668 matches
-
atâtea luni. Îl prinse, dar acesta se topi de căldura iubirii lui de copil. Cristinel se uită trist și încercă să simtă mângâierea stropului rece care se încălzea treptat și care își făcea loc în porii micuței palme ce părea plânsă. Era ca o fugă de nedespărțire... Cu ochii lucitori, porni în căutarea altor fulgi. Se mulțumi doar să-i privească. Nu mai dori să îi nimicească cu prea multa lui iubire nechibzuită. Stând așa minute în șir, ograda se acoperise
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nici un dizolvant mai puternic decât Old Style. Răsturnă o găleată plină cu zdrențe de sub chiuvetă, în care găsi o cutie de praf de curățat, care zdrăngăni când o ridică. Înăuntru era un pachet depastile. Se așeză pe podeaua bucătăriei și plânse. Se gândi să se întoarcă la Sioux City, să nu se mai irosească aici și să-și reia viața de unde o lăsase. Cercetă pastilele, pipăindu-le cu degetele. Accesorii de căsuță pentru păpuși sau echipamente sportive: vase albe, butoni roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când Cappy Schluter dăduse faliment și veniseră recuperatorii să le scoată livingul la licitație. Ultima ei speranță de a-l recupera pe Mark dispăruse. Se rugă de el, atât de sleită din cauza lipsei cronice de somn, încât pur și simplu plânse. Lacrimile ei îl derutară pe Mark. Dar până la urmă, clătină din cap. Asta se cheamă sănătate mentală? Ce urmărim noi aici? Nu-i de mine, frățioare. Nu-mi doresc câtuși de puțin să fiu sănătos așa. Se duse cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pretutindeni. În fine, eu întotdeauna mi am dorit și am știut că o să am o familie. Deși, evident, mi-am imaginat în paralel și o existență surpată, m-am văzut și distrusă, căzută pentru totdeauna în abisul depresiei, tragică și plânsă, forțată să devin dură și plină de vicii, într-o singurătate maladivă, ducând în suflet mai multă melancolie decât poate duce orice om, dar artistă, artistă până în măduva oaselor. Însă cumva mai mult la nivel simbolic. Ăsta era sufletul meu
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
Eu aș putea... să mă... lovesc mai tare. Din nou! Domnul Thaw lovi mai tare. Thaw se clătină, își reveni, compară obrazul care durea cu chinul din piept și murmură: — Nu-i de nici un ajutor. Domnul Thaw plecă fruntea și plînse. Stătea pe marginea patului și Thaw îl luă în brațe și-i zise: — îmi pare rău, tată, îmi pare rău. Simți cum trupul tatălui se scutură din cauza suspinelor care răbufneau dinăuntru. Nu părea un trup prea mare, și privind jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de altă - dată... ține minte! Și luîndu-și fata alături cu el, pieri în vânt, ca și când nu mai fusese. Dar Făt-Frumos era voinic și știa drumu înapoi. El se reîntoarse și găsi pe fată iar singură, însă mai palidă și mai plânsă ea părea și mai frumoasă. Genarul era dus iar la vânătoare cale de două zile. - Făt-Frumos luă alți cai din chiar grajdul Genarului. Astă - dată plecară noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunei peste adâncile valuri ale mărei, fugeau prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
urma s-o primească pe Capitoliu și n-a apucat . Între zidurile reci, glasul preotului suna cavernos și trist. Oamenilor le place să se înduioșeze de nefericirile altora, ca să se arate simțitori, dar asta se întîmplă totdeauna după moartea celor plânși. În viață, Torquato Tasso a fost lăsat să se umple de păduchi. ― Nici pe Giordano Bruno nu l-ai întîlnit? Și el a fost un rătăcitor. ― L-am văzut doar în vis, într-o noapte. Mă aflam undeva la o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului meu. Bréhat. Kermeur. Doi pentru prețul unuia, În doar cîteva ceasuri. Chiar dacă, Într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mă stăpînesc, ca să nu fac cum am făcut mai demult, cînd am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci cînd s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plînsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut umbla. Nevastă-mea, vai de ea, cât o mai plâns! Da’ am plâns și eu, ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți că cei de la ocrotirea copilului vă vor încredința creșterea lui? ─ Eu... Hmm... A cui ocrotire? Eu sunt sondor de meserie, mai mult plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Bate toaca... Sângele-mi clocotește În ritual de credință, se revarsă în inima ei de chemare! Ascult în muțenie ritmuri Pulsații.Răsunet de zbateri Și lacrima-Ți plânsă.
Alter ego by Dragoș Ionescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/275_a_595]
-
arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Nu aici, în orice caz. Dar unde? La ea acasă, evident. Mai devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai mascați, avea ciorapii rupți în genunchi, era plânsă toată, încercănată și deprimată, iar mortul din sicriu erai chiar tu, îmbălsămat și ferchezuit ca toți morții. Exact, așa a fost, alături de ea mai erau și alții... Huiduma, Omul cu Tatuaj, Agentul Imobiliar... De unde știi? Vecinul... De unde știi? De unde știi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-te Fecioară cea plină de har, Domnul este cu tine... Tatăl nostru carele ești ăn Ceruri, Sfințească-se numele Tău...!” Dar, pădurea gândurilor tot la Vasilica îl purta... Într-una din zile, își aminti el, că, a găsit-o în casă plânsă, cu cartea; De-ar fi Moldova-n deal la cruce” ținută strâns la piept... O citise toată. Era fericită. ”- Este cea mai bună... din tot ce-ai scris” îi zise ea printre lacrimi. Ea era o entuziastă în general, dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îl prindeau zorile privind cerul... Se uita la cerul acela înalt si plin de stele, ale cărui depărtări îl întrista si-l linistea deopotrivă. Căuta în stele, care ar fi putut păstra, încă, urma ochilor ei, de ultima oară... si plânse. - Mâine dimineața, voi merge la cimitir, la Fata!... îsi zise el stergându-si cu dosul palmelor lacrimile... Dacă as intra în Sfântul Rai si nu te-as găsi acolo, as părăsi Raiul... A doua zi după praznic. Se înnoptase. Era în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
văzu o altă Frusină: - Te văd schimbată la față, parcă au înflorit bujori pe fața ta, iar în priviri trandafiri, spuse el, bucurându-se în același timp pentru că, de câte ori o privea când se întorcea de la cimitir avea ochii triști și plânși iar chipul palid. Frusina se uită în oglinda din perete și, într-adevăr, arăta altfel la față. - Tată, haide întâi să luăm masa, că ți-o fi foame și apoi am să-ți povestesc despre tot ce mi s-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
învîrtit tot timpul împrejurul muierilor. Când Aglaia i-a arătat copilul, punîndu-l să-l scuipe de deochi, i s-a făcut milă și de nevastă-sa și a intrat s-o vadă. Ea plângea în pat, ușurată. Era slăbită și plânsă. Bărbatul s-a aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile spălară băiatul și-l înfășurară în cearșafuri proaspete, încălzite pe sobă. Cocoșată îl freca ușor cu palmele pe picioare și-l descînta: - Să fugă ca iepurele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să fugă, dar nu putea, pentru că din tot trupul i se ridicase o dorință pe care n-o putuse stăptni. Spunea numai: - Ce faci? Ce faci? Și teama i se amestecase cu o bucurie n6uă și necunoscută, cu durere, și plânse, și râse, îl mângâie și-l sărută și ea și rămaseră unul lângă altul multă vreme, încremeniți într-o îmbrățișare veche de când lumea. 270 Țăranii ședeau în același loc, ca niște curcani înfrigurați, cu mindirele lor roșcate pe umerii ridicați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două stele vinete. Tu, iubitule, mi se pare că ai să devii foiletonistul vre - unui ziari... După ce voi muri îți voi testa într-o broșurică romanul vieței mele și vei face din lungii, din obosiții mei ani, triști, monotoni și plânși, o ora, de lectură pentru vrun cutreierător de cafenele, pentru vrun tînîr romanțios sau pentru vro fată afectată, care nu mai are ce pierde, care nu mai poate iubi și care învață din romane cum să-și facă epistolele de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
palide asemenea stafiilor... Barbații lor, cari aruncați sub roțile carelor sau izbiți cu capetele de murii caselor arzînde, [cari*] {EminescuOpVII 207} trântiți pe pietrișul străzii, copiii gemeau pe aici pe acolo, morți sau pe jumătate morți... Ei țipau cu ochii plânși și îngînau nearticulat numele mamelor lor. Cu pistoalele-n mână, cu cocoșul tras, îmboldii calul de trecu prin strade, peste cadavre de oameni, peste căruțe sfarmate, peste lăzi sparte din cari curgeau haine și unelte, peste mobile rupte, peste animale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dinaintea mea și eu o văzusem. Cerul era senin și vesel, un singur înger era trist... Era Maria, fiica acelui preot bătrân, divinizată, schimbată la față... mie însă mi se părea că e geniul martirei națiunei românești, geniu palid și plâns, a cărui singură speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint sur pe genele mele lungi și negre, ochii îmi răciră în cap * și se treziră. Luna apusese de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făină, cu luleaua aprinsă și cu pălăria lăsată pe ochi, în chicotele fetelor, în poveștile bătrânilor, în înjurăturile bărbaților, în scârțâitura amorțită, însă dulce a unei vioare vechi, pe care un țigan bătrân o făcea să răsune când vesel, când plâns. Fața neagră și espresivă, barba albă ca zapada, ochii mai stinși și discolorați de bătrânețe, pieptul păros și gol, abia acoperit de-o cămașe neagră, căciula cafenie de oaie, ruptă, astfel încît prin rupturi ieșea pe - alocurea părul alb al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
infamă, până ce somnul avu milă de mine și-mi adormi mintea obosită. Aș fi putu rămânea în căsuța ei, care rămânea a mea, aș fi putut să-mi petrec toată viața citind și recitind, într-o nebunie dulce, acea epistolă plânsă, scrisă de mâna ei, s-o visez pe ea toată viața mea, s-o visez cumcă îmblă prin casa mea, cumcă surâde la florile din fereastră, cumcă veghează cusînd sau împletind asupra copilului meu. Aș fi putut să-mi creez
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei statue, apoi îngenunche la picioarele mele și-și răzim [ă ] pieptul și coatele de genunchii mei. Părul ei cel despletit și în dezordine încadra fața cea mai palidă și mai frumoasă din lume. - Tomo! zise ea c-o voce plânsă și ținând mînele mele unite în mînele ei albe și mici, ca și când s-ar fi rugat la mine de o grație, Tomo, repetă ea plângând, nu mă poți tu iubi pe mine? Eu dezbinai mînele ei, cari căzură în jos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și portretele din păreți se uitau la el atât de familiar... ca niște vechi cunoscuți de pânză... apoi gândea să miște mâna, dar nu putea... să strige, dar era peste putință... și umbra diafană din fereastă cânta încet, cu glasul plâns, un cântec de leagăn pe care el îl auzise ades când era mic... îi veni să plângă... - Mamă! strigă el... - O, trăiește! trăiește! auzi acum tare. Mamă-sa s-apropie de el și-i acoperi fața de sărutări... - Copilul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]