22,633 matches
-
să devină reporterul propriei ficțiuni"... Recunoaște că îi plac poveștile pentru adulți și că îi plac actorii care au povești... Cum se întîmplă, "ficționarul" pare să influențeze realitatea din jurul lui: poveștile vin, singure și cuminți, spre cine le cheamă. De pildă, ideea ultimului film i-a venit lui Lelouch de la o asemenea poveste, care i s-a prezentat într-o bună zi la ușă. Secretara l-a anunțat pe regizor că un englez, un anume domn Valentin așteaptă în anticameră. "L-
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
statistici, ironia fină la adresa ecologiștilor, a mișcărilor feministe, a viziunilor catastrofice (fie ele născute din spaima găurilor din stratul de ozon, fie din proasta repartiție a bunurilor pe glob sau între păturile sociale). Viziune "de stânga" devenită însă caricaturală , de pildă când e vorba de o mâncare din creste de cocoș ori cu o anumită specialitate de vițel ("180 de grame pe cap de locuitor, săptămânal: cine consumă mai mult, înseamnă că ia porția altuia"). Cartea este tradusă alert, într-un
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
din Skander (Iskander = Alexandru, supranume legat de Alexandru cel Mare) și beg (= bei, termenul turcesc intrat de mult și în română), iar formele corupte se explică mai puțin prin accidente fonetice, cît prin hipercorectitudine și analogii cu alte antroponime (de pildă, cu numeroasele nume terminate în -berg). Oricum, toată varietatea de forme circulă internațional - Skanderberg, Skanderbeg, Scan- derbeg, Skandenbeg, Skandenberg, Skenderbeu (ultimul, în albaneză). Nu am reușit să descopăr firul exact al evoluției semantice din română, dar mi se pare credibil
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
vrei să-l imprimi pe peliculă. De fapt, nu e vorba decât de niște amănunte, ce ar întregi lucrul respectiv. Și-apoi, realitatea nu se spune că se bazează pe detalii? Și că acestea ar fi sarea existenței?... Așa, de pildă, ce culoare avea perdeaua de pluș care separa cele două încăperi ale sufrageriei de la Mogoșoaia,... celebra casă devenită casa scriitorilor, unde, să-mi fie iertat, o spun din experiență, mai mult se bea, se mânca, se iubea, se bârfea, se
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
măslinele, stafidele. Cafeaua se cumpăra exclusiv sub formă de boabe și se măcina cu rîșnița de alamă ținut bine între picioare. Ceaiul, după dispariția vremelnică a celui negru sau rusesc, se făcea tot în casă, din coji de mere, de pildă, puse la uscat în reșoul sobelor. Și ce miros extraordinar! Gîndacii se ucideau cu bucăți de pîine muiate în acid boric. Rufele se spălau cu leșie (făcută și ea în casă, din cenușă), mai apoi, cu sodă și săpun, și
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
doar fiindcă îl disprețuiesc, dar fiindcă însuși felul lor de a citi literautra îi ține departe de el. Pentru ei literatura e un obiect de studiu căruia i se poate aplica o perspectivă sau alta, din care să rezulte, de pildă, că Shakespeare încheia Îmblînzirea scorpiei în spirit falocratic (așa cum, pe vremuri, grila marxistă stabilea "limitele" înțelegerii de către același scriitor a evoluției societății). Cineva, totuși, trebuie să citească literatura și din plăcere, pentru (doar!) blestemata ei de valoare estetică. Mai ales
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
margini". Își situează cu bonomie eseurile sub egida lui Hermes, zeul care "se implică"în foarte multe: "își consumă energia și își roade sandalele pentru alții. În timp ce aceia se procopsesc, el se risipește. Rolul său nu-i îngăduie să ia pildă nici de la furnici, nici de la veverițe sau hîrciogi". Miscellanea d-sale, în fruntea căreia apar astfel de explicații și care dorește a trasa "o acoladă între viață și literatură", se sustrage cu grație calității critice (deși o posedă în chip
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
termenilor sau a metodelor tehnice" și (mai ales la plural) 2) "chestiune, detaliu, termen sau expresie tehnică; ceva special care ține de domeniul sau de subiectul despre care este vorba". Din engleză a fost deja "exportat" în alte limbi, de pildă în italiană (între limbile romanice probabil cea mai apropiată de română din punctul de vedere al permisivității): cuvîntul tecnicalità "detaliu tehnic", adaptat morfologic, e acceptat de edițiile recente ale unor dicționare (Zingarelli 1999, De Mauro 2000; ultimul îi notează și
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
doar trei, pentru că sînt priviți din perspectiva celui de al patrulea, adică tot a unuia dintre ei. Cei trei muschetari sînt, totdeauna ceilalți trei. În După douăzeci de ani, la începutul discuției dintre Athos și ducesa de Chevreuse, citim, de pildă, următorul interludiu (însă nici un interludiu nu e de prisos): "- Acest Athos era prieten cu trei tineri muschetari: D'Artagnan, Porthos și... Athos s-a oprit. - Și Aramis, a spus, prompt, ducesa." Pentru Athos, cei trei sînt, prin urmare, D'Artagnan
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
pe care îl conturează versurile folclorice s-a dispensat atât de boii strămoșești cât și de tractoarele de la SMT, dar s-a menținut totuși în aceeași notă optimistă și hiper-decentă. Banii, mașinile de lux, furtișagurile, pușcăriile, mitele și prostituția de pildă - subiecte care, ca să vorbim drept, preocupă intens pe mulți din românii de azi - nu încap. Sunt lăsate în grija manelelor. Pentru producătorii de folclor, existența acestora din urmă e de altfel o mare binefacere: părând mai vulgare și fiind blamate
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Iulia Popovici E, din nefericire, o realitate: știm foarte puțin, noi, cei aparținînd majorității, despre viața culturală a vecinilor noștri unguri, germani, slovaci (există, de pildă, o editură a minorității slovace din România care publică excelente traduceri din, printre alții, Bohumil Hrabal). O editură cu o rețea de distribuție care face orice carte accesibilă unui public foarte larg a scos de curînd un volum, în română
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
spulbera mitul soluției perfecte. S-ar putea deduce, mai degrabă, în urma lecturii unei astfel de cărți (și a altora, nu multe la noi, precum cele traduse ale lui Timothy Garton Ash), că asemănările concurează cel puțin numeric deosebirile. Așa, de pildă, se poate afla din intervențiile lui Wagner, că și în Germania obiceiul cumpărării dosarelor spre a fi folosite ca instrumente de șantaj politic și economic este foarte răspândit (în plus funcționând aici și șantajul - necunoscut la noi - pe baza dosarelor
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
a cărților enervante, la amarul cărților greșite, e o trecere care ar trebui să ne pună pe gînduri. Se continuă jocul cu "necitirea", cu propria (falsă sau reală) necitire, dar mai ales cu necitirea altora, din care se nasc, de pildă, scurtele prezentări televizate (cele mai superficiale și mai bine plătite cronici literare) sau semnalele editoriale de prin reviste de life-style. Cărțile-eveniment au și ele un loc în acest proces general de necitire: sînt cărțile despre care se vorbește cel mai
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
problemele importante se poate vorbi și relaxat: Unii m-au sfătuit insistent să nu ies din sfera doctă și să produc studii cît mai savante, alții, cînd încerc această formulă, îmi spun că se plictisesc. Așa s-a întîmplat, de pildă, cînd cu incursiunile mele pe piața de idei occidentală, pe urmele utopiilor occidentale, suportate de Național mai abitir decît de o revistă pur culturală: prostii, savantlîcuri fără rost, nu vezi că în România se moare de foame? Ca să fiu sincer
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
D-nule Safranski, credeți că filozofia va supraviețui în sensul ei tradițional, într-o lume tot mai tehnologizată, mediatizată, și mondializată? Da, deoarece fiecare fenomen ce ține de așa-zisa "modernitate" produce cu necesitate și o contra-reacție. În gastronomie, de pildă, avem întregi lanțuri de localuri "fast food" și tocmai de aceea avem și restaurante minunate. Avem cotidianul în toată trivialitatea sa în programele canalelor de televiziune dar, pe de altă parte, constat o afluență a cititorilor pe piața de carte
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
la Doinaș acasă se întâlnea câteodată grupul, spre anxietatea soției, Irinel (cine ar putea s-o condamne, date fiind condițiile), unii au ieșit treptat de la închisoare (inclusiv Sârbu, Balotă și alții, iar alții au fost încarcerați ulterior, ca Negoițescu de pildă). Oricând, atunci când erau împreună, era ceva formidabil, ca la Junimea, presupun, un amestec de voioșie și de inteligență și de erudiție care nu-și găsea egalul, cred, în toată România acelor vremuri. Narativ dominau Gary Sârbu și Dominic Stanca, cel
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
Mengaldo. Spre deosebire de acestea care, prin amplele introduceri, prin gruparea etichetată a creatorilor și, nu mai puțin, prin spațiul acordat fiecărui autor inclus, propun grupări pe curente și tendințe alături de cele autodefinite drept școli iar uneori chiar ierarhii valorice (Sanguineti, de pildă, îl supradimensionează pe Gian Pietro Lucini și "îl lichidează" ca poet pe S. Quasimodo, privilegiind traducerile din liricii greci în dauna creației originale), Gîndul precumpănitor (Il pensiero dominante, Poesia italiana 1970 - 2000, Garzanti, 2001), alcătuită de poeții Franco Loi și
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
cîte trei poeți, secțiuni ale căror titluri indică ipostaza melancoliei care se degajă din textele ilustrative: Tăceri, Umori, Oglinzi, Distorsiuni, Depărtări, titluri avînd substantivul la plural, pentru a spori intensitatea sugestiei. Fiecare secțiune pune alături cîte trei autori (prima de pildă îi cuprinde pe Nelly Sachs și Paul Celan, poeți de limbă germană și pe Philippe Jaccottet, de limbă franceză), ale căror compoziții (2-3) sînt precedate de o competentă prezentare, datorată unui specialist. în ultima secțiune, singura care pune alături patru
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
body art, ei devin acuzatori, instanțe, activiști sociali, agenți ecologiști, felceri și mamoși simbolici și creatori ai unui spectacol voit efemer. Refuzînd stocarea și muzeificarea, ei refuză implicit piața și impurele ei mecanisme de tip bielă-manivelă, cum ar fi, de pildă, nu mai puțin sordida relație vînzare - cumpărare. Pentru că ei nu vînd, ei oferă. Și din ofertă dispare cu totul miza și iluzia eternității pentru a se instala, umilă, coabitarea spontană ( și vag adulterină) cu clipa celorlalți. Adică a acelora care
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
care s-a lucrat la tratat: dar, în marea lor majoritate ei se complac în tăcere limitându-se, exact ca în vremurile comuniste, să discute doar în particular. Dar, pentru Dumnezeu, sau faptele pe care le susțin sunt adevărate (de pildă, că a fost profanată memoria eminentului istoric și arheolog care a fost Radu Popa, că persoane a căror semnătură apare în tratat n-au dat niciodată bun de tipar și nici n-au știut că vor semna textele respective etc.
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
și de această dată: De ce ți s-a oferit anume ție această priveliște?" Pe lângă interesul legat de relatarea istorică, de simbolistica și metafizica jüngeriană, cititorul ar putea fi în mod special interesat și de referirile la nume culturale românești, de pildă, la Mircea Eliade... Am citit în ea două studii, unul despre obiceiuri legate de dezgroparea și utilizarea rădăcinilor de mătrăgună, și altul despre simbolismul acvatic. Ambele sunt ale lui Mircea Eliade, editorul publicației, despre care, ca și despre magistrul său
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
fără martori, de învinuiri și puneri la punct. Totul pe fondul unui umor fals, strident, de poante repetate la nesfîrșit, de obsesii, de prejudecăți. în spatele acestei fațade de bîlci se află și lucruri admirabile, uitate, ocultate de autorul însuși. De pildă, un excelent gust în materie de proză contemporană străină: Alexandru Mușina e cel pe care l-am auzit printre primii vorbind despre Italo Calvino, cu o admirație de cunoscător adevărat. Tot Alexandru Mușina are o foarte actuală și interesantă părere
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
ai rațiunii, artiști sau pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie în Criminologie dialectică editată în 1945: " Concepția vedică a Dreptului, exprimată atât de paradoxal, rezumă diferențierile între raționalismul juridic european și iraționalismul juridic oriental". Concluzia îi este dictată de un valoros text sanscrit: "Dreptul și Dreptatea nu umblă pe
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
școală profesională, cum crede Ioana Pârvulescu. Și încă o diferență față de Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu se corectează prin verdicte nemotivate, unele absurde la rândul lor, ci prin testul adecvării la specificul disciplinei în care a fost enunțată. Așa de pildă, prejudecata "adevărului parțial". În ultimul deceniu, cei mai curajoși dintre scriitorii postbelici (curajoși și în sensul artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără curiozitatea măcar de a vedea ce au reușit totuși
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de atestări) și dumnealor (662). E drept că unele apariții din rețeaua informatică nu reflectă situația din limba actuală, pentru că aparțin unor texte vechi (de la inscripții votive - "dumnealui dohtoru Silvestru", "cu ajutorul dumneaei jupânesei Stanca" - pînă la citate din clasici, de pildă din Caragiale: Dacă zice dumnealui că domn' Mitică!.."; "că dumneaei n-are nici o politică vizavi de mușterii"; "foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe..."). Ca și în cazul lui dumneasa-dumisale, de care am vorbit săptămîna trecută, nivelul stilistic
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]