674 matches
-
este teribil de deprimată. O doare tot ce vede și nu se poate desprinde o clipă de „la noi acasă”. Îi este teribil de frică de întoarcere. Femeie cu reputația făcută praf fiindcă a umblat de capul ei prin lumea pierzaniei. A reușit să plece fiindcă este nemăritată, dar la întors este îngrozită că va fi privită ca o femeie pierdută. Doar mama ei a luat-o de-o parte și i-a zis: - Pleacă, fata mea, pleacă și, dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o să spun că vreau să stau singură în cameră, or să creadă că m-am stricat de tot aici, mi-a răspuns ea, destul de întunecată la față, ca și când aș fi împins-o la nelegiuiri. Iarăși mă uluiește câte chipuri are pierzania pe lumea asta. *** Kristina și cu mine am plecat cu trei zile înaintea lor. Cum să le fi zis keep in touch, o dată ce pentru ele povestea e-mail-ului a fost un episod dintr-o aventură oxoniană? Ne-am îmbrățișat în fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceasului acela târziu vegheat de draperiile celor două ferestre, cea dinspre bulevard și cea dinspre curte; adus atenției pentru o clipă, fixai cu privirea mișcarea pliurilor verticale ale lungilor draperii ca niște lănci cu vârfurile pierdute în cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cât o viață, dar ea se lăsă în voia sfârșitului, căci peste noi începu o adiere ca de pe alte tărâmuri, nebănuite lumi exotice cerându-și îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
soarta poporului nostru. Dar a trebuit să văd cu propriii mei ochi sufletul dezgolit al celui din urmă sultan al Andaluziei pentru a mă simți constrâns să reacționez. Dumnezeu îi arată cui vrea El calea cea dreaptă, iar celorlalți calea pierzaniei! Unchiul meu n-a mai rămas la Granada decât trei luni, cât să schimbe discret câteva bunuri în monede de aur ușor de transportat. Apoi, într-o noapte fără lună, având un cal și câteva catârce, plecă împreună cu mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arogantă, dar rostită cu glas scăzut, pentru a arăta limpede că se află pe teren inamic. Dacă încă n-o pornise pe drumul bejeniei, se grăbea el să precizeze, era doar pentru a-i întoarce pe cei șovăielnici de la calea pierzaniei. Șovăielnici erau destui printre cei prezenți, începând cu tatăl meu, care nu-și pierduse nădejdea de a da de urma Wardei și a fetiței ei, care își jurase să nu plece fără să le ia cu el, sub nasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aparținea lui madame Iocasta, iar dacă avea vreo nemulțumire față de soțul ei, acum adormit, aceasta era că, în dragostea lui atotcuprinzătoare pentru orașul pe care-l transformase în casa lui, nu se ocupa și de condamnarea celor două lăcașuri de pierzanie. Astfel, în acel moment la intrarea în Elbaroom stătea un cvartet ciudat: Virgil Jones, prăpădit rău de tot, târându-se pe urmele lui Vultur-în-Zbor, care-și mijea ochii prin ceață, bărbatul numit Piatră, ghemuit pe drumul pietruit, și femeia cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când am reușit să fac din băut și beție un ritual zilnic. Apoi n-a mai contat. Nu m-am mai putut opri. Mergeam bezmetic spre un niciunde. Devenisem un caraghios, compătimit la început, apoi disprețuit și lăsat în voia pierzaniei sale. Știam și nu-mi păsa. Chiar mă mândream cu o astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc la marginea câmpului...”. Apostolul Pavel a adugat la spusele lui Iisus un simplu „dar”. Și acest cu acest dar a Împins lumea pe calea pierzaniei. „Da”, a spus apostolul Pavel, „așa este. Păsările nici nu seamnănă și nici nu adună nimic În grânare, dar dați-vă seama singuri cât de mult muncește pasărea cerului și cine știe cât de mult zboară ea până când găsește vreo grăunță. Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jos, scurgându-se pe linoleum, mulțimea de zaruri lua o configurație ciudată, ce-i amintea lui Oliver de Calea Lactee, dar și de alte căi, mai mult sau mai puțin deschise simțurilor, a căror singură menire era să ducă omul la pierzanie. Calea Lactee umplea patul și pătura sub care se ascundea uneori masterandul, degajând un miros destul de neplăcut, care-i aducea lui Oliver aminte de iarbă de mare, dar și de untură râncedă de pește. Inhalând aceste miasme, În fața ochilor masterandului răsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În noi. Și faptul ăsta, vezi bine, Îl cunoaștem, de aceea ne și Încorsetăm În rațiune ca Într-o cămașă de forță, tocmai ca să nu ne ieșim cu totul din țâțâni. Și totuși, tocmai această rațiune ne va duce la pierzanie. Căci rațiunea În toată sterilitatea aceasta a ei e o altă nebunie. Vă spun: mai bine ne-am lăsa În voia sorții. Ar fi mai sănătos. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Will făcându-mi cu ochiul, doar pe jumătate În glumă. — Sunteți cei mai tari, am spus eu, sărutându-i pe amândoi pe obraz Înainte de a-mi recupera geanta și haina. N-ai nici o remușcare când Îți Împingi singura nepoată spre pierzanie, nu-i așa? Nici măcar una, anunță Will, În timp ce Simon aproba grav. Du-te și fii o pipiță de treabă și distrează-te puțin, pentru numele lui Dumnezeu! Când mașina trase În fața clubului, era o coadă pe trei rânduri, lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a noii generații, de idei reacționare și antipatriotice. La o adică, profesorii ar trebui să fie numiți, fără reținere, ceea ce sunt de adevărat, adică adevărații dușmani ai României, cei care prin aportul lor în educarea tinerei generații, au dus spre pierzanie și cele mai înalte idealuri a locuitorilor acestor meleaguri. Ar trebui să le fie veșnic rușine, sau măcar cel puțin un veac, de aici, încolo. Au existat și un număr de reprezentanți ai acestei branșe, care au fost și sunt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu certitudine, că nu sunt bani pentru o asemenea construcție. Am ajuns de râsul curcilor, fiindcă asemenea comunismului și ideea teoretică a bunăstării de azi, a fost implementată tot de oameni. Oamenii sunt cei care strică, spurcă și duc la pierzanie orice idee, oricât ar fi ea de generoasă pentru omenire. Oare asta ne doream noi în 1989, ca să ajungem să trăim mult mai rău decât atunci? Lipsa de locuințe, șomajul, corupția generalizată, birocrația de dragul birocrației, bunul plac, arbitrariul la nivel
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unii ca aceia să fie blăstemați de Domnul Dumnezeu și de preacurata sa Maică, de slăviții 12 Apostoli și de 318 Svinți Părinți de la soborul Nichei, în viața lor procopsală să nu vază, ostenelile și sudorile lor să fie spre pierzanie și înger nemilostiv să stea împotriva lor în toate zilele vieții lor; herul, pietrele să putrezească și să să răsipească, iar trupurile lor după moarte să stea întregi și nedizlegate și de cătră smerenia noastră să fie blăstămați”. Ei, ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe hotmail sau în yahoo, fècându-i demonstrații, explicându-i cum se folosește poștă electronicè, cât de eficient și de ușor, dar eu, strèduindu-mè sè învèț pașii de dans, o urmez tècut, vrèjit, pèșesc cu bunèștiințè pe covorul de purpurè al pierzaniei mele, mè simt tot mai neajutorat prin labirintul de sèli împodobite pe pereți cu tablouri ai cèror autori sunè uneori familiar și în urechile mele neobișnuite cu limbajul plastic, Luchian, ne oprim îndelung în fața unui tablou de Luchian, ea fècându-mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spectatorilor, generalul o conduse spre chicineta din culise, cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă. Se hotărâse deja să-și petreacă noaptea cu primadona și nu vedea nici un impediment. În război, mica pierzanie dă savoare victoriei, își spunea. Și apoi bucățica, desăvârșit înzestrată de la natură, îl făcea să se simtă ușor ca o pană purtată de o boare văratică. Nu se mai gândea la ea ca la un posibil agent francez, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu mai ai putere să-i căinezi văzându-i cum își cară de colo colo propria moarte în sacoșe burdușite cu fructe exotice, mezeluri și dulciuri și băuturi, detergenți și săpunuri, și spary-uri, și parfumuri cu miros de paradis și pierzanie... Ți se taie tot cheful, te apucă sila și mila, așa încât, trei seri din patru, el rămânea acasă. Lasă morții să-și vadă de moartea lor... O trimitea pe Mirela după țigări. Păi, să se ducă pe străzi să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mele, ai preferat să te rostogolești prin mocirla vinovăției, în loc să îți croiești din nou drum către ea și către mine, asta trebuie să faci acum, Udi, crede-mă, te cunosc cel mai bine, nu te lăsa sedus de drumul spre pierzanie, nu te poate duce decât spre dezastru, Noga nu va face față situației, îmi este frică și să mă gândesc la ceea ce i s-ar putea întâmpla, îi strâng mâna cu toate degetele, nu îmi este rușine să îl implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă pe toți la pierzanie. M-am dus din nou la Belbo În după-amiaza următoare și am stat puțin de vorbă despre vizitatorul nostru. Belbo zise că i s-a părut un mitoman: „Ai văzut cum Îl cita pe Rocoschi sau Rostropovici ăla de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
abator, la care ați fost martori mai devreme, când ați încercat să vă salvați de la moarte prietenul cel nesăbuit, va fi o uvertură ne-nsemnată, palidă, pacifică, la catastrofa generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei infernale dimineți, de după. Adversarii nu trebuie nicicum subestimați. Diavolii, etern-damnații, făpturi decăzute și spurcate, luntrașii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aceeași Libertate. Mai mult, presa există și ar putea să-și exercite și ea rolul de gazdă a comunicării, iar societatea civilă ar putea învăța la rîndul său arta conversației. Dar cine va renunța oare primul la monologul izbîndei (sau pierzaniei) solitare pentru a se izbăvi în dialog ? Nu întrerupeți vorbitorul ! Ca în țările civilizate... De cîte ori nu am auzit această referință admirativ-frustrată, din cele mai diferite guri și despre cele mai diverse probleme ! Ciudat însă, nu țin minte să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unei spaime, o spaimă caldă, cu nenumărate izvoare, mirosul unei grămezi umane Într-o noapte care pare obișnuită - aceeași veche noapte. Un miros care, cu fiecare zi, se impregnează În memoria afectivă, asociindu-se pentru vecie cu un sentiment de pierzanie. Visul meu se predă. Îmi Închei tura de planton privind mișcarea abia vizibilă a acestor trupuri În care ființa trebuie trezită acum, pentru a se desăvîrși prin absurd, prin abandonarea speranței, așteptînd rîndul la closet pentru a elibera prima urină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet concurs școlar nu ești în stare să duci până la capăt ceea ce ai hotărât într-un fel, cum mai putem spera să fie duse la bun sfârșit marile probleme ale națiunii? Praful și pulberea o să se-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să știți, dragii mei, că nu sunteți o trupă obișnuită, ci una specială. Voi sunteți cei care, prin acțiunile voastre, în grup mai mare sau mai mic, ori chiar individual, puteți duce trupele din linia întâi la victorie sau la pierzanie... Voi sunteți cei care trebuie să afle locul de amplasare a inamicului și ce forțe are. Adică efective, armament și dispunerea lui. Cu alte cuvinte, voi tebuie să pipăiți terenul înaintea angajării trupelor noastre în luptă. De inteligența și pregătirea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]