2,469 matches
-
iar când o puștoaică în căutarea primei iubiri mă fixează la rândul ei cu privirea înțeleg imediat că vom coborî împreună la prima Vremea noastră a venit vremea noastră și ne-a găsit obosiți mă privea tânăr din ochii tăi picurându-ți pe buze amar mierea puținelor clipe rămase până când va pleca lăsându-ne adormiți ai surâs scurt cât vremea noastră cât să aflu că viața mea nu va mai fi decât amintirea surâsului tău scurt plimbări lungi ca picioarele tale
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
OK. Nici o problemă. Sigur. Plouă. Atât de dulce, atât de solid. În grădină cele mai mici pojghițe de pământ, de sub salată și de sub frunzele de fasole înclinate, găurite de cărăbuși, se închid la culoare, murate, frunzele de deasupra lor sclipesc, picură în lumea vegetală ce împărtășește pretutindeni secretul ploii. Rabbit își ia ochii de pe chipul încăpățânat și posomorât a lui Nelson și se întoarce la revista lui. Cel mai bun tip de prăjitor de pâine cvadruplu, citește el, este cel cu
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
Groapa, Maidanul cu dragoste sau Amantul colivăresei - cele trei romane asupra cărora Georgiana Sârbu se apleacă cu precădere în teza ei de doctorat - sunt niște indubitabile reușite literare cărora le lipsește conturul vreunui orizont reflexiv. Niște drugi soioși de pe care picură zeama maidanelor urbane, pe care îi citești cu aerul că ai vizitat un ospiciu în aer liber, pitoresc pînă la încîntare și gol pînă la îngrețoșare. Un univers minor și fatal plat, derizoriu prin conflictele iscate și cleios prin patimile
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
bat cap în cap n-ar putea releva decît o dezicere de sine accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său lubric: "Mi-e-o scîrbă delicioasă de Tamara. / Beată-mi adoarme-n pat cu pula-n gură. / Nici picurată pe lindic cu ceară / Să nu se fută-n cur nu se îndură, / Ci vrea mereu să-i umplu-n sperme mațul / Ce-i străjuit de-o găurică strîmtă./ Vomit pe sînii ei, să-i sting nesațul, / Trupul i-l
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
cei doi soldați care gestionau clubul veniseră să-i trezească și să le spună ce i se întîmplase președintelui. Cei doi soldați se așezară alături de marinari pe paturile de lemn din corturile de campanie ale tinerilor recruți, privind cum apa picura din aparatul de aer condiționat într-o cană de cafea și bînd bere. Postul de radio al Forțelor Armate din Subic Bay transmise toată noaptea buletine informative despre această inexplicabilă crimă. Acum era dimineața tîrziu și, în timp ce umbla prin jungla
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
tot atât de dulce ca și suferința, ca și iubirea. Iubești, suferi, trăiești: iată troița iubirii. Sărutările îți alină setea, dar lacrimile îți trezesc în suflet doruri mari, istovitoare și dragi, pe care nu ți le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veșnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veșnic al lacrimilor. O bobiță de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare și mai prețioasă decât sărutările și îmbrățișările tuturor
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
suferi, trăiești: iată troița iubirii. Sărutările îți alină setea, dar lacrimile îți trezesc în suflet doruri mari, istovitoare și dragi, pe care nu ți le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veșnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veșnic al lacrimilor. O bobiță de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare și mai prețioasă decât sărutările și îmbrățișările tuturor femeilor din lume... O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
de stofă lipite de țesut. Gaura era suficient de largă cît să-ți vîri degetul mare în ea. Cînd se săltă afară din cadă, apa se făcuse de un roz palid, iar din găurile din piciorul lui Chigurh încă mai picura sînge diluat amestecat cu limfă. Își trînti cizmele în apă și se tamponă cu un prosop ca să se usuce, apoi se așeză pe scaunul de toaletă și luă din chiuvetă sticla de Betadine și pachetul de comprese. Rupse pachetul cu
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
exaltării inspirate. În poezie, pofta nu vine mîncînd, iar talentul nu decurge din exercițiu. Am greși însă crezînd că poetul e un gîgă pasiv pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură în urechi o muzică aparte. Lovinescu, dezvăluind în Memorii rețeta prin care își convertea muzica interioară în fraze articulate, sau Schiller, mărturisind cum zumzetul cadențat ce-l resimțea în urechi era tiparul inițial care-i chema apoi cuvintele - sunt două
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
versuri. Ultimele: „ne-mbrăcăm noi frumos/ de oraș/ stăm încolonați/ ca niște salcâmi pierduți la ușă// astăzi nu mai ieșim!// stăm acasă/ și trântește ușa cu capul/ de se-aude până hăt/ în Alexandria// din motanul meu/ a început să picure apă/ cu o singură picătură/ poți întemeia un deșert// așa - ca un secret/ între pleoape” (p. 12). Pentru cine cunoaște poezia lui Suciu (mă refer în primul rând la poezia din volumul de debut, Bucuria anonimatului, și mai puțin la
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
Marea majoritate știu să facă deosebirea între putere și opoziție, nu sunt anarhiști sau oameni anti-sistem. Pe de altă parte, sigur că există între protestatari oameni care resping în ansamblu clasa politică, în mare parte și fiindcă li s-a picurat acest lucru", a comentat Orban, la Realitatea Tv. "Eu am stat liniștit o bună perioadă de vreme până când am fost înconjurat literalmente de un grup de revoluționari care mi-au imputat toate lucrurile din lumea asta, în mod vădit cu
Orban: Există între protestatari oameni care resping clasa politică () [Corola-journal/Journalistic/46378_a_47703]
-
strigat. Nu e iubirea clopot de-alarmă? Prea dens, norocul; nereușit bothus lunatus „Mai goi ca oricând”, alergătorul cuprins de amoc și siguranța. Tocmeală pe chiloți, mai rupți nici că se poate. Minutele zornăie, printre ele împușcături. Coapsa cu jartieră, picură sânge din pahare cu vin. Frumoaso, de ce nu-ți stă bucla cuminte pe frunte? De la o zi la alta nu-i trecere fără nadă. Siguranța și pușca, jartiera rezistă, viermii de mătase sunt muți și rapizi. Cu două țevi: țintește
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
pentru care am vorbit de vulnerabilități la adresa siguranței naționale datoria mass-mediei a fost legat de ceea ce face trustul Intact. Este (și acum o vulnerabilitate, n.red.), pentru că atunci când ai o asemenea forță mediatică care dezinformează, trebuie să ții cont că picurând de dimineața până seara minciuni cu toate gurile de foc, și cu Antena 1 și cu Antena 2 și cu Antena 3 și cu Jurnalul Național, sigur că până la urmă populația devine manipulabilă și ajunge să îți spună exact ce
Mihai Gâdea, Bogdan Chirieac și Radu Tudor, amenințați direct de președintele suspendat Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43568_a_44893]
-
cum se legănau copacii în noapte și pământul care urca și cobora în funcție de nori, tropăitul calului înconjura casa oprindu-se în locul unde loveau porcii făcând să se creadă că sângele animalului sau al mamei când m-am născut continua să picure în lighean așa că în momentul când tata - Să nu mă lași am căutat-o pe fața matale, mata care sufereai când bunicul - Vino-ncoa’ luând pușca, mata în pragul odăii, bunicul privind țintă țevile scârbit de mata - Idiotul și mata
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
întindea mâna să rupă frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe câmpul pustiu, bucuria era prea mare?, amără-
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
acest gen.” Din cînd în cînd, criticul iese însă din arena actualității și face considerații melancolice atașante despre trecerea timpului sau despre vulnerabilitățile proprii; nu se eroizează și, mai ales cînd își evocă tribulațiile din „obsedantul deceniu”, nu uită să picure detalii anecdotice amare cu privire la cei care trec, după 1989, drept repere ale purității. Oarecum tot în acest sens, iată și cîteva considerații ce rezumă un întreg sindrom al vieții culturale postdecembriste: „...pocăiții au devenit numaidecît procurori morali. (...) Adică judecători implacabili
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
exprimă realitatea, ci o animă până la a nu mai încăpea în cuvânt: „scaunul meu e buric/ șnur întins e/ perdeaua iar lumina la/ etajele unu doi și trei/ e tot îndepărtată/ crâșmar unde e runda noastră/ de bere pe-aici picură/ pe dușumea îngenunchează în băltoace/ șicurățășisuspinășivisează/ lumina lumânărilor și copii/ în pat la etajul doi palpitant/ ca întotdeauna se joacă în noapte/ cămașa nopții/ adie un cuvânt/ urechea mea nu mai recunoaște limba” (Weidende Augen). Dar poate că acest absurd
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
o identitate sacrală precum în Egiptul antic, în India, în China? Nu e imposibil: „pe scurt/ era un zeu imprecis/ cumsecade”. Finalul poemului are un caracter criptic, întrucît autorul ne aduce la cunoștință că „din motanul meu/ a început să picure apă// cu o singură picătură/ poți întemeia un deșert// așa - ca un secret/ între pleoape”. Ceea ce s-ar putea interpreta ca o trimitere la acel ritual asiatic în care pisica e adorată ca o aducătoare de ploaie... Eleganta carte a
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
întotdeauna paralele, între care pielea făcea bucle precum o tencuială umezită pe dedesubt. Iar umezeala venea mai ales din ochii care pluteau într-un fel de leșie gălbuie din care privirile stârneau inele ca întrun prund de apă în care picură o ploaie de toamnă. Pielea, ale cărei riduri păreau așezate cu ghearele, îi dădea un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunea pielii și nu a trupului, atârnând peste umerii subțiați, iar mânecile fluturau, ca niște rufe puse
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
lui Nicolae Labiș. Suceava, Editura „Bucovina Viitoare", 1998, 100 pagini. 3 Mircea Coloșenco - Nicolae Labiș (1935-1956). Biobibliografie. București, Editura Fundației Culturale „Libra", 2005, 244 pagini. Dealul roșu E-un deal cu pir roșcat, un deal ursuz Cu greieri care-mi picură-n auz Scrâșnita, ne-nțeleasa lor vorbire... Se-nșiruie pe deal trei cimitire. Un cimitir român, cu strâmbe cruci Și lumânări aprinse de-o vădană Ce serile își tremură sub nuci Lumina ca o-nsângerată rană. Alt cimitir - și crucile-s
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
Parlamentul European cu privire la țara noastră și la adversarii politici. Pentru că este întotdeauna mai ușor să faci rău decât bine, ani mulți de muncă vom avea nevoie pentru a face uitate denigrările și minciunile pe care condamnata Monica Macovei le-a picurat precum cianura în urechile celor dispuși să o asculte. Domnule Blaga, lucrați în folosul României și tăiați de la rădăcină sursa dezinformărilor despre România din Parlamentul European, tăind-o pe condamnata Monica Macovei de pe lista de viitori europarlamentari ai PDL! Încrezător
Șova, scrisoare deschisă către Blaga by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34112_a_35437]
-
felul de nume - elev, student, profesor, autor și altele, colateralele lor -, încât nu se prea vedea. Așteptam să vină vremea nu să n-o ascund; s-o arborez. T îmi povestește cum în familia Sandei toți cei cinci copii au picurat la pian, când le-a venit rândul, Eine kleine Nachtmusik. N-am ajuns până acolo. Cu degetele boante, și năzuința la cota zero, m-am oprit la „Czerny împreună, mai departe separat. Tot să înveți mai bine. Nu știi deloc
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
ca și voi?/ Oare dacă ne dați otravă/ Nu murim?/ Dacă ne atinge săgeata lui Cupidon/ Nu vom mai repeta figura?/ Oare dacă ne va vizita muza/ Nu vom crea?” (To: williamshakespeare@ co.u.k). După cum vedem, în cerneala autoarei picură stropi sarcastici. Aceștia îi dictează și o autoscopie necomplezentă. Clapa profundă pe care o apasă e totuși cea a ireversibilului înaintării ființei în timp: „Bătrînețea - acest mariaj de conveniență/ Fără divorț posibil/ Cu care trebuie să conviețuiești/ La bine și
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
nici nu putem spune, vai, că posteritatea îi e tulburată de prea multe readuceri în lumină. Aceste câteva rânduri, dintr-o pagină pe care, odinioară, o împărțeam, nu pot ține loc de retrospectivă. Sunt doar un fel de-a mai picura câteva versuri, dintr-o operă nicidecum săracă, sărăcită, însă, de ne(re)citire. Perioada cea mai fastă, deși biografic împunsă de hărțuiri și dezamăgiri, e a anilor ‘70, cu poezii de dragoste, amărui și insinuante, punând surdină dar închipuind, în
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
emailate, cu cîini și pisici doborîte de lene în praful mîzgos de lîngă zidurile macerate de ploi la cărămidă, sau pe acoperișurile de cotețe cu scîndura umflată, putredă, verzuie. Zăresc din nou cișmelele, eternele cișmele!, și iar mă tulbură veșnicul picurat pe cîte o piatră scobită de-atîta insistență apoasă. Dar nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și nimic, nu se transformă în versuri ca înainte. Nu reușesc să-mi îndulcesc suferința, n-
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]