481 matches
-
Prințesa (2 septembrie 1753 - 13 noiembrie 1810) a fost soția regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței. Prin naștere a fost prințesă a Sardiniei și a Piemontului. Născută la Torino, Prințesa Maria Giuseppina Luigia a fost al treilea copil și a doua fiică a regelui Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei și a soției lui, Infanta Maria Antonietta a Spaniei. Sora sa, Maria Teresa, se va
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
este un lanț muntos în masivul Alpii Pennini, el este situat la granița dintre Italia și Elveția. Cel mai înalt pisc al lanțului muntos fiind Dufourspitze cu . aparține 2 / 3 Italiei și numai 1 / 3 Elveției. Din Piemont se ajunge pe văile Valle Anzasca și Valle Sesia pe versantul estic munților. Peretele de est (Părete Valsesiana). are o înălțime de 1500 m. Din din sud din Valle d'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, pe când versantul nordic este
Monte Rosa () [Corola-website/Science/316589_a_317918]
-
(n. 15 februarie 1927, Torino, Italia - d. 31 august 2012, Gallarate) a fost un teolog catolic, călugăr iezuit, arhiepiscop de Milano și cardinal. s-a născut în Piemont, ca fiu al lui Leonardo, de profesie inginer, și al Olgăi Martini. A fost botezat la 29 februarie 1927. A fost educat la școala ordinului iezuit. A intrat în Societatea lui Isus pe 25 septembrie 1944, și a fost sfințit
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
regiune franceză, provincie în perioada Vechiului Regim, ce corespunde actualmente departamentelor Isère, Drôme și Hautes-Alpes. Provincia Vechiului regim era delimitată la nord de râul Rhône care o separa de regiunile Bresse și Bugey. La est se învecina cu Savoia și Piemont, la sud cu Comtat Venaissin și Provence. Limita occidentală era râul Rhône la sud de Lyon. Capitala era Grenoble, unde era situat Parlamentul Provincei. Teritoriul era divizat în "Haut " ce corespundea regiunii muntoase din Alpi și "Bas Dauphiné" sau "Dauphiné
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
lui Mazzini era independența și unirea Italiei, care era pe atunci fragmentată în Regatul Neapolelui și Regatul Siciliei, care aparținea bourbonilor și spaniolilor, provincia Veneției și Lombardiei ce aparținea Austriei, regiunile ce aparțineau de Statul Papal sau provinciile independente ale Piemontului și Sardiniei. Mazzini căuta unirea acestor ținuturi într-o republică, lucru care se putea realiza numai printr-o revoluție, cu participarea maselor populare. În primăvara anului 1827, după terminarea studiilor sale juridice la universitatea din Genova, el a devenit membru
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
în Lyon și Marseille, unde a inițiat, în anul 1831, mișcarea „Giovane Italia” (Tânăra Italie). În ziarul care purta același nume a solicitat ridicarea revoluționară a maselor populare, rugându-l în același timp pe regele Carol Albert de Sardinia și Piemont să participe la lupta pentru eliberarea Italiei. În 1830, revoluționarul italian Giuseppe Garibaldi s-a alăturat mișcării. La 15 aprilie 1834 au fost inițiate în Berna mișcările revoluționare „Tânăra Germanie” și „Tânăra Polonie” având ca motto „libertate - egalitate - umanitate”, mișcări
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
europeo”, care avea ca țel formarea unei republici europene. În 1860 Mazzini a sprijinit expediția lui Garibaldi de eliberarea a Siciliei, însă a dezaprobat unirea Italiei din 1859, sub conducerea primului ministru Camillo Cavour, care colabora cu casa regală din Piemont. În anul 1870, Mazzini s-a reîntors nemulțumit la Pisa. Cu toate că n-a reușit o democratizare după concepția sa, activitatea lui Mazzini a contribuit la slăbirea monarhiilor, la creșterea rolului cetățenilor liberi în societate și, în final, la unirea națională
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
război, ca sora lui Leopold al III-lea al Belgiei (păstrat ostatic de către forțele germane) și, în același timp, apropiată de unii dintre miniștrii de cabinet ai lui Benito Mussolini. Un diplomat britanic la Roma a spus că Prințesa de Piemont a fost singurul membru al familiei regale italiene cu o bună judecată politică. În octombrie 1939, Prințesa Marie-José a fost numită președinte al Crucii Roșii italiene. Prințesa și Ducesa de Aosta au participat la ceremonia de instalare a Prințesei Marie-José
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
(în napolitană Regno d’’e Doje Sicilie, în siciliană Regnu dî Dui Sicili, în ) a fost cel mai mare și mai bogat stat italian dinainte de unificarea Italiei. El a existat până în 1860, când a fost anexat de Principatul Piemontului (denumit oficial Regatul Sardiniei), noul stat rezultat fiind denumit Regatul Italiei începând cu 1861. Regatul se întindea în sudul Peninsulei Italice și în insula Sicilia. Era format din teritorii din două foste regate care au avut o istorie comună: Regatul
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
promis că se va gândi la plângerile lor, generalul Alessandro Nunziante și-a adunat trupele i-a înconjurat pe rebeli și i-a împușcat. Incidentul a dus la desființarea întregii Gărzii elvețiene. Cavour a propus din nou o alianță între Piemont și Neapole pentru a diviza Statele Papale dar Francisc a respins o idee care i se părea ca erezie. Filangieri a susținut insistent o Constituție ca singura măsură care ar putea salva dinastia, dar la refuzul regelui, a demisionat. Între
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
de Aosta. A domnit pentru o scurtă perioadă a rege al Spaniei din 1870 până în 1873. Prințul Amedeo de Savoia s-a născut la Torino, Italia. A fost al doilea fiu al regelui Vittorio Emanuele al II-lea (rege al Piemont, Savoia, Sardinia și, mai târziu, primul rege al Italiei) și af Arhiducesei Adelaide de Austria. La naștere a primit titlul de Duce de Aosta. În 1867 tatăl său a cedat rugăminților parlamentarului Francisco Cassins, și la 30 mai Amedeo s-
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
Vincon România este o cel mai mare producător de vinuri și vinarsuri din România. Înființată în anul 1949, compania deține astăzi peste 1.500 hectare cultivate cu vită de vie în Regiunea Viticola a Piemontului de la Curbura Carpaților, unde deține terenuri în podgorii cu renume: Cotești, Odobești, Panciu. Compania deține și terenuri din podgoria Huși. În urmă privatizării din anul 1999, doamna Luchi Georgescu a devenit acționarul majoritar al companiei. Compania deține 11 ferme viticole
Vincon Vrancea () [Corola-website/Science/315319_a_316648]
-
nou regat italian unit. Evenimentele expediției au avut loc în cadrul procesului de unificare a Italiei, orchestrat în principal de Camillo Cavour, primul ministru al Sardinia-Piemontului. După anexarea Marelui Ducat de Toscana, a ducatelor Modena și Parma, precum și a Romagnei de către Piemont în martie 1860, naționaliștii italieni au pus ochii pe Regatul celor Două Sicilii, care cuprindea tot sudul Italiei continentale și Sicilia, acesta devenind următorul pas către unificarea tuturor teritoriilor locuite de italieni. În 1860 Garibaldi, deja cel mai celebru lider
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
Garibaldi, Nino Bixio, a reprimat sângeros o astfel de revoltă cu două batalioane de Cămăși Roșii. Ritmul victoriilor lui Garibaldi îl îngrijora pe Cavour, care la începutul lui iulie i-a trimis o propunere de anexare imediată a Siciliei la Piemont. Garibaldi a refuzat însă vehement să permită această mișcare înainte de sfârșitul războiului. Emisarul lui Cavour, La Farina, a fost arestat și exilat din insulă. El a fost înlocuit cu mai maleabilul Agostino Depretis, care a câștigat încrederea lui Garibaldi și
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
sistemice , multicorelative în geomorfologie. Studii variate, publicate cu deosebire în periodicele geografice ale Academiei, în cele ale Societății de Geografie, dar și în reviste de peste hotare - fără ca autorul lor să fi avut prilejul de a călători în străinătate - sunt consacrate piemonturilor, depozitelor corelate din varii regiuni ale tării, ținuturilor eruptive, pentru a coborî în ținutul bălților dunărene, în cel atât de controversat al genezei deltei dunărene, de la cele mai tinere la cele mai vechi formațiuni peneplenizate ale Dobrogei etc. Dintr-o
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
pictură de la botez. Maria Teresa și-a petrecutt mare parte a copilăriei la Cagliari pe insula Sardinia, unde familia s-a refugiat de armata lui Napoleon I al Franței. În 1814 tatăl ei a fost restaurat pentru a domni asupra Piemontului și familia s-a întors la Torino. Maria Teresa spera să se căsătorească cu vărul ei Carol Albert de Savoia care în 1817 s-a căsătorit cu Arhiducesa Maria Theresa a Austriei, fiica Ducelui de Toscana. La 5 septembrie 1820
Maria Teresa de Savoia () [Corola-website/Science/322334_a_323663]
-
1773, soțul ei i-a succedat sub numele Victor Amadeus al III-lea. A fost prima regină a Sardiniei în peste 30 de ani de la decesul Elisabetei Therese de Lorena în 1741. Fiul ei cel mare Carol Emanuel, Prinț al Piemontului s-a căsătorit în 1773 cu Marie Clotilde a Franței, sora regelui Ludovic al XVI-lea. Marie Clotilde și Maria Antonia au devenit foarte apropiate. Regina Maria Antonia a murit în septembrie 1785 la Castelul Moncalieri. A fost înmormântată la
Maria Antonia a Spaniei () [Corola-website/Science/322333_a_323662]
-
Carol Emanuel I (; 12 ianuarie 1562 - 26 iulie 1630), supranumit cel Mare, a fost Duce de Savoia din 1580 până în 1630. S-a născut la Castelul Rivoli din Piemont, ca singurul copil al Ducelui Emanuel Filibert de Savoia și a Margaretei a Franței. A devenit duce la 30 august 1580. Ambițios și încrezător, el a urmat o politică de expansiune pentru ducatul său. În toamna anului 1588, profitând de
Carol Emanuel I de Savoia () [Corola-website/Science/322444_a_323773]
-
Dobrești este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Argeș, Muntenia, România. Localitatea Dobrești este situată în Piemontul Cândești, zonă de deal la circa 450 m altitudine. Este situată la 20 km de orașul Topoloveni, la 40 km de Pitești, la 110 km de București, la circa 80 km de Târgoviște, și la circa 80 km de Câmpulung
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
a constituit un extins ținut de frontieră situat în nord-vestul Regatul Italiei medievale, datând de la finele secolului al IX-lea până la începutul celui de al XI-lea. Reședința sa se afla la Ivrea, în Piemontul de astăzi și s-a aflat în posesia Anscarizilor, familie de markgrafi din regiunea Burgundiei. Marca a reprezentat frontiera dintre Italia și Franța. După depunerea împăratului carolingian din Occident Carol cel Gras de către nepotul său de frate Arnulf de Carintia
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
Pavia, în 889. Guy a întemeiat pentru ruda sa, Anscar în 888. Anscar și familia lui fuseseră susținători fideli ai lui Guy în încercarea eșuată a acestuia de a pbține tronul Franței. Marca astfel constituită (numită inițial Marca Eporediană) cuprindea Piemontul și cea mai mare parte din coasta ligurică, cuprinzând regiunile orașelor Acqui, Alba, Asti, Bredulo, Auriate, Torino, Ivrea, Vercelli, Pombia, Stazzona, Bulgaria, Lomello, Savona și Ventimiglia. Anscar a rămas partizan credincios al lui Guy de Spoleto și al fiului acestuia
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică a luvosolurilor albice stagnice caracteristice platourilor piemontane; - geomorfologică prin frontul de cuestă care marchează această limită dintre Subcarpații Argeșului și piemonturile Cândești și Gruiurile Argeșului. Sinuozitatea acestei limite se datorează prelungirii ei spre sud pe toate culoarele de vale și retragerii spre nord pe sub frunțile de cueste. De la nord de localitatea Oncești, din Valea Dâmboviței, spre vest, limita merge pe sub fruntea
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
subcarpatice argeșene este paralelismul lor pe direcția nord-sud, cu înălțimi ce urcă și coboară între 600 și 1200m. Sistemul de culmi interfluviale este complementar sistemului hidrografic și se continuă împreună în zona montană din nord, dar și în sud, în piemont. Interfluviul Argeș-Vâlsan, perpendicular pe Masivul Ghițu (1622m), începe din nord din șaua dintre valea Tulburea și valea Groșu (afluent al Vâlsanului), urcă pe Culmea Chicerei până în vârful Chicera la 1217,9m, unde culmea capătă aspect de masiv și nod orografic
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
masă; -în bazinul Vâlsanului și al Bughei alunecările au antrenat depozite deluviale cu grosimi de peste cinci metri. Curgeri noroioase au fost semnalate pe Dealul Mățău și pe versantul drept al Văii Galeșului, dar se manifestă mai bine la contactul cu Piemontul Getic unde devin procese modelatoare caracteristice. Procesele de solifluxiune sunt curgerile încete pe versant ale solului sau a stratului de alterare saturate cu apă, produse ca urmare a încărcării acestora cu apa provenită din ploi sau din topirea zăpezii. Se
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
1104m), Chicera (1218m), Toaca (895m), Muncelele Plătichii sau ale Râușorului, Ciocanu (886m), Ciuha (730m), Mățău (1017m) și Culmea Vâlnei-Groapa Oii. Depresiunile intracolinare Sunt reunite sub numele de „Depresiunea celor Șapte Muscele” și reprezintă depresiunile externe situate sub cuesta nordică a piemontului. Intens umanizate s-au remarcat prin centrele polarizatoare Curtea-de-Argeș, Câmpulung sau Domnești și exploatările de lignit de la Schitu Golești, Boteni, Slănic și Berevoești. Dealurile externe sunt interfluviile joase reprezentate de un șir de cueste cu desfășurare latitudinală din care se
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]