cu toată familia. Și eu, și Mihnea eram legați de-un petic de hârtie semnat de omulețul ăsta buflei, cârlionțat, care juca șeptic cu nevastă-sa, pronunța stricat cuvântul prietenie (lui îi ieșea mereu „pretinie“) și confunda „richita“ cu micșunelele. Părinții n-aveau nimic de-a face cu cromozomii noștri, decretul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zis. „Un fel de taxă pe viciu, nedeclarată. Încurajată de Stat, donată Bloteriei și-administrată de ea.“ „Jocurile de noroc...“, a observat Maria. „În variantă 6 din 49.“ „Exact.“, i-a dat Mihnea dreptate. „Nu la cazino, ci pe-un petic de hârtie care costă 60 000 de lei. Adică 2 dolari. De șase ori mai mult ca-n Australia. De două ori și jumătate mai mult ca-n State. Înmulțește săptămânal cu câteva milioane de jucători: trei, patru sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
opună influenței britanice în Europa postbelică. El și cu Krupp, industriașul economiei naziste. Și îți mai povestesc asta pentru că, printre bancnotele și obligațiunile deversate-n lacurile din munții noștri, se află o hârtie care cred că te-ar interesa. Un petic de ziar pe care unul din prietenii mei l-a pescuit din lacul Toplitz acum câțiva ani, în timpul unei expediții de plăcere. E deteriorat de umezeală, dar scrisul a rămas citeț.“ „Cum au ajuns englezii să facă trafic informațional în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îți aduceau cărțile vechi cu mănuși, ca prăjiturile din cofetăriile pariziene?! La noi nu vezi așa ceva.“ Renunțasem de mult să mai înțeleg care „noi“. „Dar cum rămâne cu Bernhardt Kruger? Ce legătură are el cu toată povestea?“ Nu întrebam de peticul de hârtie, care mă interesa cu-adevărat. „O clipă. Ajungem imediat și-acolo. N-ai venit aici ca să descurci niște ițe?“ „Ba da.“, am recunoscut fără plăcere. Trebuia să combin adevărurile cu minciunile, ca să obțin cât mai multe detalii. „Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zâmbești frumos și puțin cinic, cât să te creadă. Sosise momentul să le spun adevărul. Am trântit ușile de la Schottenpoint și-am fugit pe scări, urcându-le trei câte trei, ca-n liceu. În dreptul bufetului, mi-am adus aminte de peticul de ziar promis de inginerul Grosesecu. Nu mi-l dăduse. Sau poate mi-l lăsase și nu fusesem eu atent? Mi-am scos mănușile, ținându-le sub braț și mi-am descheiat hanoracul. Am scos Pif-ul din buzunarul interior și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o dantură stricată. Nu făcea în mod evident parte din Pif: profesioniști, francezii nu lucrau pe-o asemenea coală. Am împins Pif-ul la loc în hanorac și mi-am înfundat mănușile în buzunare, să mă pot mișca. Apoi am apucat peticul și l-am desfăcut ușor, între degete. Pe-o jumătate de colț, spălată de ape și înverzită de bulele de plancton, se vedea o porțiune de scris, un extras neclar dintr-o formulă complicată. Am simțit în palmă răceala lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mințise: era încă lizibil. Am împins cât mai mult colțurile spre marginile palmei, cu grijă să nu le rup. Semnele arătau o combinație ciudată, ca rezultatul unei analize gramaticale: Pr (A | B) = Pr (A ∩ B) / Pr (B) Am strâns peticul în palmă, oricum nu mai însemna nimic. Pr-ul venea mai mult ca sigur de la „propoziție“, analiza frazei nu se mai făcea decât în manualele din anii 60 și la Litere, în secția de Limbă. Lucrurile se descâlciseră deja: informația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
studenție. La întoarcere, aș fi vorbit oricum cu cineva de la catedră. M-am grăbit pe culoar, spre Mihnea și Maria; ajunsesem la doar două uși de ei. În drum, am memorat totuși formula; simplă măsură de precauție. Apoi am mototolit peticul, cu gândul să-i dau un bobârnac. M-am răzgândit în ultima clipă și l-am strecurat într-un coș de gunoi. După încă trei pași, m-am oprit în dreptul ușii Mariei. Am pus mâna pe clanță și-am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
insera reclama ta în cadrul unui ziar sau reviste, fie pentru a o prezenta publicului. O dată creată respectând cerințele din piramida lui Maslow și cele 12 motive (AIDA), macheta publicitară se poate utiliza pentru o gamă variată de tipărituri. > Afișul este peticul de hârtie care se cere văzut, peticul de hârtie care este expus vederii publice. Fie că îl expuneți în interior sau în exterior, afișul trebuie să aibă un mesaj condensat, clar și vizibil de la minim 3 metri. > Flyerul sau fluturașul
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
reviste, fie pentru a o prezenta publicului. O dată creată respectând cerințele din piramida lui Maslow și cele 12 motive (AIDA), macheta publicitară se poate utiliza pentru o gamă variată de tipărituri. > Afișul este peticul de hârtie care se cere văzut, peticul de hârtie care este expus vederii publice. Fie că îl expuneți în interior sau în exterior, afișul trebuie să aibă un mesaj condensat, clar și vizibil de la minim 3 metri. > Flyerul sau fluturașul publicitar este tipăritura pe care o distribui
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
te face s? -Îi cere scuze că exi?ți” (C. Noica) ?i pentru c?, mai ales prin crea?ia lui Eminescu, „neamul românesc ?i a că?tigat dreptul la nemurire", cunoa?terea acesteia nu poate decât s? lumineze acel Îngust „petic de cer" ce-?i este Ing?duit din imensul orizont al universalit??îi: „Deasupra tuturor gloriilor efemere ?i de?ert?ciunilor legate de patimile noastre omene?ți, un singur punct r? mane fix, necl?tinat de nici o catastrof? istoric?: geniul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cât oamenii se egalizează cu atâta devin mai puțin liberi. Proprietățile mari împărțindu-se și subîmpărțindu-se, schimbîndu-și originea prin cumpărătură cu bani, era evident că drepturile vechi de jurisdicție deveneau o vexare a unei mâni de oameni pe un petic de pământ, pe care statul nu putea s-o mai recunoască. În teorie generală cată dar să spunem că esența sistemului vechi încetase cu domniile străine, că sub acestea s-a stins statul natural pentru a face loc celui artificial
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]