418 matches
-
de fier, întinși și duri. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri". Poezia se intelectualiza, pitagoreic, prin stabilirea unei ordini pe planul al doilea, iar lectura devenea o instruire de lucrurile fundamentale, o inițiere prin imagini esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
locului de exil. MOTIVE POLITICE. Regimul politic a lui Augustus avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului imperial și că ar fi participat la reuniuni pitagoreice clandestine. Cercul de opozanți avea o ideologie neopitagoreică, sectă filozofică suspectă prin adunările ei secrete. Nici argumentele lui Carcopino nu suportă însă o analiză riguroasă. Într-adevăr, Ovidiu prezintă, în Metamorfoze, Cartea XV, teoria metempsihozei, dar opera poetului conține multe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
15 B. B. Ford, Tristia II. Ovid's opposition to Augustus, Univetsity of New Jersey, 1977. 16 J. Carcopino, "L'exil d'Ovide, poète neopythagoricien" în Rencontres de histoire et de la litterature romaine, Paris, 1963, p. 59. 17 Pentru elementele pitagoreice în Metamorfoze vezi L. Alfonsi, "L'inquadramento filosofico delle Metamorfosi Ovidiane" în Ovidiana, pp. 265-272. 18 D. Marin, "Intorno alle cause dell'esilio di Ovidio a Tomi" în Atti del Convegno..., 1959, p. 35. 19 Pentru relațiile strânse dintre Fabia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mulți dintre noi Dumnezeul lumii moderne. Fără progres nu s-ar fi putut face nimic. Afirmația este din nou falsă. Culianu amintește de Copernic care și-a imaginat heliocentrismul universului fără nici un mijloc tehnic, folosindu-se doar de un model pitagoreic. Nicolaus Cusanus a afirmat infinitatea Universului cu ajutorul propriei sale minți, lipsindu-se de orice altceva. Asta nu înseamnă că tehnica nu a avut nici un rol în formarea spiritului modern. A avut, dar rolul său a fost unul secund, departe de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mai sc]zut pentru a determina consistentă intern] a compilațiilor de idei decât pentru a admira calit]țile estetice atât ale p]rților, cât și ale întregurilor. La începutul acestei dezvolt]ri, Nicolaus Cusanus (1401-1464) s-a bazat pe metafizica pitagoreic] și platonician] și pe misticismul creștin pentru a construi o prezentare a realit]ții, potrivit c]reia exist] o miscare generalizat] a întregii omeniri înspre Dumnezeu, direcționat] de iubirea mistic]. Asemenea idei existau deja în scrierile acelora care erau asociați
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analizeaz] și cazurile extraordinare în care actele sexuale par în sine acceptabile moral, dar care, datorit] circumstanțelor, produc urm]ri extrem de d]unatoare pentru terți. Morală tradițional] occidental] 1) Dualismul în Grecia Antic]; Inc] din secolul al V-lea î.Hr., pitagoreicii postulau în cadrul înv]ț]turilor un dualism puternic între trupul supus morții și sufletul nemuritor. Animați de credință în unitatea întregii vieți, aceștia înv]tău c] sufletele individuale erau p]rți ale sufletului universal și divin. Pitagoreenii susțineau ideea potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reîntoarcerea în sufletul universal. Ei credeau c] sufletele sunt captive în trup și c] acestea sufer] transmigrația: moartea dizolv] uniunea unui suflet individual cu un anumit trup, iar apoi sufletul transmigreaz] într-un trup nou: de om sau de animal. Pitagoreicii au avut o influent] semnificativ] asupra doctrinelor lui Platon privitoare la imortalitatea sufletului, la existența Universaliilor într-o lume a Adev]rului mai înalt și a Rațiunii precum și a filosofiei ca modalitate de preg]tire a oamenilor pentru contopirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cel care a compus întreaga creație într-o ordine melodioasă și a pus de acord elementele discordante, întreg universul fiind în armonie cu el”. Clement Alexandrinul și alți părinți ai bisericii atribuie muzicii aceleași puteri pe care le atribuiau și pitagoreicii. Efectele pe care anticii le atribuiau cântecului lui Orfeu, acum, în noua lume creștină, sunt atribuite cântărețului biblic David. Această perspectivă metafizică-pitagoreică provoacă la alți scriitori accente mai marcate, muzica și cântecul sacru fiind luate în considerație îndeosebi pentru puterea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ai bisericii. Sf. Ieronim (347-420 d.Cr.), în comentariul său asupra Epistolei Sf. Paul către efeseni, afirmă că „noi ar trebui să-i mulțumim Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă din doctrina pitagoreică și neoplatonică, își vor găsi o sistematizare mai originală, mai coerentă și mai puțin fragmentară în Sf. Augustin. 2.3 Epoca sintezei: secolele IV-VI Începând cu jumătatea secolului al IV-lea, datorită Edictului din Milan (313 d. Cr.), care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două concepții estetice diferite: ideea muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet sensibil, obiect de plăcere, care trimite cu gândul la estetica aristotelică și la concepția muzicii înțeleasă ca o imitație a pasiunilor. Aceste două concepții caracteristice antichității grecești, opuse între ele, vor continua să coexiste de-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
structura neopitagoreică, bazată pe număr. Acesta din urmă este și arhetipul creației: „Toate lucrurile, care au fost create de natura primordială, au fost create pe baza numerelor. Numărul este principalul model în mintea creatorului”. Deși fundamentul aritmetic, citit în cheie pitagoreică, constituie baza epistemologică a lucrării, Boezio inaugurează prima carte vorbind despre ethos și puterea muzicii, dorind parcă să sublinieze că informațiile și cunoștințele antice trebuie luate ca ghid pentru a ne apropia de arta sunetelor, din moment ce „dintre toate disciplinele, nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nedreptatea, nu ne conformăm muzicii. Cerul și pământul, toate lucrurile care există din bunăvoința divină, nu există fără disciplina muzicală. Pitagora ne învață că lumea aceasta a fost creată prin muzică și prin intermediul ei poate fi guvernată”. Aderând la principiile pitagoreice, muzica este considerată ca fiind alcătuită din armonie și ritm interior; practicând comandamentele divine înseamnă a realiza prin cuvinte și fapte această armonie superioară. De aceea, Casiodor poate afirma că „muzica este strâns legată de religie”, pitagorismul și noua religie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă, participau la jocul acelorași elemente din care era alcătuit și el. Corpul omenesc împărțea hrana sacrificială cu zeii, putea deveni trup de cerb ori trunchi de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
este zeul grec Apollo; că vârful Omul din Bucegi este Gebeleizis, al cărui nume ar fi Însemnat „capul lui zeu” etc. În același mod, A. Oișteanu (1980) va putea susține că Daniil Sihastru este urmașul preoților daci, practicând o doctrină pitagoreică (la fel cum ar fi, de altfel, și solomonarii), sau că vânarea cerbului din basmul Harap-Alb este o urmă a tauroboliei din ritul mithraic. Romulus Vulcănescu (1986) va găsi „transimbolizări” ale canibalismului ritualic practicat În vechime pe aceste meleaguri În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de număr stabilit matematic, pentru care se recurge, într-adevăr la "calcule și probabilități". O astfel de soluție are și avantajul că ne ajută să depășim și următorul obstacol de înțelegere a textului, deoarece ne permite o raportare la teoria pitagoreică a numerelor. Astfel, "masa" ca număr primordial, ca monadă, este chiar "esența eternă a "lucrului în sine"", principiul generator al Universului, la rândul său menționat parodic în text prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evidență raporturile existente în natură. Ia formă un raționalism subiectivist ce consideră rațiunea individului unic parametru de confruntare a adevărului. Boala devine un fapt „al meu”, de care nimeni nu poate și nu trebuie să se atingă, cu excepția magicianului. Școala pitagoreică Este reprezentată de modalitatea de a proceda, tipică lui Pitagora, care contribuie la apariția unei școli etice, de la care Hypocrate va lua principalele elemente. Metoda științifică este caracterizată de o abordare nu a priori, ci a posteriori. Pe lângă aceasta, se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
prioritar de trup, dacii restabileau ierarhia valorilor, acordând întâietate spiritului așa cum remarca Herodot. Recomandările dietetice erau însușite de familie: alimentație, curățenie, mișcare, aer. Ulterior, în desfășurarea activităților alternează munca și odihna. Strabon remarca și el la daci regimul vegetarian, inițierea pitagoreică, cultivarea sentimentului cosmic, preoții daci fiind și astrologi, creatori de calendare și interpreți de semne cerești. Ei și apropiații lui Zalmoxis aveau acces în peștera din adâncul muntelui sacru Kogaion, muntele ascuns al dacilor cu situare imprecisă: muntele Omul?; la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
preotese. Asemenea procesiuni se desfășurau și în Iran, America precolumbiană, India, cele mai cunoscute erau cele din Grecia: misterele eleusine (din Eleusis, în Atica), în cinstea zeiței agrare Demeter, misterele orfice, în cinstea poetului și cântărețului mitic Orfeu, misterele dionysiace, pitagoreice, apolinice. Procesiunile mistice organizate în cinstea zeilor Bachus și Dionysos erau animate de bacante și de menade ce se antrenau în orgii sexuale sub influența afrodisiacelor. În serbările liberalia, festivaluri romane ale fertilității, organizate în cinstea zeului Liber și a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lumea zeilor; nici procesele de impietate, cărora le-a căzut victimă Însuși Socrate, nu fuseseră de folos pentru frânarea dezagregării spre care se Îndrepta cetatea. Centrifuge Îndrăznețe erau și unele mișcări religioase cu caracter mistic, ca orficii, sau filozofico-religioase, ca pitagoreicii, și erau implicite În culte ca Misteriile de la Eleusis (subcapitolul 3.4a-c). Deocamdată Aristotel afirma că forma și structura lumii divine nu erau nimic altceva decât o proiecție fantezistă a oamenilor (Politica, 152b, 23-27), iar mai târziu, după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crima, sunt elemente contradictorii și echivoce care conduc oricum tot În cadrul spațiului juridic al cetății și al pretinsei sale unități. Totuși, chiar aceste ambiguități, alături de aspectul sângeros al sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
politeist. Însă când cetățile și-au atins perioada de maximă Înflorire, religia tradițională a devenit obiectul criticii anumitor mișcări care așezaseră În centrul speculației lor destinul de dincolo de viață al omului. Erau expresii filozofico-religioase, reprezentate În special de orfici și pitagoreici, care făceau apel la strâmtorarea provocată de tensiunile sociale și economice. În opoziția lor față de modelul cultural tradițional sau În Încercările de a-l transforma, ele dovedeau o aspirație spre depășirea condiției umane și o tendință care se poate numi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-l transforma, ele dovedeau o aspirație spre depășirea condiției umane și o tendință care se poate numi generic mistică. Refuzul lor lovea universul mitologic și cosmologia lui, Înlocuite de principii abstracte, ca nèikos și philìa, la Empedocle, sau ca monadele pitagoreicilor. Sau se construia o mitologie alternativă, așa cum au făcut orficii, unde pentru prima dată o cosmogonie nouă era unită cu o antropogonie. Nu au fost cruțate nici codurile cultuale ale cetății, Împotriva cărora, de altfel, se exprimase și Heraclit, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
falsificat oracolele lui Musaeusxe "Musaeus". La rândul său, Pitagora a părăsit insula Samos fiindcă refuza tirania lui Polycrates, iar la Crotona răscoala lui Kylon și a lui Onatas a nimicit orice Încercare de constituire a unui stat bazat pe canonul pitagoreic. În concluzie, cu excepția pitagoreicilor, cultura greacă oficială dă dovadă de un anumit scepticism În privința acestor doctrine care pretind să Îi ofere omului un destin minunat „dincolo”. Cei care le răspândeau erau adesea niște figuri de „purificatori” itineranți care nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Musaeus". La rândul său, Pitagora a părăsit insula Samos fiindcă refuza tirania lui Polycrates, iar la Crotona răscoala lui Kylon și a lui Onatas a nimicit orice Încercare de constituire a unui stat bazat pe canonul pitagoreic. În concluzie, cu excepția pitagoreicilor, cultura greacă oficială dă dovadă de un anumit scepticism În privința acestor doctrine care pretind să Îi ofere omului un destin minunat „dincolo”. Cei care le răspândeau erau adesea niște figuri de „purificatori” itineranți care nu erau ușor de identificat. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]