454 matches
-
generale de gimnastică a aparatului articulator: exerciții de mobilitate a maxilarelor: exerciții de închidere și deschidere a gurii, de coborâre și ridicare a maxilarelor, de alternare a maxilarelor înainte-înapoi, mușcătură; exerciții de mobilitate pentru limbă: limba iese și intră repede (pisicuța bea lapte), limba mișcată de la dreapta la stânga (Tic-tacul ceasului), limba iese în formă de lopată, limba iese în formă de săgeată, limba sterge buzele, limba sterge dinții pe deasupra/dedesupt mișcări circulare ale limbii; exerciții pentru buze și obraji: mișcări de
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
fiind, prin situarea sa în diferite planuri, elementul de referință pentru proporționarea formelor în imagine. Însă, mai există și perspectiva afectivă, care determină o schimbare sentimentală de scară în raport cu personajele care urmează să populeze imaginea. Așa se face că o „pisicuță iubită“ să fie supradimensionată față de mărimea oamenilor și altor animale existente în imagine, în același plan cu ea. B. Gigantic și miniatural (André Malraux). Din aceste neguri ale sufletului lui Goya se ivesc „Colosul“, „Colosul care doarme“ și „Saturn devorându
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ce-l face pe Donald Bisset să spună? „Iarba care înverzește și copacii care cresc. Bubuitul tunetului și răpăitul ploii. Copiii și animalele, la care țin atât de mult. Eu îmi scot pălăria în fața unei buburuze! Îmi place să mângâi pisicuțele și să merg călare... Îmi place să scriu, să joc pe scenă, să desenez... Când îți plac toate astea, ești cu adevărat bogat! Un om nu poate fi fericit, dacă nu iubește nimic... Cum spuneam, de la Donald Bisset afli tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pe ghiulea de zidul reședinței. Sîngele de pe perete a fost urgent spălat de ploaie... Era moartă. Se oprește de povestit. Oftez. Cu compasiune întreb: Ați înmormîntat-o în țara dumneavoastră?! Nu, în grădină. Sub un mango. Acolo se odihnește iubita noastră pisicuță. Sar în sus țipînd: O pisică?! Dar ce-ai crezut? O, doamne, n-am specificat de la început... Răcnesc: Și avea diabet? Da, îi făceam injecții de două ori pe zi. Ce seară, dom'le! Oare Sikorski o fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din senatul roman, după dorința lui Caligula. Și, trecând prin pielea inorogului cere-l „hieroglifia“ pe Cantemir, calul a poposit, Îmbrăcat În argint, pe azurul stemei capitalei Moldovei, pentru a pleca mai departe, cu Hogaș În spinare, În Munții Neamțului... Pisicuța, căci o alta ajunsese de râsul lumii purtând un luptător cu mori de vânt, pe Don Quijote; mai degrabă acela ar fi Încălecat „calul bălan“ al lui Creangă, pentru a se „delecta“ cu „sfântul Neculai“... Dar, calul și-a spălat obrazul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe post de soacră. À propos: La mulți ani! Și Încă o dată, cu ce am să te plictisesc deîndată ce-am să mântui acest preambul. Și, ca să găsesc cât de cât un capăt de ață În ghem - așa face și pisicuța mea - am să neg ordinarul, adică părerea Încetățenită - chiar documentată - asupra originii ebraice a numelui, la mintea cocoșului știind cine l’a purtat pentru prima dată Între creștini... Și bine că azi nu e „adormirea“ aceleiași, căci de lucruri de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
MIAU. Dar care, adăugând felinitatea trupușorului meu, chiar expresivitatea gheruțelor cu care te mângâi, dar și te zgârâi dacă nu mă Înțelegi, pot scrie un roman. Căci observ și știu multe dar, discretă cum sunt, nu le spun. Iartă-mă pisicuțo, dar am să te trădez, spunând celorlalți de ce te iubesc. Mai ales dacă ești neagră. În primul rând pentru că, faci tu ce faci, dar ești o excedentară energetic. Oferi, radiezi În jur energie, și nu din oricare: una superioară, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chipul cu un aer serafic conferit de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși e cât se poate de firească: mica pisicuță Îi va acoperi, cu sfârâitul torsului ei, alte zgomote... În plus, Îi va ostoi zbuciumul generat de inaccesibilitatea unui caiet, a unei cărți, de lipsa liniștii de care școlarul are atâta nevoie. Și altele, dar care pot fi rezumate - și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din câte?) cutăruia. Comparând adică - În cel mai bun caz - mere cu pere... Și am comparat pe cei doi puiuți: de om și de pisică, În privința reacției lor În clipa În care le va lipsi și acel cultuc de pâine. Pisicuța va supraviețui, căci mai știe - nepervertită fiind, mai mult, sălbatică rămânând - vâna; iar de nu, nu dă socoteală nimănui de moartea ei. Copilul mai greu, sau deloc, căci omul nu mai e demult sălbatic... De asta mi-e mai mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de nu, nu dă socoteală nimănui de moartea ei. Copilul mai greu, sau deloc, căci omul nu mai e demult sălbatic... De asta mi-e mai mult frică. Și, mai trist, n’ar fi nici singurul copil și nici singura pisicuță ce s’ar putea trezi În această situație. Se poate face ceva pentru ei? Alegând Între polarizarea dintre sărăcie și avere - care n’aduce nici un folos chiar dacă dă aparența negentropiei, dar a uneia totuși sterile -, respectiv Îndestularea nevoilor imediate, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a nu se instala Înainte de a-i deveni compatibili, altfel spus pentru a nu o lua razna, fugind/avansând prea repede...? Culmea, frâna e chiar zisul nostru capitalism, același care ar vrea poate să condamne pe cei doi - copil și pisicuță - la dispariție... doare al dracului... dar, În Natură, asta e obișnuință. Nu și pentru noi, căci rațiunea conștientizează... Și nu se poate Împăca cu ideea unui om adus la Îndemâna legilor animale. Recitind acum, după ani, aceste rânduri, cu toate ajustările
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de binefacerile noului și europeanului pașaport. Lucrătura dracului, la urma-urmei și el un biped... M’am Întors totuși, căci fără mine Cristi nu face nici cât o ceapă degerată. Doar n’am să recunosc că m’a convins torsul unei pisicuțe de rasă, cu microfon În lăbuță. Dar pentru a zgârâia cât mai tare, căci am văzut multe. Precum ceea ce urmează. 33. Vagabonzi și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altminteri cum ar putea exista evoluție? - Tu de pildă te revendici astfel de la piciorul tău betegit... - Iar tu, Moti, nu uita de conjunctivita pe care ți-o tratez - cam des - cu ceai de mușețel... Dar sunt multe mai rele. Precum pisicuța de peste drum, care s’a născut, nu demult, fără vlagă În lăbuțele dindărăt. Și e atât de drăgălașă și tristă... Dar poate are oleacă de noroc: căci poate ea crede că așa e normal; și că poate s’o găsi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ilustru, Hawkins care, În scaunul cu rotile, incapabil să vorbească sau să miște un deget, revoluționează fizica. Altfel, poate ar fi pierdut vremea În nunți și botezuri, menite doar să jaloneze interminabile partide de table cu vecinii... Sigur că și pisicuța cu pricina are ceva de spus În felul ei. Deși, dacă nu s’ar fi născut lângă casa unui om - nu milos, dar Înțelept - ar fi dispărut de mult... - Păi, Cristi, Natura uzează de factori limitativi. Poate n’are nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la noi decât normalul. - Dar, Moti, ca ființă rațională, am pretenția, poate predispoziția de a devansa, chiar dacă nu trebuie, treburile Lumii. Și chiar dacă n’avem asigurări/protecție socială pentru pisici, cred că s’o găsi careva care să adopte mica pisicuță, care știe și să toarcă, adică să răsplătească cu o atmosferă liniștită și tandră. Și care se pregătește, lângă mămica ei, pentru ziua În care entropia o va Îndemna să fugă din cuib: cu tenacitate, pentru că e mândră și nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vitală, hrana. Noi adulmecăm urmele - musai și doar ale - pisicii sosite deja În acel teritoriu la vânătoare și, implicit ne-o amânăm pe-a noastră, pentru mai târziu. Ne Încăierăm și noi, dar numai pentru treburi serioase, precum e o pisicuță... Poate ați vrea ca Grinuț să vă onoreze cu cunoștința lui. Nu se mai poate. Zadarnic am așteptat „scrisoarea“ de la București. Încrederea prietenoasă cu care Grinuț l’a Întâmpinat pe prietenul lui biped, pe Cristi chiar, a devenit pierzania lui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două picioare, dar care cap numai pe umeri nu era, și-a folosit mâinile pentru a-l trimite Într’o lume În care nu mai trebuie să vâneze șoareci și vrăbii, și nici să se scarmene cu alții pentru favorurile pisicuței din vecini... Iar Cristi mi-a spus, În locul scrisorii așteptate de la Grinuț, cuvinte cumplite; chiar și pentru el, zic eu: Omul e singura ființă care ucide degeaba, nu motivat de nevoia hrănirii, cum face chiar gingașa căprioară cu iarba pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
orice mim ori balerin biped. Cât despre cele patru litere pe care le-am Învățat de la mămica, M, I, A, U, știți și voi În cât de multe feluri le rostesc, mai ales când e vorba s’o conving pe pisicuța din vecini să iasă cu mine la un... Whiskas; hm! m’a luat boticul pe dinainte, căci de fapt invitația e a ei... À propos: așa e și la voi, doar că nu băgați de seamă. Pe cine invitați la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un leneș, la fel de notoriu. Ba chiar m’ați cronometrat, aflând că dorm 40% din timp, bașca odihna de Încă 22%; iar alte 15% se duc pe igienă; hai să termin „normarea“ zilei mele de muncă: iau masa 3% și dedic pisicuțelor 2%... Defectul e aparent totuși, căci eu respect o lege a Naturii, pe care voi ați cam uitat-o: sunt activ, adică muncesc În felul meu, dar atât cât trebuie spre a-mi câștiga existența, căci știu că orice activitate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de apelativele voastre, cică politicoase; căci, judecând după ele, lumea voastră nu e Împărțită În două ca a mea, pisici și motani, ci În trei: doamne, domni și... domnișoare. Ultimul o fi vreun diminutiv, precum la cei mici ai mei, pisicuță ori motănel. Numai că am văzut una, care arăta ca baba-cloanța, dar vai de acela care nu i-ar fi spus domnișoară. Noroc că m’a lămurit găina de la care mai șterpelesc câte un ou, doar ca să mă joc cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
blană sintetică, care mănâncă numai Whiskas și se sperie de vrăbii“. Adică e artificială, Începând cu faptul că nu aparține rasei „de streașină“. Și, deși primul gând mi-e Întotdeauna contrazicerea, m’a lăsat fără replică până deunăzi, când simpatica pisicuță, se vede treaba percepută astfel și de congenerii de sex opus, a „descărcat căruța“: acum sunt trei... iar cutia de Whiskas a trebuit dată de pomană pisicilor mai puțin favorizate de soartă. Acum nu mai acceptă decât mâncare naturală, evident
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu mai acceptă decât mâncare naturală, evident carnală. Ceva a obligat-o să-și uite viața, dar să și-o amintească pe aceea a speciei, una de felul ei liberă. Mă gândesc la mine, acela artificializat nu de altcineva, precum pisicuța din poveste, dar de mine Însumi, devenire pe care am urmărit-o cu Îndărătnicie Încă din pruncia speciei. Ce să merg pe picioarele date de mama Natură, când o pot face pe spinarea calului, apoi În căruță - până aici mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de 5 pagini cu E-uri, acelea care, urmate de o cifră, se lăfăie pe etichete, constatând că salamul cu soia al „ciuruitului“ era un prunc nevinovat: chiar 90% soia, el răsărea de pe un ogor, nu dintr’un reactor chimic. Pisicuța din poveste s’a trezit, opunând o frondă, chiar de seamănă a greva foamei, pentru a-și determina prietenul biped să-i dea ascultare. Poate mă voi trezi și eu, cu dorul murmurului izvorului ori pădurii; dar față de cine să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
artificialism, Încât trebuie să dau dreptate unui cântecel cu versuri cam lipsite de sens, acela cu „nu-mi lua dragostea“: oriunde aș fi abandonat, la un kilometru de Iași chiar, e sinonim cu moartea. Încerc să deslușesc cuvintele nerostite ale pisicuței. Poate ele sunt „caută În tine esența unei noi deveniri, un fel de puiuț“. Care va fi aceea? Renunț la a scruta. Nu de altele, dar să mai las sămânță de vorbă. „Arpegii duminicale“, 25 martie 2001, ora 17,45
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]