96,681 matches
-
am fi, nu trebuie să uităm că în istoria culturii noastre a existat ceea ce N. Cartojan numea "suflet românesc în limbă slavă"! Contactele noastre cu slavitatea (și "slavonia" culturală) au durat secole de-a rîndul. Fără ca limba română să-și piardă locul ce i se cuvine între limbile romanice ale Europei. Iată în sfîrșit de ce subscriem la ideile expuse în editorialul mai sus-citat al d-lui N. Manolescu. A scrie pâine sau rîu, a folosi pe sunt sau pe sînt nu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
colaboratorilor fostei Securități, nimeni de la SRI ori din Comisiile de control ale Parlamentului n-a ridicat nici o obiecție, nici procedurală, nici de fond, iar acum, cînd e vorba de listele ofițerilor înșiși, SRI și Comisiile crează dificultăți nenumărate, amînă, se pierd în chichițe procedurale, invocă litera și spiritul legii etc.? E un dans care presupune doi parteneri, a zis plastic dl. Pleșu. La primul, n-a existat reacție. La al doilea, reacția este vehementă. Tot dl. Pleșu a dat răspunsul: înseamnă
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
citește ușor pe Rushdie, care, prolix, cu limbaj rămuros și plin de vorbe, vorbe ("E distractiv să citești o carte în care nu înțelegi chiar totul", declară autorul) acordă cuvintelor tradiționala importanță orientală și, ce să mai ocolim adevărul, mai pierde șirul. Referirile culturale (nu numai orientale, ci și privind opere europene fundamentale, Shakespeare, Milton etc.), care devin deseori repere vitale, demonstrează cât ia Rushdie de "în serios" literatura. Criticii occidentali nu îndrăznesc însă să aibă rezerve, iar cei orientali se
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea decenii de la prevestirile sale, am ajuns să-l cunoaștem cu toții pe viu. Regimurile autoritare aveau să ducă la revoluție. Si câte altele au rămas valabile! "Națiunile europene intră într-o
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
unul din fenomenele cele mai alarmante din ultimii treizeci de ani: creșterea excesivă, în toate țările, a forțelor de poliție. Aceasta a fost fatalmente determinată de creșterea socială. Oricât ne-am fi obișnuit, spiritul nostru nu trebuie totuși să-și piardă teribilul caracter paradoxal, faptul că populația dintr-o mare urbe de azi are nevoie să meargă în liniște și să-și vadă de treburi, de o poliție care să reglementeze circulația. Dar este o naivitate a oamenilor de "ordine" să
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Știu că voi muri contemplînd acest Ultim Regat ale cărui viziuni le exprim cum pot. Acesta e Lumea, sau poate acesta sînt eu: un timp cu numai două dimensiuni care se opun și se sfîșie, un timp mereu dorit, mereu pierdut"" RENAUDOT Nominalizat și el la Premiul Goncourt (unde a obținut în runda finală două voturi), Gérard de Cortanze a cîștigat Premiul Renaudot la al cincilea tur de scrutin, după o luptă foarte strînsă. Despre romanul premiat, Assam (Ed. Albin Michel
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
în texte se perindă, în încercarea de a risipi confuziile, intelectualul (titulatură dăruită cu multă generozitate la vremea scrierii articolului, 1941, și cu mult diminuată ca prestigiu astăzi), poetul (incluzînd atît creatorul, cît și "precupețul de poezie"), scepticul (scepticul român, pierdut în mare parte pe traseul istoriei), diletantul și amatorul (diletant fiind cel care, într-o epocă a specializării, încearcă să întregească tabloul unei epoci și să depășească specializările). Fiziologiile se completează cu notații aforistice sau pe marginea unor fragmente din
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
și cele nevăzute). Evocarea eliberării din închisoare a tatălui și a reîntîlnirii, pendulează între amintiri: vestea eliberării față de ziua de după arestare, primele scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu, că tatăl este iremediabil pierdut, vestea morții tatălui, regăsirea lor în Evanghelie și în scris, prin chiar cartea de față ("oare cînd scriu aici nu reiau gestul tatii de-atunci? Nu caut să schimb ordinea tablourilor trăite, nu încerc să așez volumele evanescente după criteriul
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
și își pictează șeful de care abia s-a despărțit: "Nu-i deloc simplu să-l descriu pe Radu Vasile. Rar am văzut așa un cocktail: băiat bun și în același timp neam prost, hotărît să facem ceva, să nu pierdem trenul Europei și-n același timp șovăielnic la prima scuturătură sindicală. Debordînd de energie pînă la prînz, cînd se culcă în camera din spatele biroului. E apropiat cu ziariștii de la Palat, per tu cu fetele, dar zău dacă citește vreun ziar
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
severă sită de acceptare. Se ridică la fiecare pas pericolul imixtiunilor, posibile atât în manuscrise, cât și în ultimele lucrări inedite, problema receptării fiind mereu în atenția editorului. Deși proiectul ediției prevede eliminarea textelor deja apărute, atent la volume, editorul pierde din vedere controlarea paginilor revistei "Jurnalul literar", unde au fost publicate, după "Carpații", Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu și după "Curierul Românesc", Cazul Noica, în două părți, din care partea a II-a reproduce integral textul publicației din exil, dar
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
acțiunea biblică, ci își desfășoară epicul pe două planuri: viața cotidiană a unui scriitor și romanul pe care îl scrie. Aceasta e relatarea acțiunilor Mentorului - membru influent al unui ordin monahal catolic - care decide că Din pricina lui Isus l-am pierdut pe Dumnezeu (pag.7) și fondează, cu doi gemeni botezați Isus și cu o femeie plătită, o nouă sfântă familie. In paralel, Mentorul scrie, cu ajutorul Caligrafului, o nouă Evanghelie pe care intenționează să o treacă drept autentică și astfel să
O nouă script-ură by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14670_a_15995]
-
să nu mă opresc, fixându-l câteva minute pe Achille împărat, piticul hidrocefal albastru ultramarin. În treacăt, salutasem prea plecat slăbiciunea mea, femeia elegantă a lui Toulouse Lautrec, cu mănuși, pălărie și umbrelă. Când am intrat, neprevenit, la Gauguin, îmi pierdui pe loc respirația... Exploziile mănâncă oxigenul. Vairamati, femeia cu gâsca galbenă apucând în cioc o șopârlă. Femei din Tahiti, galben, galben, galben... Prânzul cu bananele... Portretul artistului cu Cristul tot galben în dreapta lui contrastând cu același albastru care-l obseda
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
și în Dunăre pînă la Marea Neagră. De familie se lipsise doar tatăl lui Leandru, care nici nu voise să audă de construirea vreunei case. - Cînd intru în Viena sau Budim printre atîtea clădiri înălțate cu nemiluita oriunde se nimerește, mă pierd pe loc și abia cînd mă izbesc de Dunăre, unde știuca stă de proastă din februarie, știu unde sunt și cine sunt. Însă, Cihoricii n-au știut niciodată unde le e tatăl familiei și din ce trăiește. I-au spus
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ciocăne-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea spadasinului întîlni o fată. Pe cînd iernau la Ohrid, i se păru că întrecuse măsura cu frica lui și că își pierduse ritmul înnăscut, că se întoarce în loc să înainteze în taina virtuții. Și anume, auzi, într-o seară sunet de santură. Și în loc să rămînă nepăsător, ca înainte, se pomeni ascultînd. Și ăsta i se păru un pas înapoi. Nu cînta un bărbat
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
aer. Leandru înțelese cum stătea treaba și a doua zi, cînd o privi pe fata care cîntase, întîi îi spuse următoarele: - Te-am auzit cum cînți. N-ai un deget la mîna stîngă, inelarul. Dar ai învățat înainte să-l pierzi, nu-i așa? - Așa e - i-o întoarse fata - acum trei ani mi-au adus de deochi o santură cu corzile încinse. De atunci cînt așa, ca să-mi amintesc, dar tu nu trebuie să asculți... Leandru gîndi imediat că felul
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a "personajului A.". Singura problemă cu amprentele e că, deși crezute infailibile, printr-o operație chirurgicală de transfer între trei persoane, urmele lor se pot pierde, cum se întîmplă în romanul lui Nedelciu, Babeți și Mihăieș cu "adevăratul" John Dillinger, (procedeu autogenerativ de relansare a senzaționalului), ceea ce nu e deloc o piedică pentru cel care vrea să pipăie și să urle "Este!". Medicul legist care este
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
această montare - cele mai modificate personaje, în sensul depărtării lor de original, în construirea cărora regizorul a mizat doar pe latura lor exagerat comică. (Să ne gândim doar la scenele VIII - X din actul al doilea în care s-a pierdut enorm prin eliminarea insistenței cu care curiosul Bobcinski încerca zadarnic să ia parte la evenimentele din camera lui Hlestakov, partitura acestui personaj fiind limitată, în spectacolul lui Cerkasski, la acel drum sugerat de George Ivașcu, interpretul rolului, prin onomatopeicul "Tâgâdâm
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din păcate, numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându-și calitatea de structură estetică, căci, în această a doua ipostază a ei, pretinde cu necesitate drama. Iar în Revizorul, remarca dramaturgul și criticul de teatru Leonida Teodorescu 3), "drama este implacabilă, deși nu foarte ușor de sesizat - suntem, firesc
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
de vedere triada definitorie a ceea ce numim Europa. Dacă Grecia a denumit continentul și a conceptualizat denumirea, Roma a asigurat supraviețuirea tradiției inaugurate de Elada ducând-o mai departe în timp în Evul Mediu, într-o perioadă când Europa occidentală pierduse contactul cu elenismul. Spiritul Romei asigură printre altele continuitatea tradiției. Lungă vreme, latina a fost esperanto-ul intelectual al Europei. Să ne amintim doar că Newton și-a redactat în latină cartea în care formulează legea atracției universale, Principia mathematica
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
dicționarului În articolul publicat în "România literară" în nr. 3 din 2002, L.V. își amintește că formula consacrată utilizată de Ambasada RSR de la Praga despre scriitorii "fugiți, rămași", era "nu mai e scriitor român" ca și cum această nobilă însușire se putea "pierde" cînd cineva se afla în afara granițelor sau că i s-ar fi putut retrage În SRS ne întîmpină numeroase articole dedicate scriitorilor români din exil precum Ion Caraion, E. M. Cioran, Mircea Eliade, Paul Goma, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Mircea Iorgulescu
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
adus în epocă ori după primul război. Slavici n-a fost un rău român, cu atît mai puțin un trădător de neam. Nici oportunist n-a fost. Aș zice, din contra: a mers pînă la capătul ideilor lui. Și a pierdut. Cum, în istorie, ideile care pierd sînt totdeauna considerate greșite, nu l-au iertat nici românii (cu toate că militase constant pentru drepturile lor), nici ungurii (a avut la Tribuna cinci procese de presă și a fost închis un an) și nici
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
război. Slavici n-a fost un rău român, cu atît mai puțin un trădător de neam. Nici oportunist n-a fost. Aș zice, din contra: a mers pînă la capătul ideilor lui. Și a pierdut. Cum, în istorie, ideile care pierd sînt totdeauna considerate greșite, nu l-au iertat nici românii (cu toate că militase constant pentru drepturile lor), nici ungurii (a avut la Tribuna cinci procese de presă și a fost închis un an) și nici nemții (am menționat darea lui afară de
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
ori. Premiile vă sînt cunoscute deja de o săptămînă. Mărturisesc că nu mi-am revenit foarte tare și că mă încearcă un sentiment de tristețe și de debusolare în tot haosul care mă înconjoară, în această agitație din care TEATRUL pierde. Nu cred că un astfel de eveniment trebuie să fie umbrit de vanități, de găselnițe, de sentimente revanșarde, așa cum se poate intui că s-a întîmplat privind lista nominalizărilor. Este vorba de nume și de destine artistice. Mi se pare
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
a spectacolului de anul trecut, din toate punctele de vedere, tensiunea lui, născută atunci dintr-un conflict, și emoția de neuitat. A fost un as care acum s-a rătăcit prin mînecă. Depinde, cred, și de noi, ca să nu se piardă. Dar cum oare?
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
onomastică pe care circulă azi mai toată lumea nu-și are originea în politică, respectiv parlament - acest avanpost al ospiciului -, ci în emisiunile despre sport ale televiziunilor. Invitați de-a valma, antrenori, arbitri, jucători, șefi de cluburi, chibiți, "acționari majoritari" nu pierd ocazia de-a se da în stambă. Amestecând ca zahărul în ceai democrația și cumetria, adunătura de inși care cu greu articulează două fraze coerente (onoare excepțiilor!) devine brusc vioaie atunci când are prilejul de-a arăta că ei, semianalfabeții, aparțin
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]