48,335 matches
-
marfă, lumea se strecura cu greu printre grămezile de haine, pantofi și obiecte casnice. Ce mai, paradisul neguțătoriei orientale pogorât la picioarele noastre! La un moment dat, am făcut greșala s-o întreb pe-o tânără cât costă haina de piele pe care-o plimba țanțoș pe braț. Oacheșă, zâmbitoare, plină de vino-ncoa, îmi șoptește confidențial: "Domnu', pentru mata, că ești client nou, e numa' o sută și jumate!" "De lei?", întreb uimit și derutat. Fata izbucnește într-un râs
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
a omorît trei oameni cu mașina și că a ajuns în spital cu copilul tău cu tot după ce s-a răsturnat cu mașina pe cîmp? Poți avea un șoc aflînd o asemenea veste. Nu încerc acum să mă pun în pielea lui Adrian Păunescu. Mă gîndesc ce efect îngrozitor ar avea asupra mea să aflu că soția mea ar fi făcut un asemenea accident, cu unul dintre copiii mei în mașină. Așa ceva te poate bloca psihic. Dar cu tot blocajul, eu
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
pe care unul dintre personaje vrea cu tot dinadinsul să-l depășească, din motive numai de el știute. Cu aceeași situație debuta și un alt film al lui Veber, Le Jaguar, cînd indianul, care face înconjurul lumii desculț și în pielea goală ca să sensibilizeze opinia publică mondială în beneficiul junglei amazoniene, se agață pur și simplu de bietul Patrick Bruel, un cartofor nenorocit vînat de creditori, pentru că îl consideră "Alesul". După cum, în Les Fugitifs, neîndemînaticul spărgător de bancă se cramponează de
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
ochiului la miniștrii care mulțumesc președintelui partidului pentru încredere surâzând emoționați și se răspândesc veseli și entuziaști prin teritoriu, precum alții în vremea lui Caragea... ...La rându-i, primul ministru surâde discret spre Delegația permanentă a PSD, fapt producător de piele galinacee, apoi judecătorul Florea Vișan arată telespectatorilor partea de justiție pe care o reprezintă cu mândrie și fără prejudecată... *) Alcoolul dăunează grav sănătății CNA și lui Ralu Filip.
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
Tudorel Urian Dacă, din punct de vedere editorial, primii ani ai tranziției, au fost dominați (era firesc să fie așa) de mărturiile celor care, într-o formă sau alta, au înfruntat regimul comunist și au cunoscut pe propria lor piele tehnicile de teroare ale sistemului concentraționar din anii '50, în ultimii ani au început să apară și altfel de mărturii despre viața dinainte de 22 decembrie 1989. O serie de texte apărute în presa culturală și în volume colective demonstrează că
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
pentru plăcerea aglomerației de imagini, și "povestea" unei călătorii cu trenul, o descriere modernă, în miniatură, ușor ironică, a lumii balcanice contemporane, căzute în derizoriul cotidian: "Totu-i adus în ordine: și valizele și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafea-filtru,/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, valsul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcentrați făcînd pe domnii."(Balcan Express) Pentru poet, lumea se înfățișează în forme brute, nemediată poetic de figuri de stil ("Cerul este
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
volum, Medeea și mașinile de război, care marchează revenirea lui Ioan Flora la tehnica enumerării. Iapa Dunărea, titlul antologiei de față, e titlul poeziei ce încheie Medeea..., poezie dedicată lui Gellu Naum. Tonul e unul profetic "Epimenide, iată am sosit!/ Pielea iepei Danube atîrnă într-o rînă pe noptieră,/ poetul refuză cu îndîrjire litera; Medeea și fiertura ei de ierburi, Medeea și mașinile ei de război,/ patriarhul suprarealist își scrie gesticulînd în aer/ catrenul de semne imemoriale,/ în lut, în smalț
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
divinitatea e foarte strânsă. Contrar sfinților, divinitatea mă lasă să greșesc, să învăț, este conciliantă și calmă, liniștită. Există un singur element prin care mă constrînge. Să scrii despre condiția misticului e una - și să o trăiești, direct, pe propria piele, e cu totul altceva. Abia apoi poți scrie. Idealul meu este: viața ca opera, opera ca viața." Altă mostră de Răspuns: "- Nu există o editură națională care să ne reprezinte. Humanitas e un mauzoleu, așa că nu-i o problemă că
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
sau "între timp mă uit la prețuri/ la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate fi dezmembrat fără durere "sunt dat afară scurt/ n-am nimic de luat cu mine/ așa că ies din propria mea piele cu mâinile/ în buzunar/ iar pe scări mă întâlnesc bineînțeles/ cu viitorul chiriaș" (Spune bună ziua rânjind) " iar părți din el cresc la întâmplare: "treptat alte degete au început să/ crească în univers/ și să se devoreze unele pe altele" (O
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
pe ploaie am părăsit-o") ori prin noroaie ce-l duc la "deznădăjduire". Muzeele, monumentele, probabilele sau existentele situri arheologice îi procură însă compensația estetică pentru toate dezagrementele călătoriilor "culturale". "Plăcerea de a străbate și de a pipăi cu privirea pielea lucrurilor" (Ortega y Gasset) trădează în el un senzual. Odobescu reușește să concentreze în această latură unele dintre cele mai puternice cîmpuri de forță magnetică ale spiritului său mediteranean. Felul în care descrie trupul contorsionat, crispat de plăcere al Ledei
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
ea în apartamentul imobilului din Bulevardul Elisabeta nr. 95 nu s-a oprit la aspectul ei obiectual, concret. Or, legăturile de carte ale bibliotecii aveau, într-o însemnată proporție, o înfățișare cu totul ieșită din comun: nu erau legături în piele, pânză, pergamoid sau simplu carton " existau multe și din acestea " ci în împletitură de rafie viu colorată (roșu, albastru, cu alternanțe uneori de alb) ceea ce le conferea un aer eminamente exotic, foarte bătător la ochi, în sensul pozitiv al cuvântului
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
îi procura lui Lovinescu, oferindu-i-le în dar, hârtii de mătase japoneză și alte coli de lux cultivate de bibliofili, dar îi dăruia din când în când, atât din propriile scrieri cât și ale criticului, volume somptuos legate în piele, ornate cu încrustări decorative, constituind așa-numite "legături de autor". Nu țin minte ca acestea să se fi aflat în biblioteca expusă la vedere, oricum eu nu le-am văzut și e sigur că, dacă le-aș fi văzut, memoria
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
fundamentale" coordonată de Eugen Simion apare în condiții grafice și tipografice foarte bune. Formatul este asemănător cu al colecției franțuzești "Pleiade", având 10 x17 cm pagina tipărită, iar coperta cu 1 cm mai mult. Volumele sunt legate în imitație de piele de diferite nuanțe de la un scriitor la altul, au supracopertă unitară pentru toate volumele, cu fotografia autorului, într-o ținută sobră și elegantă. În partea de jos a cotorului este reprodusă semnătura clasică a scriitorului. Pentru ținuta grafică a copertei
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
Reno și Gérard Depardieu în rolurile principale). Dar ploaia torențială i-a lăsat două minute lui Tais toi înainte de a se stârni, două minute care au fost suficiente ca să convingă spectatorii că umorul său spumos, irezistibil, merită o udătură până la piele. În aer liber s-au mai proiectat reclame vechi din perioada prerevoluționară (ultima datată 1986 " ne spun cu strictețe organizatorii) sau pelicula rusească Volga Volga (regia Grigori Aleksandrov, 1937) care, cu un promotion de genul "muzicalul pe care Stalin l-
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
fi dat atunci orice ca Mircea să nu mai poarte paltonul șifonat din stofă gri, cu reiuri demodate, poate elegant în urmă cu cinci-șase ani, dar acum ridicol. Aș fi dat orice ca să apară în fața Adrianei într-o scurtă de piele sau într-o jachetă sport, să aibă blugi strînși pe talia zveltă și ghete înalte în picioare. Și, mai ales, să aibă cît de puțin un aer degajat, să se vadă cumva pe fața și în gesturile lui cele o
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
Iată-l pe decrepitul Amedeu, "un om distrus": Era un fel de rebus organic fără soluție aparentă, o diagramă redusă la cea mai simplă expresie, un arbore genealogic uscat, de crengile căruia atârnau - resturi de rufe ancestrale - câteva zdrențe de piele în formă de foi de viță-de-vie, tocite de o prea lungă întrebuințare" (p. 47). Grigore Cugler are o situație de două ori ingrată: o dată ca epigon al lui Urmuz, a doua oară ca exilat a cărui operă a ieșit din
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
alte lucruri inteligente. Există marxiști inteligenți. Așa că, încă stăpînită de marxiști, universitatea americană are profesori eminenți. N.M.: Nu vreau să te contrazic. Deși eu, personal, nu fac nici un credit celor care se consideră ideologic marxiști, fără să fi încercat pe pielea lor marxismul ca ideologie a regimului comunist. îndefinitiv, nu eu, ci Marx a spus că o filosofie nu e valabilă dacă nu schimbă lumea. Îți mulțumesc, Matei Călinescu. Și nu vreau să ascund cititorilor noștri că am avut pentru conversația
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
și a adormi bănuielile și, fără a-și slăbi vreo clipă propria precuație și prudență, a transmite interlocutorului o senzație de relaxantă intimitate, asemenea unui consilier matrimonial optimist, dar, în același timp, de a pătrunde cu agerime și răceală sub pielea străinului: Era oare un impostor? Un șarlatan amator? Sau un escroc experimentat și perfid? Sau poate doar un țicnit mărunt, inofensiv? Un neamț covîrșit de vinovăția istorică? Un idealist care visa să reformeze omenirea? Un dement, bolnav de ambiție? O
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
poarte"o haină. Aș spune că singurul care a dat personajului său alura relaxat-elegantă (repet cuvântul) a simpaticului dandy petrecăreț, a fost Florin Diaconescu, întotdeauna excelent interpret, în sensul complet al cuvântului. De fapt, lucrul cu soliștii, integrarea lor în "pielea" eroilor este treaba regizorului, or regia lui Mircea Cornișteanu nu a pus o amprentă deosebită asupra spectacolului. Distribuția tânără, maleabilă, ne-fixată încă în deprinderi cimentate, putea deschide un câmp larg de acțiune regiei pentru materializarea unor idei, dar soluțiile
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
își construiește o altă casă, mai mică, în care să-și depoziteze alimentele; și tot așa, își construiește alte case în interiorul caselor. Când, în sfârșit, iese în afara casei, se simte atât de vulnerabilă, încât are impresia că nu mai are piele. M-a impresionat foarte mult nuvela asta, pentru că și eu am simțit tot timpul că atunci când ies din lumea mea, de sub protecția pe care eu însămi mi-am oferit-o, începe nebunia, devin capricioasă, isterică, nu mai sunt bună de
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
încasări de milioane; un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte bine în pielea de grăsan jovial care calcă totul în picioare, ca un iconoclast self-made man, plecat dintr-un orășel sărac, dintr-o familie săracă și ajuns "un fenomen al culturii americane pop", un paradoxal proletar milionar, care denunță orînduirea cea crudă și
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
îndrăgostiți. Min și Jing se numesc cele două iubiri ale ei, simultane și complementare, cum altfel, la o descendentă a lui Bouddha? În fața lor, ochii aceștia sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor narative destabilizează
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
casă, așteptînd să sune ea sau să fie sunată" (pp. 161-162). Mariana Codruț este expertă în descrierea simptomelor "bolii" singurătății. Transcrierea detaliilor are acuratețea unei fișe clinice, chiar dacă, printre rînduri, răzbate o evidentă căldură umană. Practic, autoarea se pune în pielea personajelor ei, trăiește împreună cu acestea întregul calvar al existenței lor anodine: "De cînd e singură mîncatul i se pare o corvoadă. Trupul ei cel mai adesea respinge hrana. Trupul ei e mai inteligent decît ea, el e primul care simte
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
cu puricii ei și sclava va avea grijă să o ia de acolo. Pe al doilea scaun începi să îți pui desuurile și îți freci bine părțile descoperite cu un amestec de apă călduță și colonie pentru ca puricii lipiți de piele să se desprindă. Și continui așa, lăsîndu-ți pe fiecare scaun alt obiect de lenjerie intimă, cu aceeași frecare a părților rămase libere, pînă la al cincilea scaun unde te așteaptă o cămașă de noapte stropită cu apă de colonie, care
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
cel mai iubit, eseuri (2004).Albire 1. Arată ca oile când sunt tunse Se sprijină unii de alții în umbra Catedralelor, Decembrie își suflă Vântul în cazemate Sufletele noastre aplecate Cu nasul în sticla de vin, transpirația Lipită de zbârciturile pielii Pastile mai mici pentru decizii mai mari Nesiguranța Contopirea sufletelor înstrăinate În cădere, în hotărâri greșite Ai fost odată teafăr la minte 2. Vine la tine sărutul cu gust de grăsime Zădărnicia nu cunoaște nici o rușine 3. Încă o dată nesiguranța
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]