14,398 matches
-
vis dar nu moare și apa ce picură din lacrimi, toate sunt populate cu elemente, creaturi anonime, minuscule ce se percep cu ochiul de la nivelul cel mai de jos al lăcustei, până la ochiul atoatevăzător, foind fără noimă în lumea lor pierdută, uitată. În mijlocul acestei tăceri apăsătoare, poeta vrea să-i dea îngerului ,,toată respirația/ toată viața’’ ei (Poezia). Dar să le luăm pe rând. Timpul din această carte este unul care vine dintr-un trecut îndepărtat, uitat de lume, tăcut, secret
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
care răstoarnă istoria. Îl cheamă Johann, a fost cizmarul lui Hitler și se afla în bunkerul din Berlin, când Führerul a fugit, însoțit de 24 de ofițeri, în Africa de Sud. Cadavrul găsit de ruși era al sosiei lui. „Siebenbürgen, dulce țară pierdută” Johann s-a născut într-o familie de sași din Transilvania, acum optzeci și șapte de ani. A muncit de mic, alături de părinții lui, și la paisprezece ani era deja ucenic, într-un atelier de cizmărie aflat în Piața Mică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
așa cum se împrăștie păsările, în toate direcțiile”. Înainte de a pleca la gară, Johann a mai văzut-o pentru ul-ti-ma oară pe mama lui, Lene. Plângea cu-aceeași disperare cu care și-a părăsit gospodăria bine în-che-gată din „Siebenbürgen, dulcea țară pierdută”. Viață de cazarmă „Doară acuma ești cătană, mă, ce dracului!” La Berlin, mai întâi au fost testați proaspeții recruți, tineri toți, abia trecuți de șaptesprezece ani. Trimiterea lor în linia întâi a fost un semn al slăbiciunii cu care armata
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
împreună cu Engin Koparan au tipărit Antologia poetelor din România, care a cuprins 17 poete de prim rang. De asemenea, mai putem vedea și piese de teatru care s-au jucat pe scene ale teatrelor din Turcia: Kayıp Mektuplar (O scrisoare pierdută) a lui I.L. Caragiale, în 1963, la Istanbul Arena Theatre, în traducerea lui Selahattin Hilav și jucată de celebrul actor turc Genco Erkal. Aceeași comedie a fost jucă între 1979-1980 pe scena Teatrului Municipal Kadıköy. S-au mai jucat la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
este prin ea însăși o amenințare. Peste drum imaginea neputinței și exasperării oferită de niște țărani din cea mai săracă zona din Europa. Ce imagine ! Și cita amărăciune îmi stîrnește ea! Reporterul are dreptate, dar nu numai pentru acel sat pierdut. În România toată e ceață, e frig, e întuneric! Sursa: Stelian Tănase
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94011_a_95303]
-
Rattray (Horror Channel FrightFest) și Jonathan Lanaerts (Festivalul Internațional de Film Fantastic din Bruxelles). Rikard, personajul principal al filmului, este un bărbat autist, cu o severă diformitate, care încearcă cu ajutorul unui gigant să își găsească drumul spre mama de mult pierdută. Trofeul Little Dracula pentru Cel mai bun scurtmetraj internațional a revenit filmului We Together (R. Henry Kaplan, SUA) pentru “drumul foarte scurt dintre viziunea regizorală și realizarea filmului”, în timp ce Trofeul Vlădutz pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc a mers către
Dracula Film Festival și-a desemnat câștigătorii [Corola-blog/BlogPost/93998_a_95290]
-
pe care o scrie așteptând ceva neașteptat. (...) E peste puterile tale să bănui ce se va mai întâmpla.' Ca și Samuel Beckett, Harold Pinter refuză să explice rațional comportamentul personajelor sale. Un trecut nedezvăluit bântuie personajele, piesele recreează o lume pierdută și care nu va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
pe care o scrie așteptând ceva neașteptat. (...) E peste puterile tale să bănui ce se va mai întâmpla.' Ca și Samuel Beckett, Harold Pinter refuză să explice rațional comportamentul personajelor sale. Un trecut nedezvăluit bântuie personajele, piesele recreează o lume pierdută și care nu va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
neobișnuite colegilor de vîrsta mea care, obținînd statutul de scriitor mai devreme, erau mai protejați. ș...ț Am scris Ťîn capť în birouri, în autobuze încărcate, în bucătăria unei familii mari și chiar pline, mergînd pe stradă" (Postfață la Dimineață pierdută, ediția a III-a, Prefață de Monica Lovinescu, București, Editura 100+1 Gramar, 1997, p. 356). Dacă nu trăiește din scris, Gabriela Adameșteanu trăiește, în schimb, pentru scris, înțeles ca experiență existențială fundamentală. în Limitele rescrierii, autoarea mărturisește că "am
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
carte nu este definitiv încheiată, fiecare reeditare însemnînd o nouă șansă de intervenție și de perfecționare, exercitată "sub un impuls interior, de ameliorare artistică" (Limitele rescrierii, p. 308). Despre limitele intervenției proprii vorbește, însă, scriitoarea în Postfața citată la Dimineață pierdută, acolo unde arată că îi displace autorul "care intervine cu o crasă indiferență în destinul personajelor: din făpturi vii, ele devin pe loc simple marionete" (p. 358). Deși cărțile nu sînt pe deplin încheiate, ci, asemenea oamenilor, rămîn în mișcare
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
proveniență caragialiană, valorificînd toposul și limbajul mahalalei, și orientarea citadinismului reflexiv și senzorial practicat de Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. în acest sens, punctul de vîrf al operei îl ocupă romanul polifonic (caleidoscopic, cum l-au numit unii critici), Dimineață pierdută, apărut la București, Cartea Românească, 1983. Avînd o construcție complexă, subtilă și, în același timp, foarte fluidă, conținînd persoanje memorabile, romanul, considerat de către Monica Lovinescu "un fel de Război fără pace al românilor" (Estetice. Unde scurte, IV, București, Humanitas, 1994
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
ulterioare, descoperind astfel germenii și, mai mult de atît, elementele creației viitoare. în această carte, este evident deja interesul pentru construcția narativă, procedeele fiind întrebuințate cu discernămînt și subtilitate (cu formula de mai tîrziu a Monicăi Lovinescu, referitoare la Dimineață pierdută, s-ar putea spune că acestea "sînt remarcabile, dar la limită pot să nici nu fie remarcate"), este transparent darul prozatoarei de a auzi lumea (cîteva apariții episodice o anunță pe Vica Delcă), după cum se fixează de acum, în linii
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Roman despre formarea (și, pînă la un punct, într-o replică subtil asumată la modelul flaubertian, despre educația sentimentală a) unei femei unic, în această privință, în literatura română, umbrit (pe nedrept) de concurența pe care i-o face Dimineață pierdută, capodopera scrisă de Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile este o carte care, atît prin calitatea artistică, cît și prin plăcerea pe care o aduce și o menține la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
de total ca Inocența, starea de grație și, de ce nu, de sfințenie a unei lumi care l-a regăsit pe Dumnezeu - chiar dacă fără a-l numi întotdeauna? Părea puțin probabil că ar fi putut fi trezită nostalgia cititorului pentru universul pierdut al candorii, acolo unde domnește libertatea absolută a poeziei și care vede în toate gesturile cele mai comune ale vieții tot atâtea miracole. Caracterul totalmente himeric al proiectului nu mă deranja de fel, m-am obișnuit de prea mult timp
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
punctul de onoare al exegetului, sub care unghi, Eseuri critice se înfățișează, prin temeinicie, seriozitate, acuratețe, de un folos de netăgăduit. Acei poeți ce nu figurează în culegere - Ștefan Augustin Doinaș, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și mai în genere generația pierdută - prin elecție, Ben Corlaciu n-a făcut parte dintr-însa și doar în parte Ion Caraion - dar și Ana Blandiana, din generația copios prezentă în tom, indică fruntariile unui interes poetic, dacă nu și ideologic, ceea ce, ar putea purta spre
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
Isac , adâncind Tăria. Obosești să te uiți la cer. Dar sunt oglinzile, de privit cu fața în jos, alegi una - și scara lungă a lui Iacob e-un fund de mare, în care te temi că vei cădea; și oprești, pierdut, sfânta spaimă. Pentru sala, cred a Altarului. Aici, din nou amețeala. Într-o transă și Tintoreto, la reușita Urcării Calvarului cu tâlharii împinși din spate și Cristos întors în spre noi cu crucea, ori Dinaintea lui Pilat, încât să-și
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
profesiei ei de medic, "bondoaca" și "ghemuita Lina","femeie grasă și scurtă de gât" aduce în noua și moderna locuință bucureșteană izul de bucătărie al tinereții ei de moldoveancă din Tecuci. "Deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pierdută", profesorul Rim își exprimă "firea sensibilă" prin obsesii erotice, împărtășite până și în prelegerile lui universitare: "Făcea studentelor teoria insidioasă a amorului fizic". Apariția leneșei și grosolanei Sia în casa Rim, sub deghizarea convenabilă de "infirmieră", îngrijind bolile imaginare ale
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
se "distreze", să uite, cumva, de nenorocirile lor intime, de prăbușirea cotidiană într-un dezastru banal, prăfos, interminabil" Și deodată, iarăși numai tu cu strania ta frică" parcă terminînd de interpretat un rol" cu gura uscată" pierdut pentru totdeauna" "O, pierdut!"" ce frumos sună cuvintele astea în Thomas Wolfe" și ce disperat" Apoi, ca o salvare, reamintindu-mi, reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
politic în Franța îmi oferea o soluție care corespundea adevăratei mele firi. Ba chiar m-a fulgerat gîndul că se exersase justiția divină post mortem împotriva mamei. Paradoxal, în cele din urmă, m-am simțit încurajată și de ea, în pierdutul frumos, fiindcă îmi mărturisise odată că i-ar fi venit mai ușor să lase totul deodată, decît să nu adune sau să se despartă de fiecare obiect-poveste în parte. Ea prevăzuse o posibilitate pe care eu o pusesem în practică
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Și, într-adevăr, nu știa dacă... Deschise pumnul în care ținuse "inimioara" și-o privi cu un sentiment nedefinit, un fel de duioșie amestecată cu silă. Acesta fusese bărbatul ei, cu el își împărțise zece ani din viață. Zece ani pierduți. Deși au avut și zile frumoase. Da, dar plătite scump. Doar la două luni după cununie plecaseră în prima lor vacanță, "luna lor de miere": două săptămâni, atât cât era perioada de cură obținută prin sindicat, că el avea ceva
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Și-apoi,/ unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
și supoziția că ea le-ar fi specifică "românilor" (de remarcat ostentativa opțiune pentru plural, generaizatoare), mai degrabă decât le e mioritismul, ospitalitatea, neagresiunea și toleranța creștină (cea din urmă, susținută seducător de N. Steinhardt, în surprinzătorul eseu Secretul "Scrisorii pierdute"). Săgețile polemice ale argumentației par a fi îndreptate înspre orice construct mitizant preexistent în legătură cu "românii", fie că e vorba, să spunem, despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după care
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
-l umilească pe om și încă unul de artă. Câteva cuvinte și despre alcătuirea ediției. Autorii: Traian Filip (decedat), Mircea Filip și Adrian Munțiu ne vorbesc despre dificultățile, reale, pe care le-au întâmpinat: "pagini ilizibile, întreruperi, cuvinte indescifrabile, fragmente pierdute. Toate au fost consemnate cu paranteze (...). Iar completările - posibile - ale editorilor cu croșete. Parantezele fără trei puncte aparțin lui Petru Comarnescu și marchează adnotări marginale". De asemenea, se precizează că diaristul însuși a introdus unele scrisori în jurnal, procedeu pe
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Liliana Ursu Așteptînd să treacă uraganul Isabela Pe masă cartea cu Arta i, Patericul Egiptean Și cafeaua Starbucks pe care o beau în fiece dimineață cu ochii pierduți Pe fereastra mea americană în dialog cu păsările flăcări, cu păsările albastre ca fulgerul Cu motanul Toady, cel cu cinci degete Și mereu la pîndă, urmărindu-mă pe mine de departe Așteptînd să apar cu cana cu lapte. Și mai
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]