10,156 matches
-
zborul pe cerul înstelat de deasupra patriei. Ce tot ai, domnule, cu Iliescu? sînt întrebat, jumătate glumă, jumătate serios. Și ca întrebarea să aibă și-un moț, urmează, de fapt, schepsisul ei: ești în criză de subiecte? nu mai poți picta? N-am nimic cu Iliescu, răspund, cu omul Iliescu, deși, fie vorba între noi, nu poți despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (ar interveni imediat deterministul meu de serviciu), numai făptura asta putea face ceea ce face
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
literar", și că ai publicat volumul Arlechin în iarbă, în 1972. Pe cînd prima expoziție personală ai avut-o în 1976. O mărturisire: sînt absolvent al unei facultăți de litere, pe care însă am trădat-o chiar în vremea ei, pictînd mult atunci (scumpii mei colegi nedîndu-și seama că printre ei se află un exemplar atît de... anormal, care, finalmente, va și trăda tagma dăscălească). Pictam, evident, mult mai dinainte, cam din a doua pruncie, dar cînd a fost să decid
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
al unei facultăți de litere, pe care însă am trădat-o chiar în vremea ei, pictînd mult atunci (scumpii mei colegi nedîndu-și seama că printre ei se află un exemplar atît de... anormal, care, finalmente, va și trăda tagma dăscălească). Pictam, evident, mult mai dinainte, cam din a doua pruncie, dar cînd a fost să decid... A existat un trist accident biografic chiar la terminarea liceului, în 1952: îmi murise tatăl, care ar fi putut să-mi asigure cît de cît
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
prefer, evident, pe prima. Cea care rezistă doar prin substanța ei intrinsecă, nu adjuvată tematic. Pentru că pictura mea poate trăi foarte bine în specificitatea ei formală. Fiind o pictură modernă, "decorativă", "ambientală", ea e destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez un tablou. Pictez o expoziție. Expoziția ca o compoziție, ca un tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce în muzică se numește variațiuni pe o temă? E contaminare muzicală? Poate. Ești un pictor cu o cotă bună în țară. De altfel, primul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
prima. Cea care rezistă doar prin substanța ei intrinsecă, nu adjuvată tematic. Pentru că pictura mea poate trăi foarte bine în specificitatea ei formală. Fiind o pictură modernă, "decorativă", "ambientală", ea e destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez un tablou. Pictez o expoziție. Expoziția ca o compoziție, ca un tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce în muzică se numește variațiuni pe o temă? E contaminare muzicală? Poate. Ești un pictor cu o cotă bună în țară. De altfel, primul tău album monografic
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
atunci al Centrului Cultural Francez din Iași, băiat drăguț, căruia i-am vîndut cîndva tablouri, o fi fost și bodyguard mitterrandist, ceea ce mă îndoiesc, atunci da. Oricum, Mitterrand nu mi-a confirmat nimic... Totdeauna am privit maniera ta de a picta fixată undeva în stadiul intermediar al lui Mondrian. Cînd Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
trădări, a filologiei, și am preferat liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci întrebat cu oarecare mirare: cum, o să fii pensionar? Nu, pentru că una e să lucrezi într-un domeniu economic, să zic, iar retragerea să fie o apăsare a timpului mort, alta aici. Dimineața, la trezire, îmi
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
-ntorc acasă, la prînz, mă odihnesc puțin (cum făcea tatăl meu cu tribunalul) și revin. Stau pînă noaptea, tîrziu, cînd, ieșind, îmi fac plimbarea alertă și încă aventuroasă pe bătutele sau mai puțin bătutele străzi ale bătrînului oraș. Cîte ore pictezi pe zi? Nu exagerat de multe. Nu e neapărat să stau doar la șevalet. Vezi, am și-un pat aici (rămîne între noi); cîte cineva, intrînd, mă întreabă: "Cum, dormi aici?" Nu, nu dorm, dar după lucrul la șevalet, covîrșitor
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
tău, deja pomenit, sună "În rest: viață liberă și cruntă. Merită s-o trăiești". Îmi asum această bucurie imensă că acum unsprezece ani s-a întîmplat ce s-a întîmplat. Nu mai poate veni nimeni în atelier să-mi spună: pictează așa! nu picta așa! scrie așa! nu scrie așa! Mă bucur de această nevisată libertate, de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar. Dar existența noastră a devenit și cruntă în dinamica ei sălbatic-competitivă. Mi-o asum, de asemenea. Mă
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
sună "În rest: viață liberă și cruntă. Merită s-o trăiești". Îmi asum această bucurie imensă că acum unsprezece ani s-a întîmplat ce s-a întîmplat. Nu mai poate veni nimeni în atelier să-mi spună: pictează așa! nu picta așa! scrie așa! nu scrie așa! Mă bucur de această nevisată libertate, de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar. Dar existența noastră a devenit și cruntă în dinamica ei sălbatic-competitivă. Mi-o asum, de asemenea. Mă bucur de-amîndouă. Faci
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
asemenea. Mă bucur de-amîndouă. Faci față competiției? Fac. E destul de complicat. Destul de stresant. A avea destin de pictor înseamnă, implicit, a te plasa în aventură. Numai și pentru că e aventură, îmi place atît de mult. Nu trăiesc în lipsuri, chiar dacă pictez modern... post-modern. Deci se poate trăi din pictură. Depinde de reușita strategiei personale. Mai trebuie să și curtezi. Tonitza. Venea lumea bună a Bucureștilor în vernisajul lui, apărea și "greul" cu bani, reținea lucrarea cutare, expoziția se închidea, dar ofertantul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
unor spații viciate de psihismul abisal al contemplatorului. Poezia e act soteriologic, e o terapie pentru ființa infestată de miasmele Infernului. Și totuși, pe alocuri, imaginile sunt neașteptat de simple (fără a fi însă lipsite de încărcătură semnificantă): "Încercam să pictez ruinele/ nepăsării tale/ (...) luna în cămașa de forță a nopții" (Ochi adânc verde, p. 11), "avioane trec prin casele noastre prin fumul/ ridicat din scrumiere..." (Viziune prin aripă străpunsă de glonț, p. 19) sau: "Fulgere cădeau pe acoperișuri ca rochii
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
altele, îmi descriam copilăria și părinții... Mă străduiesc să spun acum, cu alte cuvinte, ceea ce se citea acolo. Jocul și feeria sunt definiția copilăriei mele. Natura Brașovului era un basm riguros împărțit în patru anotimpuri: primăveri parfumate, veri strălimpezi, toamne pictate de "fauve"-iști, ierni somptuoase. Trăiam într-un basm perpetuu, fiindu-mi frică de lupi, de vrăjitoare, dar și de misterioasele curți din dosul porților de lemn, eram într-un burg mirosind a poveste și a vechime... Și mă jucam
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
estetice înseși. Raporturile foarte complicate dintre pictură (realizare ) și lucruri (res) sînt așezate sub semnul corespondențelor și al schimburilor permanente ("schimbul de substanțe, conviețuirea, coexistarea, urzirea într-o rețea foarte subtilă de relații, intersusținerea, hrănirea mutuală, coajutorarea, potențarea reciprocă: a picta ceva într-un tablou înseamnă a-l înzestra cu condiții de viață eterne.") Gioconda oferă o perspectivă inedită asupra eternului feminin și a biografiei lui Leonardo, iar Arta lumii acesteia și a celeilalte confruntă pathos-ul materialist al sudului cu cel
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el, doar i-am transmite ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul celălalt al mesei un brav mujic cu ochi albaștri și sinceritatea pictată pe față, un surâs de pâine caldă, cine altul decât Tvardovski? Îl privim insistent îmbătându-ne de admirația noastră, până când niște amici ruși vin să se așeze lângă noi. Și aflăm că era tocmai pe dos. Mujicul blând căruia i
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
să se plimbe cu tabloul neterminat după el, vreme de vreo 15 ani, din țară în țară și din regat în ducat? Ce l-a făcut pe Van Gogh să își aleagă o anume catedrală din Arles ca s-o picteze, și încă noaptea? Răspunsurile ce pot fi date încep de la cele mai simple, după cum, de pildă, în cele 2 cazuri ale noastre: 1. La Da Vinci, banii negustorului. 2. La Van Gogh, faptul că pe vremea aceea locuia pur și
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
orășelul Arles. Aceste răspunsuri nu sunt desigur nici pe departe mulțumitoare. Dacă ar fi fost așa, Da Vinci ar fi terminat repede și predat încă și mai și, tabloul clientului, iar Van Goh nu și-ar fi pierdut poate noaptea pictând catedrala, ce era, slavă Domnului, mult mai vizibilă ziua. Am ales special aceste două subiecte ca să zic așa, la prima mână, pentru că ele au fost larg dezbătute de predecesorii și profesorii mei în teoria artei. Marele Sigmund Freud analizează cu
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
fie dat. Și în nici un caz de către artist. Răspunsul trebuie să rămână conținut ca o întrebare chinuitoare "fără răspuns" în miezul de sens cel mai ascuns al operei, care arde, chinuie, doare și te face să nu dormi noaptea ca să pictezi ca Van Gogh sau să îți cari, protejând-o cu grijă, pânza întinsă pe cadru, după tine, vreme de 25 de ani, ca Da Vinci. Dacă m-ar întreba cineva pe mine ce m-a făcut să aleg acest subiect
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
tot de o revoluție, "cea mai minunată din istorie", "aceea care a dus la constituirea Republicii Libere și Unite a Celor Șapte Țări de Jos". În vârtejul evenimentelor este atras pictorul Abraham van Beyeren, care are un dar miraculos: dacă pictează o ființă, acea ființă dispare, ca și cum s-ar consuma pentru constituirea imaginii ei pe pânză. Conspiratorii vor să-l convingă pe pictor să-i facă portretul lui Wilhem al II-lea de Orania. La rândul lor, susținătorii acestuia doresc ca
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
ca și cum s-ar consuma pentru constituirea imaginii ei pe pânză. Conspiratorii vor să-l convingă pe pictor să-i facă portretul lui Wilhem al II-lea de Orania. La rândul lor, susținătorii acestuia doresc ca Abraham van Beyeren să-i picteze pe conspiratori. Se remarcă fantasticul livresc al povestirii, care aduce aminte de proza lui Borges. Dar se remarcă și comicul de situații, à la Eugen Ionescu: grupările adverse se află într-un raport de simetrie mecanică, astfel încât și-ar putea
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
numele și însemnele ctitorilor. Mi-am mijit ochii ca să pot vedea mai bine și, nu fără mare surprindere, mi-am dat seama că pe steag era înfățișat un pește mare, gras, un fel de crap cu capul negru și solzii pictați în culori țipătoare. Coada nici nu mai avusese loc să încapă cu totul în pictura aceea încropită, s-ar fi spus, de o mână stângace. Ce e mai ciudat, crapul ăsta gras privea cruciș în așa măsură încât îmi producea
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. Începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nici o glosă pe marginea idealității și nici măcar o subtilă formă de acces în spatele materiei, acolo unde așteaptă bucuriile
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
popor român nu seamănă deloc, dar absolut deloc, cu această imagine. La noi, idealuri comportamentale au devenit haiducii politici precum "Luceafărul huilei" ori demagogii care asmut la asasinat (nu-i mai dau numele, așa cum am promis!) și nicidecum seraficele figuri pictate pe murii cochetelor bisericuțe vlaho-moldo-ardelene. în România, iubirea față de aproapele ia tot mai mult forma securii cu care-i despici țeasta, a chibritului cu care-i incendiezi casa ori a bestialității cu care-i violezi nevasta sau fiica. La o
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
mai bun remediu împotriva angoaselor"). Lăură - în toate mai stăpânita, reflexiva, de o controlată pasionalitate, măsurată ("feministă exact cât trebuie"), mai putin spontană, măi ezitanta, măi analitică. Amândouă au inclinații artistice, iubesc muzică, Chloé este de fapt actrița, iar Lăură pictează. Retranșarea în prietenia lor cele două o mai încercaseră, așadar, ca soluție în fața crizelor, cu bune efecte verificate de fiecare dată. Acum intervine însă ceva nou, o "complicație". Chloé se îndrăgostește de Lăură, pur și simplu, sub impulsiuni safice revelate
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. *** Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]