7,636 matches
-
a volumului e din acest punct de vedere o elegie de la p. 82: „Nu lumea,-mi spun adesea, - ține la tine. Tu ții,/ Uitat prin năzărirea de fum a senectuții !/ Ar trebui un cântec...» al pietrelor de prund/ Când valuri pier `n spumă, din «jocul» lor «secund»./ Dai la o parte rafturi și-ademeniri livrești/ Tot căutând pe unde-ai mai fi, dacă mai ești/ Si ocolind «corola» de taine și «minuni»/ Din ce părea să fie, încerci să mai aduni
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
covrig”, zice în finalul poeziei “Comă”...”Și te-ai dus și m-ai lăsat/ Singură pe-o cracă,/Pasăre fără pereche/ Lăcrimând posacă.// Și de când te-ai izbăvit/ Mi-am uitat și ghersul/ Și pădurea s-a-negrit,/ Doru-i greu, fără sfârșit/, Piere universal”, lăsând în ceea ce zice titlul poeziei “Gol”....”Nu poți avea decât o moarte, numai una”, strigă poezia cu acest titlu, “ Dar vieți,o, câte vieți pot fi trăite!” Și pentru această convingere poeta aduce o ploaie de metafore, venite
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
minore le dau lustru, de la eleganța vestimentară la ținută și maniere, până la vicii, rafinate și ele. Războaie și revoluții distrug lumea lor strălucitoare. Trăindu-i splendoarea ei, fie prin impostură ca Max, fie autentic ca Mecha, ei nu văd cum piere. Ea înțelege, dar târziu: „Într-o bună zi mi-am dat seama că pe stradă e mai multă lume dezagreabilă, că hotelurile nu mai sunt la fel de elegante ca odinioară și nici călătoriile nu mai sunt așa de amuzante. Că orașele
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
de trupul amintit,/ prin cămări cu umbre,/ prin odăi unde pătrund lumini depărtate,/ o să-mi aduc aminte, ca și cum aș trăi din nou,/ trupul viu,/ prin lumini moi, trupul viu va fi trup amintit/ și nu va mai fi sortit să piară,/ și timpul, da, timpul/ se va face bun,/ se va umple de dragoste/ și va cînta cîntece de pieire,/ cum numai timpul știe să cînte, cînd se simte îndrăgostit Acum, amintindu-mi-te, revăd/ lentoarea gesturilor,/ atît de lente, că
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
unde este, dacă este?!? Unde altundeva găsim mântuirea? „Și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăvește de cel viclean!” Nu întâmplător cartea se deschide cu un pasaj din Biblie: „La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea” (Iov, 34: 20, 22). Care popor? Dacă ar fi să răspund altfel, cu începutul-începutului, pur și simplu, ca la școală, v-aș spune
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
sta,/ Las’ Arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În seama părinților...”[31]. Vievodul, dotat cu atributul divin al învierii, aidoma Mântuitorului lumii, este singurul capabil să salveze Țara. Fie și numai la sunetul cornului voievodal, „Toți dușmanii or să piară/ Din hotară în hotară”[32]. După patru secole de la fondarea Putnei, „fiii României” se roagă înaintea Domnului lor, ca înaintea Domnului din ceruri: „Dar printre fum și lupte în cercul de lumină/ Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
uităm ceea ce am pătimit : prof. Andrei Dragoș, dirijorul corului din Finteușul Mare și d-na Veta Biriș, marea noastră cântăreață. Glasurile lor mai taie din piuitul celor de tipul lui Dűcső Csaba. Pentru că, din păcate, mai sunt, Nu le-a pierit toată “foaita”. Pieri-le-ar! prof. Traian Rus, februarie 2013
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
pătimit : prof. Andrei Dragoș, dirijorul corului din Finteușul Mare și d-na Veta Biriș, marea noastră cântăreață. Glasurile lor mai taie din piuitul celor de tipul lui Dűcső Csaba. Pentru că, din păcate, mai sunt, Nu le-a pierit toată “foaita”. Pieri-le-ar! prof. Traian Rus, februarie 2013
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
19 august 2016. Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande,Sufletul lor piere sub razele autumnale,Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade,Singurătatea zilei ascute iar pumnale.... XIX. AMURG, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Amurgul ca o mantie din cer se așază Pe trupul
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
PĂZITOR Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR Femeie, pieptul tău de mamă tresare-n ritm cu pruncul tău, Când râde el nu ai vreo teamă, când se-ntristează pieri în hău. Doar tu poți să-i alungi durerea cu mâna strânsă în căuș, Cu gândul, sufletul și vrerea, atunci când îi așterni culcuș Din ierburi vii, nemuritoare, din rouă și din borangic Și să îi torni, unde îl doare, din
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se topește încălzind și picură lumină sfântă Din lumânare pâlpâind, pe buzele ce nu mai cântă. De-atât pustiu și-atâta dor m-aș face una cu înaltul Chiar dacă aș pieri în zbor și aș rata, spre culme, saltul. Aș ști, măcar, c-am încercat să-mbrățișez persoane-stele Chiar dacă nu m-am ridicat mai sus de gândurile mele. De-atâta sete de frumos, m-aș face slovă într-o carte Și-
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
pierde în zare într-un fulger disperat Ca amintire a viitorului uitat, Din nou, în universul care pururi tace, Iubirea ca războiul după dreaptă pace, Rănește irisul albastru al luminii Cu delăsarea controlat- a slălbiciunii Și iarăși lumea fără de cuvinte piere Și anotimpul trece mirosind a fiere, Căci totul plânge, totul fără vlagă zace De parcă n-ar fi fost nimic până încoace Iar vechiul vis atins devine visul vechi Al vieții strecurate prin strâmtele urechi De ac, într-o interpretare veșnic
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nimic de spus, are chipul descompus,ca diavolul. Ura desfigurează trupul,îl descompune. Ura trezește fenomene de nedescris. Iubirea ne îmbogățește, este mai strălucitoare decât diamantul. Ura și dragostea ,balansându-se. Iubirea este acea ce a învins. Dragostea nu va pieri niciodată Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Pasărea Phoenix / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PASĂREA PHOENIX de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381684_a_383013]
-
de mineri trăia o femeie vrednică împreună cu cele două fete ale ei. Copilele erau cuminți și ascultătoare și își iubeau tare mult mama căci vedeau și ele cum se chinuia de una singură să nu le lipsească nimic. Tatăl lor pierise în mină pe când cea mică abia învăța să meargă iar cea mare se ținea încă de fusta mamei. Femeia își jelise cât își jelise bărbatul, după care, de dragul fetelor, își luase inima în dinți și pornise să caute de lucru
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
de mineri trăia o femeie vrednică împreună cu cele două fete ale ei. Copilele erau cuminți și ascultătoare și își iubeau tare mult mama căci vedeau și ele cum se chinuia de una singură să nu le lipsească nimic. Tatăl lor pierise în mină pe când cea mică abia învăța să meargă iar cea mare se ținea încă de fusta mamei. Femeia își jelise cât își jelise bărbatul, după care, de dragul fetelor, își luase inima în dinți și pornise să caute de lucru
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
a domniei sale alături de soț, din Buzău. Ca de obicei am deschis cartea întâmplător și, la pagina 222 am descoperit: - „Nu îmi place viața strictă, dar dacă mă apropie de Dumnezeu, o voi duce”. Ori, undeva mai sus „ - De ce? Când cineva piere în păcat, ne alăturăm păcatului și nu-l ajutăm să se ridice. Să sporim dragostea”. Au fost cuvinte care m-au determinat să înțeleg că este o carte plină de înțelepciune. Nu am zăbovit, mi-am luat un caiet și
SĂ SUFERI FĂRĂ SĂ PIERZI NĂDEJDEA. ORTODOX AMERICAN, MISIONAR ÎN RUSIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381713_a_383042]
-
-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrunde Și peștii își pierd, apre amonte, de urma. Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal. La ceasul-răscruce doar cocsul mai cânta. Din pod, pește vatra, cade bătrânul caval. Piere stafia, născând o zână din sluta. Citește mai mult ÎNTRE ANOTIMPURIAscut fierul de plug fără recolta în zareîmpletesc funii pentru țărușii din brazda,Chiar dacă-i furtună de țurțuri peste ogoareși ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă.Opritu-s-a-nghețul în pași
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
să-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrundeși peștii își pierd, apre amonte, de urmă.Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal. La ceasul-răscruce doar cocsul mai cântă.Din pod, pește vatra, cade bătrânul caval.Piere stafia, născând o zână din sluta.... V. POEM INSOMNIAC, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016. Zorii Se dezbrăca noaptea de stele, Luna-și duce geana altui orizont. Cântă frunză în arbori uvertura luminii! Păsările
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Articolele Autorului DOAR ATÂT... Doar atât te mai rog: Să-mi mai vii într-un vis și să uiți să mai pleci... Într-un timp nesfârșit, să mai fim amândoi pe-o bucată de cer... Să privim îndrăzneți cum tăcerile pier risipite de dor, alungate de vânt... Să rămânem așa, doar noi, doi, într-un gând... (din volumul ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI,2014) Referință Bibliografică: DOAR ATÂT... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi
DOAR ATÂT... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381747_a_383076]
-
Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Au trecut pe lângă mine , Vise roz Și vise mute , Disperări , Cărări pierdute , Rătăciri Și lacrimi multe . Visele , le-am dat de-oparte , Să mai doarmă Pân-la vară . Disperările , să piară ! Rătăciri și căi pierdute , Dale-n-colo , să dispară ! Prea m-au amăgit, aseară , Cam prea des mi-au stat în cale . Ușa am sa-nchid în grabă , Vreau s-adorm , S-apara visul Cel nespus și tăinuit . Să se odihnească gândul
OPTIMISM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381757_a_383086]
-
Poeme > Meditatie > ÎN PALATUL NATURII! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În palatul naturii! În palatul naturii vine-nserarea! Iarba adoarme și vara regretă, Natura grăbită își schimbă culoarea, Verdele piere și toamna-i vedetă! Petala gingașă își plânge plecarea, Pe cer se frământă un nor albăstrui, Și-n timp ce rugina sărută cărarea, Tot vinul din cupe se scurge, amărui... Și cupluri sudate în ciuda trădării, Privesc către lună prin geamul
ÎN PALATUL NATURII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381812_a_383141]
-
și, din când în când, cum ziceam, mi-e frică chiar și pentru mine. De fiecare dată când sună telefonul, mă întreb ce lucruri teribile urmează să mai aflu. Ce se întâmplă? A coborât iadul pe pământ și urmează să pierim toți în chinuri, la vârste din ce în ce mai tinere, fără să ne putem apăra în vreun fel? Sau numai mie și apropiaților mei ni se întâmplă chestia asta? La voi cum e? Spuneți-mi ceva, orice...
Eu trăiesc în teroare. Voi? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20232_a_21557]
-
la toaletă. Ne amenințau cu venirea minerilor. Au mai fost bătăi, dar eu n-am avut parte. A fost o noapte de coșmar, dar în urma cărora am tras multe învățăminte. Am aflat că neamul țigănesc (pardon, al rromilor) nu va pieri în vecie. Deși percheziționate de nenumărați polițiști, „doamnele rrome”, pentru a fi corectă politic, au mai găsit, doar ele știu unde, niște pachete de Carpați pe care le-au împărțit cu cei aflați alături de ele în suferință. Nu vreau să
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Prin ochi de cerb ne picură lumina, cu brațele-i de umbre și de soare, ne hăituie hățișul strângând vina, stinghere-i mele inimi ce mă doare! Răniți de vârful dragostei ce piere, mă sting cu lacrimi botezând pământul, hainul vânător ne-a fost doar vântul, săpând sub coarne lutul în tăcere! În van mai rătăcesc sub talpă-mi vina, târziului răpus eu i-am fost scutul, ți-am îmbrăcat cu coarnele tot
OCHI DE CERB de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384205_a_385534]