1,059 matches
-
putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister, posibilitățile de sublimare oferite de religie, desemnând sublimarea religioasă ca fiind forma cea mai adecvată și acceptând faptul că pietatea religioasă sufocă nevrozele! (Jones, 1955/1979). Câțiva ani mai târziu, această aparentă contradicție își află explicația. Religia, în general, este pentru Freud (1930/1995) un „delir colectiv, bazat pe o deformare himerică a realității”, dar, în plan personal, ea ferește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lor ortodox. Așezăminte ca ale noastre trebuie să selecționeze în fiece an corpul didactic, nu numai din punct de vedere al aportului cultural și științific, ci și din punct de vedere al credinței ce dorim să fie practicată cu toată pietatea. școlile Societății Ortodoxe nu pot fi conduse de profesori care numai în mod ritual și sporadic iau parte la slujbele religioase. Trebuie ca pilduirea să plece de la cei chemați a forma caracterele, căci nouă ne trebuie suflete de apostoli, de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
o deosebită atențiune căci ele reprezintă viitorul. Societatea Ortodoxă se va rezema pe conștiința clarvăzătoare și pe înțelepciunea fiicelor noastre crescute în principiile național religioase care sunt baza învățământului în școlile Societății Ortodoxe. Secția Bisericii Neamului de la Mărășești îngrijește cu pietate Mausoleul în care odihnesc de veci osemintele a mii de ostași români și care rămâne un testimoniu prețios de evlavie ce va înscrie numele Societății Ortodoxe în istorie. Terminând lucrările acestui congres ne îndreptăm gândul către scumpul nostru Rege și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a continua cu adâncă convingere că munca și realizările obținute de noi vor fi prețuite în adevărata lor valoare, mai târziu. Până atunci cu conștiința împăcată că îndeplinim o sfântă datorie față de generațiile viitoare de femei și un act de pietate față de generațiile trecute care au luptat la rând pentru noi, cele de azi, aduc sincere și calde mulțumiri colaboratoarelor mele devotate care mi-au dat concursul lor nelimitat. Elena C. Meissner 27 aprilie 1936 Ziarul nostru, anul X, nr. 4-5
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nouă: aceea a inconștientului, în care scena, eliberată de arhetipurile conștiinței individuale, este pregătită să îmbrățișeze arhetipurile inconștientului colectiv. Chinurile facerii Evului Mediu - spune Schaeffer - s-au caracterizat printr-un reviriment al vieții culturale și, în același timp, o trezită pietate. Spre sfârșitul acestei perioade, când distorsiunile doctrinei biblice s-au întețit, „gândirea europeană va fi divizată în două linii, ambele descinzând și influențând zilele noastre: mai întâi, elementele umaniste ale Renașterii și, mai târziu, învățătura bazată pe Biblie a Reformei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce se transmit urmașilor, iar neliniștea extincției este atenuată de pietatea creștină: La moartea părintelui meu, Mormântul, Holera în Moldova. Alteori, adoptă modele celebre - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat (după Th. Gray, prin intermediarul francez al lui M.-J. Chénier), cu o apostrofă originală împotriva nobilimii. Durerea părintelui este proiectată
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
valoarea armelor române și înțelepțiunea oamenilor noștri de stat, Dobrogea, acestă veche provinciă română, a fost cucerită și alipită de corpul țerei, am găst noi, trimiși cei dântei aici, la fie care pas, urmele mărețe ale Romanilor, strămoșii noștri. Cu pietate (...) am admirat valurile lor de apărare, cetățile, monumentele și cât distrugătorul timp mai lăsase să esiste din artele și civilisațiunea lor"1478. În aceste condiții, "noi [locuitorii orașului Constanța, n.n.] am credut că este o datorie sacră a strănepoților de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Învățau să citească versetele canonului pali, recitându-le cu toții sub supravegherea atentă a călugărilor mai bătrâni, cei care aleseseră să rămână În mănăstire călugărindu-se sau devenind stareți. Și astfel, copiii Învățau și carte și respectul față de religie, trăind experiența pietății În sărăcie. Respectul față de religie, din câte vedeam eu, nu-i făcea Însă pe micuții călugări să uite de năstrușniciile vârstei. Wendy nu știa nimic despre călugării novici. Nu citise materialele pe care eu le sugerasem În lista de lecturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zile, și într-o clipă m-am hotărât să mă întorc în țară. Cum n-aveam bani de drum imediat, m-am dus să cer prietenilor, eu care nu cerusem niciodată. Am fost refuzat politicos. Atunci am căutat Muntele de pietate, cu paltonul de iarnă subțioară. Mi-era rușine să întreb sergenții unde se află. După câteva ceasuri de ezitare, l-am găsit aproape vecin de hotelul meu. Am făcut coadă. Mai erau femei, numai femei, una cu lingurițe de argint
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
oraș. De asemenea, însemnătatea pe care Salazar o acordă religiei în viața omului și a societății își găsește rădăcinile în copilăria lui pioasă, nezdruncinată nici de crize, nici de sacrilegii. Părinții lui erau oameni de o moderată experiența religioasă, tipul pietății catolice populare. Oliveira Salazar nu și-a pierdut niciodată credința - în copilărie sau la începutul adolescenței - ca s-o regăsească mai târziu, după îndelungate rătăciri și lupte. Religiozitatea lui e cu totul lipsită de dramatism. Este un lucru pe care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai măgulitor pentru părinți decât să-l vadă într-o zi preot în Santa Comba. O viață liniștită, aproape de ai săi, liber de griji; idealul acesta corespundea întocmai pietății calme a micului Oliveira. Abia împlinise 11 ani și, într-o după amiază de mai, părăsi Vimieiro însoțit cu alai de întregul sat. Ajunsese pe mica glorie a Santei Comba. Padre Antonio îi prezicea bonetul de ordinal, părinții îl dădeau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Barreiros. Acești doi ani au avut o mare însemnătate în viața lui Salazar. În acest răstimp înțelege el că e chemat pentru o misiune mai vastă și mai grea decât aceea de a fi preot în Vimieiro. Înțelege, desigur, că pietatea lui nativă nu e de ajuns pentru a îmbrăca haina preoțească. Pe de altă parte, nu încape îndoială că problemele educației îl cuceresc atât de mult încît Salazar renunță la misiunea de a mângâia și întări, ca să se poată dedica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
actorii-vedetă. Ea însăși ia lecții de operă și este considerată o expertă. Există posibilitatea ca împăratul Hsien Feng să aibă dispoziția de a-i face o plăcere mamei sale. Am auzit că Nuharoo l-a făcut să aibă gânduri de pietate. S-ar putea ca Majestatea Sa Împăratul să ordone trupei să joace opera favorită a Marii Împărătese, Vremuri fericite timp de zece mii de ani. Menționarea de către An-te-hai a numelui lui Nuharoo alături de acela al împăratului Hsien Feng îmi tulbură gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o îndatorire care aparține împăratului Hsien Feng. Cred că ar trebui să mergeți să o îndepliniți în numele Majestății Sale, doamnă, spune An-te-hai închizând casetele cu bijuteriile mele. Se așază jos și își îndreaptă fața spre mine: Sacrificiul se va adăuga pietății Majestății Sale și îi va fi de folos în rai. — Ești sigur că asta e ceea ce dorește Majestatea Sa? — Foarte sigur, răspunde eunucul. Și nu doar Majestatea Sa, ci și Marea Împărăteasă. An-te-hai îmi explică faptul că datele la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mulțumit, dar a lăudat-o pe Nuharoo pentru devotamentul ei. Pentru a-i demonstra afecțiunea și aprecierea sa, a emis un edict prin care a adăugat încă un titlu la numele lui Nuharoo. Ea e acum Virtuoasa Doamnă a Marii Pietăți. Însă nu asta își dorea Nuharoo. Eu știu ce vrea ea: îl vrea pe Hsien Feng înapoi în patul ei. Însă el nu este interesat de asta. Majestatea Sa stă în camera mea în fiecare noapte până dimineața, neținând cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu mi-a trecut prin cap că acesta e felul lui de a o răsplăti. Chiar l-am lăudat când i-a trimis lui Nuharoo favoritele ei, fursecuri în formă de lună. M-am gândit că era un gest de pietate cât se poate de potrivit și m-am bucurat că fiul meu se înțelege bine cu Nuharoo. Atunci Tung Chih s-a lăudat cum îl încurajează Nuharoo să își neglijeze școala. I-a spus că: „există în istorie împărați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Răsăritenilor”, apoi: „sorbiți băutura științei arhiereului Nectarie, curs de teologie și izvoare de dreaptă credință”, apoi: „Niciodată de aici înainte săgețile dușmanilor nu vor atinge hotarele noastre, nici practicile teologilor raționali, fiindcă Nectarie a ridicat întărituri pentru credincioși, turnuri de pietate și lănci de înțelepciune”, iar pe foaia a 3 pe verso: „Prea strălucitului, prea piosului, prea seninului și prea slăvitului domnitor și principe, Domnului Domn Io Duca, Voievodul întregii Moldovlahiei de la Dumnezeu mântuire”<footnote I. Bianu și Nerva Hodoș, op. cit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
deoarece, aici se bucură de protecția lui Constantin Brâncoveanu. În anul 1758 „locuia la Mănăstirea Cetățuia călugărul grec Cezar Daponte, care a cules date despre viața Patriarhului Dosithei pentru a-i alcătui biografia într-un stil plin de admirație și pietate”<footnote Mitrofan Băltuță, op. cit., p. 587 footnote>. Sprijinit de Gheorghe Duca, ctitorul mănăstirii, Patriarhul Dosithei și-a desăvârșit opera culturală și pastoral-misionară prin tipărirea de cărți în apărarea ortodoxiei. Un număr important de învățați greci au găsit la Cetățuia mediul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când vorbește. Mama nu se poate recunoaște deloc în fiică. Mama repetă străvechea poveste a lui Cima-Qinhua, fata curajoasă care și-a salvat mama dintr-o revoltă sângeroasă. Modelul pietății. Nah ascultă, dar nu dă nici-un răspuns. Apoi plânge și zice că ea nu e ca mama ei. Nu poate face lucrurile pe care ea le face. Și că nu ar trebui să i se ceară să îndeplinească o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cutezat să vorbească cu glas normal când se introduce noaptea în podul unei case străine și se introduce, ca noi, cu un scop bine Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, gneralul Iancu Calomfir, a păstrat cu pietate uniformele de gală ale soțului ei; să găsească, zic, lada, să-i spargă lacătul. Să fure cele două uniforme. Repet, să fure două uniforme de general. - Dar spuneai că sunteți rude... - Suntem. Mai mult: tatăl meu era nepotul favorit al
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a pierdut, de la o vreme a jucat pe datorie, iar acum, au diable ! Se grăbește cu medalionul spre Muntele de Pietate, să rezolve și pe urmă să uite neplăcuta poveste ! Se cunoaște prea bine pe sine pentru a fi sigur că va fi în stare să îngroape foarte adânc amintirea micului dezmăț și niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]