655 matches
-
ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar cu cealaltă, Îi aplică un pumn În plină figură! Necunoscutul, amortiză lovitura, fentând lateral, dovedind Îndemânare și nu ageamiu În profesie, În cădere aplicându-i cu ambele picioare o lovitură violentă În abdomen, ridicîndu-se de jos fulgerător. Făcu o piruetă, dovedind virtuozitate și, Îi dădu o lovitură cu palma deschisă În dreptul grumazului, suficient pentru a-l face mototol!! Fu rândul hoțului de buzunare, să Înjure flegmatic, Întorcându-i toate buzunarele pe dos. Fără să se grăbească, luă tot ce-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ne-am mutat în casa lui Eddie, Sheba îmi vorbește în felul ăsta în fiecare seară. Stă la masa din bucătărie, cu ochii pierduți în întunericul grădinii lui Eddie. Eu stau în fața ei și-i urmăresc degetele nervoase, cum fac piruete ca la patinaj pe plasticul feței de masă. Câteodată spune lucruri destul de nerușinate cu vocea ei de prezentatoare de știri. Asta e exact ceea ce am admirat întotdeauna la Sheba: capacitatea de a spune lucruri de joasă speță și a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nimănui cum aș putea să-mi scriu dorințele fără să am o bucată de cer pergament o pană de phoenix drept toc poate chiar și puțin curcubeu în călimară multă durere scoasă din râsul profesional al clownului un pic din pirueta pământului un flux o aureolă două valuri de nisip și o balenă eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
e modul nostru, al femeilor, instinctiv, când nu mai găsim sinuozități, portițe, cărărui, poiene, prin care să ne strecurăm. Numai că nici asta până la urmă nu ne vindecă, dovadă că te iubesc în continuare”. Se întoarse executând un fel de piruetă, cu fața spre cel care îi era soț, se prinseră și deschiseră dansul în mijlocul acelei mulțimi roată în jurul lor, rochia-i albă de mireasă i se mișca pe trup în ritmurile muzicii; în adevăr, îmi spuneam, femeia care dansa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prins deasupra capului: se bucură că-și păstra tinerețea, neatinsă încă de adierea marii câmpii, uitând în clipa aceea că trecuse abia un an de când se măritase, că era firesc să fie neschimbată. Înveselită la vederea propriului chip, făcu o piruetă și-mi vorbi, în aerul rece de primăvară: „Nu ne-am întâlnit de mult; știu ce s-a întâmplat și c-ai rămas în tribunal, m-am bucurat și mă bucur enorm, dar s-a mai întâmplat atunci o învălmășeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
n-ai noroc, n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram încă în cerdac (îi spuneam când prispă, când cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să-i vorbesc, mi-era teamă, nu mă văzuse, s-ar fi speriat, și-apoi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
începe! i-a zbierat Claire în față. Viața ÎNCEPE la patruzeci de ani. Se zice că patruzeci e noul treizeci. Și că vârsta e doar un număr. Și că ești tânăr atâta timp cât te simți tânăr. Acum dispari! A făcut o piruetă pe tocurile ei cui și, cu un zâmbet strălucitor, m-a strâns în brațe. —Anna, cum te simți, iubito? Epuizată, de fapt. Claire abia ajunsese de câteva clipe și deja țipetele, insultele și schimbările bruște de dispoziție mă proiectaseră înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privindu-i fața, sincer am încercat, dar privirea mi-a alunecat pur și simplu pe piept și s-a oprit asupra umflăturii lui. — Nici o problemă. Câteva clipe mai târziu, Joey a intrat dintr-un pas, a închis ușa cu o piruetă sofisticată, a apucat un scaun cu spătarul drept, l-a răsucit, l-a tras spre el și s-a trântit pe el, cu fața la spătar, fără a-și sfâșia blugii. Foarte grațios. —Hei, Anna, îmi pare rău pentru... știi... e nasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
odată, acel bătrân beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi imaginea unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sale aerul jilav. După plecarea sa, În capul scării apăru pentru câteva clipe, Îmbrăcat În ținută de gală, inginerul Edward Satanovski, care, pocnind din două degete, transformă frunzele aruncate de Oliver Într-un careu de ași, după care, făcând o piruetă În fața femeii-ușă, dispăru În salonul vecin... Stând țeapăn ca un stâlp În mijlocul camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată Înțelege cum s-a putut produce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deasupra capului, dar În același timp Îl și giugiulește și-l și gâdilă, se poartă ca o femeie tânără care se joacă cu pruncul, Îl apropie din când În când de obraz și-l ridică din nou deasupra capului, face piruete pentru a-și feri iepurele de bietul Todirică și râde văzându-l pe puști din ce În ce mai nervos și mai transpirat. Ai zice chiar că plăcerea ei de a se juca cu micuțul animal alb abia acum este completă, când e amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Zâmbetul i se lăți, iar când termină În sfârșit de privit spuse doar: „Mamă!“ Urmă ceva care semăna cu un geamăt slab și am crezut că o să mor de fericire. —Îți place? am Întrebat, rezistând nevoii de a face o piruetă. În mod miraculos, eram singuri pe trotuar, căci ultimul dintr-un grup de fumători tocmai intrase Înăuntru. —Bette, arăți absolut superb, spuse el, părând Într-adevăr sincer. —Mulțumesc! Și tu arăți destul de bine. Vesel și ușor, Îmi spuneam Întruna. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
superior urma să fie dezvelit pentru a dezvălui invitatul-surpriză. Un ring de dans uriaș, de 360 de grade, Încercuia scena În formă de tort și era Împodobit cu banchete joase, din catifea. —Hei, cum merg lucrurile? Întrebă Kelly, făcând o piruetă ca să-și etaleze rochia superstrâmtă, superscurtă și destul de transparentă. Îți place? —Arăți extraordinar, am spus cu sinceritate. —Bette, aș vrea să ți-l prezint pe Henry. Henry, ea e una dintre cele mai strălucitoare descoperiri ale mele. Un bărbat plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de identități. O armată! Nu există un nume pentru asta, Rukhsana. Numele sunt niște prostii ale limbajului, care este o prostie mai mare decât toate celelalte. De ce ai încerca să oprești un râu? Să îngheți un nor? Se oprește din piruetele sale, acum pare din nou foarte bătrân și se îndreaptă spre Pran cu cuțitul întins. — E o idee grozavă, știi și tu. Nu trebuie să te temi. Cu mâinile duse involuntar la scrot, Pran se dă înapoi până când se lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
opoziției, care să împiedice falsificarea alegerilor de către guvern (ehei, pe atunci când nu apăruse Băsescu, falsificatorii alegerilor se comportau ca niște mici copii neajutorați, față de zilele noastre). De aici, începe dansul madonei travestite, numite Iuliu Maniu și să vezi dumneata, ce piruete a putut face babalâcul acesta, de i-a lăsat mască pe toți. Imediat ce a redevenit președintele PNȚ, Maniu a luat legătura cu Corneliu Zelea Codreanu, precum și cu Gheorghe I. Brătianu (care nu mai avea decât o aripioară slăbănoagă și bine
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care colinda zăpezile În drumul spre casă. Am Închis ochii, ca Întotdeauna. Preferam să dansez cu ochii Închiși pentru a simți cu adevărat muzica, pentru a o lăsa să mă domine. M-am ridicat pe vârfuri și am făcut o piruetă În loc, apoi mi-am ridicat ambele mâini și am Început să le mișc cât de grațios puteam, În timp ce tot corpul mi se unduia În direcții aleatorii, neștiind parcă pe ce cale să o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și am Închis bine ușa. Aveam un plan și, deși urma să fie un eșec categoric, trebuia să Încerc. Mi-am pus căștile În urechi, cu vechile mele melodii de balet. M-am ridicat pe vârfuri și am făcut o piruetă lentă, destul de reușită. M-am lăsat apoi pe spate Într-o poziție mai complicată și am mai făcut Încă una, de această dată piciorul drept tremurându-mi amenințător. Mi-am pierdut apoi echilibrul și am căzut pe piciorul problemă. Durerea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
perfecte. 11 februarie 2011. Am gonit vocea enervantă din minte. Am Închis ochii. M-am imaginat În studioul de balet...și am știut imediat că mai dansasem pe melodia aceea. Parcă Îmi puteam aminti chiar și coregrafia. Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe diagonală, o serie complicată de pași În zigzag...restul dansului nu Îmi era foarte clar În minte. Știam doar că se Încheia cu o poziție de final superbă, cu mâinile ridicate grațios Într-un cerc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a ascunzătorii, Brigit nu mi-a fost de nici un ajutor. Era prea ocupată să țină pasul cu șoldurile rotitoare ale lui Carlos. începusem să mă tem pentru siguranța celor câteva obiecte ornamentale pe care le aveam prin casă. După o piruetă neobișnuit de violentă, am început să mă tem și pentru instalația electrică. După o vreme, toți cei patru cubanezi dansau, cu piciorușele lor pline de nerv și cu șoldurile lor tremurătoare, în timp ce fiecare femeie aflată în cameră era evaluată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înapoi și din nou te oprești brusc. Doi pași în direcția inițială, te oprești, apoi o iei înapoi. întorci agitat capul către stânga, apoi, la fel de agitat, către dreapta, după care întorci capul agitat în toate direcțiile. Totul culminează cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar unde...? Aici am parcat-o. Sigur am parcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc repede repede. Un clișeu, altul, în mare viteză. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezastre, impasibil, cu marele lui cap ras, de consul roman. Dacă ar exista, dacă dacă dacă, dacă el și ei ar exista, acum, când îi vede, îi revede, îi visează, fără chef, ca de obicei, ca totdeauna, oricând nicicând. Plictis piruete pandalii, nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp. Buze mici, ochii roșii, frunte galbenă, hașurată. Maiou de marinar. Degete groase, uriașe, vinete. Vânătorul de lipitori. Așa le spunea, lipitori. Leac vechi, circulația sângelui. Le culegea de pe stradă, din parcuri, cinematografe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lire de la Notting Hill Housing Trust shop) și cu pantofii Prada argintii cu toc Înalt ai Jemimei. După care, deși n-aveam de gând, În ultima clipă Înhaț și o poșetuță mică Gucci. — Arăți fenomenal ! spune Lissy, când fac o piruetă În fața ei. Absolut fenomenal ! — Sunt prea elegantă ? — Firește că nu ! Ce naiba, doar ieși În oraș cu un multimilionar ! — Nu mai spune asta ! exclam, cu un ghem de nervi la stomac. Mă uit la ceas. E aproape ora opt. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]