2,058 matches
-
apoi parafarea din vale. Alt urcuș-coborâș, și achiziția se dovedește a fi, de fapt, o recuperare de drept - în real. Urmează să se recupereze și istoria - din istorisiri. Se va recupera. Dar va trebui să se urce din neîncredere până pe piscul Credinței și să nu se mai coboare. Credința că țarina părinților e de la ... V. CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEȘTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU), de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011. „Prima
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
Știu! Asta-i întrebarea. Hai! Te dezleagă! Cumpănește bine! Iubirea lor pe tine te conține. (Sonetul 42) Cadrilul Will - Ovidiu Oana-Pârâu deși ar trebui să aibă o curgere lentă cu dări de cuvinte și dări de răspunsuri, are totuși un pisc total ineclectic, energetic, poetul amintindu-ne de „a fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea”, una din predictele filosofiei hamletiene. Urmărind rotirea scenelor intrăm, noi cititorii, în universul necuprins în care-și fac loc cerul, pământul, floarea, copacul, iubirea
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol și poveste. Sonetul a fost scris în data de 5 august 1968. Pe atunci, eu aveam 10 ani. Astăzi, numai tăcerea ar putea continua acest poem superb. Ridică-te, Costele, noapte bună
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > AURUL LUI DURAN Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Aurul lui DURAN Pe timpuri imemorabile când satul nu luase înfățișarea de astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce-și pusese gospodăria pe loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea Tudor Dobre; toți sătenii îi ziceau mai pe înțelesul lor, Duran, de la Tudoran. Bătrânul Duran, fiul lui Motroc, se însurase și luase fata
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
dansează prin ploaie primăvara Rebelă după toamna cu frunze ce cad, Undeva în colț de gând se răscolește vara Prin anotimpurile vieții cu aromă de brad. Se zvârcolesc gânduri sub dezgolirea frunții Topind viscolite troieni de amintiri, Pe poale, pe piscuri înverzesc munții, Sub pleoape înmuguresc vise-n priviri. Martie brodată-n tonuri de culori vii Zâmbește șiret printre ramuri de copaci, Clipe ... se cotopesc în valurile mării Pe plaja inimii presărată-n petale de maci. Se zbat muguri în fașă
GÂND DE PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363717_a_365046]
-
erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere.Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
în numele neamului său de obârșie, adică cel daco-român, pentru că de aici au fost extrase acele forme spiritualizate, din cultura acestui popor, au trecut prin mintea sa unde au fost metabolizate până la sublimarea în artă... (E.A.) GÂND PENTRU BRÂNCUȘI Coborâtor din pisc pelasc și dac Frate cu martirul Horea din Albac Te-nsuflețește visul fantast, inedit Să urci eterna Coloana-n infinit! Pe mal, în umbra unduiosului arin Simți cum se curmă șerpuitorul chin Și la tainica, pietrificata Masă a Tăcerii Se
GÂND PENTRU BRÂNCUŞI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349607_a_350936]
-
erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
candeli de rane veghează-n cruci cereștile barcaze acolo-s stele - capăt de durere tămăduite vise aiurează: doar Maica Lumii - cea de pururi trează uitare firii Fiului ei cere ...și nimeni nu vorbește și nu spune ci doar privește-n pisc de rugăciune! *** Referință Bibliografică: CONTRADICȚII DE PRIMĂVARĂ / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 89, Anul I, 30 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
ne dublează greutatea suferinței, cele abordate și înțelese din punct de vedere duhovnicesc însă, ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Hristos
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
dispun, industriașii să câștige în domeniul puterii politice.. Prin aceste mijloace popoarele vor fi obligate să ofere corporatiștilor dominația totală. Există, undeva pe lume, o vie frescă planetară, în care o albăstruie pâclă mărămită în cer, se răsfață peste inelul piscurilor de nepătruns, inel de logodnă între Zalmoxis și primii oameni..frescă în care mări de spice dogorâte foșnesc, din amiezi până în asfințituri, ticluind, în unduite șoptiri, legendele fără pereche ce i-au extaziat, cândva, pe Ghilgameș și pe vajnicii căutători
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești, simplu:„Cred”Și să te întorci la lumină.Acolo unde primăvara,Izvoarele reci și pureși piscurile munțilorSunt eterne...... II. GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. ...Părăsit de inspirație, stăteam și contemplam pereții camerei, ca și cum nu aș mai fi așteptat nimic decât sfârșitul. Sic transit gloria
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se apucase să cioplească rămășițele de iarbă care se vedeau pe sub prunii din coasta Piscului. Trebuia să fie curat terenul pentru a aduna, de pe jos, bruma de fructe rămase în urma grindinii căzute. „Când am să le scutur, trebuie să nu se amestece ale prune cu buruienile...” și pe frunte i se vedeau broboanele transpirației care
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
dădea din cetățile și bisericile sale un sentiment istoric, de lungi înfățișări seculare. Un om că el îl vom avea din nou numai când peste o epocă limpede va domina o minte înaltă, având curajul de a rămâne sus pe pisc orice ape învălmășite s-ar abate la picioarele muntelui. De dincolo de calendar, anotimpuri și vârste, Eminescu este steaua noastră solară. Sub aburul versurilor eminesciene, totul arată mai nobil, mai sincer și mai frumos; îl caută poeții și îl iubesc îndrăgostiții
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
și pacea-i răspunsul ce Mirelui place Shalom se chema și asinul călărit de Regele-Pace! MUNȚII LUI ISRAEL Munții lui Israel : piatră, rocă; și soare și vânt... Rar și pâlcuri de verdeață. Nu se văd, dar sânt! Munți cu multe piscuri, munți de pizmă plini Pietrele vă sunt dovada, sunteți pelerini printre străini Sunteți arși de soare, care vă dogoare ne-ncetat, Ați fost martori multor fapte ce s-au întâmplat Voi ascundeți taina vechilor războaie; și-au fost multe Și sunteți
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
același eu cum Dumnezeu m-a vrut mereu, același eu pe drumul meu și Dumnezeu. *** eu sunt ce pot eu sunt ce pot nu sunt ce-aș vrea nu sunt un brad sunt o smicea nu sunt un munte plin de piscuri sunt doar un om pe drum de riscuri *** noroc amar orb amar mă pui pe jar strâmb noroc mă pui pe foc amar orb târâi prin colb noroc strâmb cu rost tălâmb alb amar și strâmb noroc fript pe jar
EU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348693_a_350022]
-
fi altă lume, decât acea a voastră, Ar trebui să mor, cum moare floarea-n glastră Cănd este neudată și fără de speranțe. Așa aș fi,Seleno, în cercurile voastre. În lumea mea eternă, sunt pasăre în zbor, Un vultur între piscuri, în uragan un nor, Un om minuscul, muritor, în hăuri ireale, Coral strălucitor în gropi prea infernale. Și răsărit de aștri răsfrânge-se în mat... "Nenumărate capete ale unui nenumărat". Alerg prin timp cu vântul și nu te mai găsesc
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
cuvintele atât de artistic încât eu ca cititor m-am subordonat comunicării și dorului Domniei Sale, de a primi din interiorul său mesajele transmise părândumi-se plăcute și frumoase... ,, un brâu de stele pe malul unei ape o altă lume ,, ,, cunună pe pisc - luna trece agale pe lângă soare ,, ,, înserare - pe cerul cu aripi singur copacul ,, Este ca și cum eu ca plastician aș spune; Sunt incapabilă să pictez pur și simplu, când nu am ceva de exprimat, când nu am ceva de transmis ! În repertoriul
ÎNFIORARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349890_a_351219]
-
triști... Nu mai există oameni vii : Tu singură exiști.” Livrescul lui Romulus Vulpescu este extrem de convingător : cărțile și autorii sunt pasiunea lui totală și autorii, invocați cum numai el știe, produc efecte magice : „Apollinaire, Apollinaire, Villon, Villon...ce gol imens ! Pisc Barbu, patimă, arteră Cronometând o altă eră, Clepsidră veacului, și sens.” Autobiografia poetului se păstrează într-un spațiu imaginar și acoperă cu spumele ei superbe, realitatea : „Un timp romantic, revolut, Adolescența cu săruturi, Strivită de un ev cu scuturi ; Surâsul
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
câmpie mare, împărțită în ogoare, acoperite cu semănături și grădini și vii, pe care a trebuit să le străbatem, până am ajuns la mânăstire; aceasta, Cozia, este o clădire întărită și măreață, înălțată pe marginea acelui râu, dar înconjurată de piscuri înalte și impunătoare, iar golurile dintre ele erau închise de păduri de nepătruns, astfel că prin nici o parte a acestui loc nu este vreo altă intrare, căci acest loc binecuvântat se află ca într-o covată la marginea Țării Românești
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
și mulți și-au pus burta pe carte. În vremea studenției ceata s-a răsfirat, dar viața a curs lin printe meandre. Ne vedeam vara la Rucăr, în joc de billiard cu chegle, chibițat la poker ori în urcuș pe piscuri pentru chiolhane la proțap. Timpul de adevăr împilat a închegat familii și-a dezbinat prietenii, cu ascunziș și temeri. Iar anii presărați cu bine și cu tot și-au scurs menirea-n neștiut. Prietenia ne-a adunat, cununia ne-a
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
tot nu ai simții mai mult decât cei încă viu în văile și munții noștrii! Se aud dacii ... se aud zimbrii ... se aude cum mugetul lor asurzesc zările. Aici vei putea culege picături de tăcere între catedrale de piatră și piscuri, ce-și plecă fruntea-n țărâna străveche. Aici sunt clipe când acest loc șoptește cerului, cu plecăciune-n rugăciune, moment în viață de trecere în altă lume. Acesta-i Brașovul! Străinule! Vino aici și numărăți viața-n aceste clipe! @ viorel
ACESTA-I BRASOVUL! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350030_a_351359]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > NE ESTE DOR DE EMINESCU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului "Eminescu este minunea poporului român (...) un pisc". (Dan Puric) Răsai o, Eminesciană liră, când îngerii, cuminți, se duc în stele, Și zămislind lăcaș galactic, sus, Domnia Ta virtuți să vadă-n ele, Răsai, coroana nemuririi! Al poeziei românești, un gând de aur, De secole, am renăscut să te
NE ESTE DOR DE EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350105_a_351434]