1,548 matches
-
iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ale sumanului, la poale și la mâneci. Dacă îmbrăcămintea de deasupra, cea groasă, folosită în sezonul rece, nu comporta, de regulă, o prelucrare artistică, cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască cât și cea bărbătească, catrința, betele, chimirul bărbătesc, uneori bundița, avea un model cusut, aplicat cu acul la guler, mâneci, poale, la piept, de natură vegetală sau geometrică. Trandafirul se aplica în țesături, la covoare, modelul geometrică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de sublimă bucurie pentru cealaltă. Prim-ministrul își șterse cu mâneca pijamalei în dungi fruntea care i se făcuse lac de sudoare, apoi, alegându-și cu grijă cuvintele, spuse, Într-adevăr, chestiunea impune o abordare diferită, o evaluare atentă care să acopere problema în întregime, micșorarea unghiurilor de analiză este întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și închise ochii cu putere, cu ușoara speranță că somnul încă mai era în stare să folosească resturile pentru a-i încropi cu ele o mică fantezie erotică privată. Străin de dezamăgirea pe care o lăsase în urma sa, îmbrăcat peste pijamaua în dungi cu un halat din acelea de mătase împodobit cu motive exotice, cu pavilioane chinezești și elefanți aurii, prim-ministrul intră în birou, aprinse toate luminile și, pe rând, puse în funcțiune radioul și televizorul. Ecranul teve-ului expunea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îngrijit să ofere celor cărora le oferea adăpost temporar, articolele și produsele de igienă indispensabile comodității și bunei desfășurări a misiunii cu care fuseseră însărcinați. O jumătate de oră după aceea, adjutanții se aflau fiecare în patul lui, băgat în pijamaua breslei, cu însemnul poliției deasupra inimii. Până la urmă, planul ministerului nu era deloc planificator, spuse al doilea adjutant, Așa se întâmplă întotdeauna când nu se ia elementara măsură de prevedere de a cere părerea oamenilor cu experiență, răspunse primul adjutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întoarce, mai devreme sau mai târziu, toate beneficiile. Prin urmare, cei doi adjutanți somnoroși găsiră un om liniștit, sigur de sine, când apărură, la rândul lor, câteva minute mai târziu în încăpere, încă în halatele cu însemnele poliției și în pijama, și târșindu-și fără vlagă papucii de casă. Șeful socotise că avea să fie exact așa, prevăzuse că primul punct marcat va fi al său și îl și marcase pe panou. Bună dimineața, băieți, salută el pe un ton cordial, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l prindem pe tip încă în pat, ar fi amuzant, apropo, ce zi e azi, sâmbătă, azi e sâmbătă, nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu garda jos, cu moralul scăzut, repede, repede, care e viteazul care se prezintă ca voluntar să pregătească micul dejun, Eu, spuse al doilea adjutant, știind foarte bine că nu exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o persoană care, în comparație cu ei, părea un dandi, ei erau cei care trebuiau să-și miște devreme fundul din pat și, mai mult, trebuiau să aibă masa pusă și servită când ar fi ieșit șeful din cameră, în halat și pijama, dacă avea chef, dar noi, nu, noi, îmbrăcați și pieptănați așa cum a poruncit dumnezeu, aceste mici crăpături în lacul comportamentului și nu revoluțiile pompoase sunt cele care, încetul cu încetul, repetate și constante, sfârșesc prin a ruina cel mai solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și la treburile lui. Dirk, cu lamentările sale inutile, începuse să mă cam plictisească, așa că-i evitam compania. Era o poveste sordidă și nu mai eram deloc dispus să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo și-mi reveneau în minte plajele însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe prințesa de dragul căreia... Priviți! Vine cineva! Dezamăgire, nu-i decât o subretă care acută ceva: ridică un teanc de pe un scaun... Nu aici. Un alt teanc, masa de toaletă, sertarele șifonierului. Scoate la lumină câteva șemizete splendide și o pijama uluitoare, dar asta n-o satisface. Pleacă. Bombăneală nedeslușită În camera vecină. Începe acum să fie cald, ca În jocul de-a descoperirea obiectului ascuns. Aceasta este mama lui ALEC, DOAMNA CONNAGE - corpolentă, demnă, rujată ca o matroană și ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vocea fetei. Va trebui să le deschizi! - Șșșt! Brusc, o bătaie insistentă, fermă, s-a auzit la ușa dinspre coridor a camerei lui Amory și, simultan, din baie a apărut Alec, urmat de fata rujată cu purpuriu. Amândoi erau În pijamale. - Amory! veni o șoaptă neliniștită. - Ce s-a Întâmplat? - Sunt detectivii hotelului. Doamne, Amory, caută un țap ispășitor... - Păi, mai bine le deschizi. - Nu Înțelegi. Pot să mă rețină, conform prevederilor legii Mann. Fata a intrat Încet pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și pe aschimodia asta Mălaimare! Mai era acolo și Costel Constantin, dar el era deasupra noastră, repeta cu Penciu și n-avea treabă cu noi. Doamne, ce clipe am trăit! Se juca Regele Lear și eu stăteam la galerie în pijama, cu o bere în mână, mă uitam la ei și sorbeam teatrul ca pe o cafea bună, aburindă, ca pe una pe care o dorești și o savurezi. Acolo a murit Nic. În brațele mele a murit. M-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mare și, ceea ce era foarte interesant, Piersic era altfel decât în tot ceea ce juca. Nu știam ce anume, dar simțeam asta foarte clar.Văzusem spectacolul de zeci de ori. Întâi de la hulubărie, la fostul teatru. Coboram din cabina mea în pijama, asta v-am mai spus-o, cu o bere în mână, și mă uitam ca un prost, cred că o dată am și adormit. Într-o zi mă cheamă Beligan în birou, intru, era Vichi acolo și-mi spune că Stănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit, de 1,095 kg. Lama toporului are lungimea de 11,2 cm. Ciudat e că în tot timpul crimei tata stă liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar Rainer eșuează în îndeplinirea acestei sarcini. Își scoate pijamaua năclăită de sânge și se bagă sub duș. Apoi pune armele într‑o servietă și părăsește în grabă casa ca să‑și facă rost de un alibi. Pleacă cu mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Vrea să arunce armele crimei în Dunăre, de pe un pod, dar nu îndrăznește, fiindcă o mulțime de trecători zăbovesc deja pe chei fără treabă, la o oră atât de matinală. Așa că arsenalul ajunge în portbagaj, sub roata de rezervă, împreună cu pijamaua. După ce au învățat pentru bacalaureat, iar Rainer a împrumutat 500 de șilingi dintr‑o cutie de trabucuri, pleacă împreună cu colegul lui spre Ketlassbrunn, în Austria Inferioară, unde fac o vizită unui preot, fost profesor de religie al școlii. Au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și intră în apartamentul său unde miroase a vanilie. Rainer se duce din nou pe malul fluviului impunător, acest simbol al orașului. S‑a făcut șapte seara și el reușește să arunce armele crimei în râu, în dreptul restaurantului pescăresc Berger. Pijamaua însângerată o lasă în mașină. Apoi Rainer o sună, de la o cabină telefonică, pe‑o fată pe care n‑a mai văzut‑o de luni de zile. Fata e baby‑sitter la o pereche de medici din centrul orașului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie aici, mi‑am scos‑o dimineață devreme și am plecat repede de‑acasă. Unde e tata nu știu. Cadavrele au ajuns de nerecunoscut de la atâta violență și brutalitate, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie aici, mi‑am scos‑o dimineață devreme și am plecat repede de‑acasă. Unde e tata nu știu. Cadavrele au ajuns de nerecunoscut de la atâta violență și brutalitate, spune polițistul, căruia i s‑a făcut greață, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a făcut greață, deși a văzut destule în cariera lui. Cadavrul mamei și cel al surorii n‑au fost mișcate din loc, iar la vederea lor cei prezenți sunt profund mișcați. Curând se pune însă din nou întrebarea unde‑i pijamaua lui Rainer și unde e domnul Witkowski, fiindcă cele două cadavre de aici sunt de sex feminin. Să fie oare tatăl cel care a făcut asta? Dar până la urmă sunt descoperite și resturile însângerate ale tatălui, ascunse în ladă. Creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care a făcut asta? Dar până la urmă sunt descoperite și resturile însângerate ale tatălui, ascunse în ladă. Creierii lui au rămas pe alături și n‑au mai fost băgați în ladă. Acum n‑a mai rămas decât întrebarea referitoare la pijama, care e pusă din nou, pe un ton mai dur și cu o nuanță de suspiciune. Când inspectorul întreabă pentru a suta oară, unde vă este pijamaua, domnule Witkowski, ar trebui să fie aici, Rainer răspunde în sfârșit: e pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fost băgați în ladă. Acum n‑a mai rămas decât întrebarea referitoare la pijama, care e pusă din nou, pe un ton mai dur și cu o nuanță de suspiciune. Când inspectorul întreabă pentru a suta oară, unde vă este pijamaua, domnule Witkowski, ar trebui să fie aici, Rainer răspunde în sfârșit: e pătată de sânge și se află în portbagaj, sub roata de rezervă. Acum știți totul și, prin urmare, sunt la dispoziția dumneavoastră. Mare concern electrotehnic austriac cu numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un ton enigmatic: — Dacă ai timp, sună la acest număr, spune că te-ai Întâlnit cu mine și vei primi niște bani. Dar numai dacă ai timp. Era deja trei dimineața când m-am Întors la hotel. Mă schimbasem În pijama și mă spălam pe dinți când am auzit o bătaie În ușă. M-am uitat pe vizor și l-am văzut pe Monkey. — Pot să intru? — Mâine trebuie să fiu la filmări de la opt dimineața, am zis pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Doctorul, un elvețian, purta un costum din trei piese făcut din tweed, un jabou cât o molie imensă, plus ochelari și o barbă lungă și albă ca a unui om sfânt din India. Mi-a împins în sus mâneca de la pijama și mi-a prins un mic pendul deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și se răsucește înapoi, înainte de a decreta că încărcătura de electricitate de care dădeam dovadă indica faptul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
căscat eu. Am uitat cu desăvârșire de asta. — Ce nostim ești, zise celălalt. — Ce, asta numește Heydrich o invitație prietenească? — Păstrează-ți comentariile pentru tine, bine? Și acu’ trage-ți niște haine pe tine, ca să nu te luăm dracului în pijamale. M-am îmbrăcat cu grijă, alegând cel mai ieftin costum German Forest pe care-l aveam și o pereche de pantofi vechi. Mi-am umplut buzunarele cu țigări. Mi-am luat chiar și un exemplar din Berlin Illustrated News. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]