829 matches
-
de asta ripostează molcom Poetul. Poezia mea sper să fie cândva înțeleasă în adevărul ei. Desigur, în ea, în dosul ei, e prezentă conștient, ca rod al unor lecturi îndelungate și al auzitelor, și poate inconștient, rod unor vremuri de plăsmuiri poetice pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și poemele de exaltare istorică a neamului, constituie aspectul romantic al experienței mele poetice"". În actul al doilea, cel mai dramatic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
putut să fie adevărate". Arta, literatura, îmi acordă această libertate, cu condiția să nu mint, să nu falsific logica personajului, să cred în sinceritatea trăirilor acelea, care, astfel, sunt autentificate. Biografia închipuită a Mariei de Mangop nu este minciună, ci plăsmuire, și, atâta vreme cât este necunoscută, nu poate fi tăgăduită. Tentativa de sinucidere a Doamnei Maria, imaginată în roman, s-ar putea să aibă un substrat de adevăr în viața ei reală: peste un an Maria moare. Cronicarii pomenesc data morții premature
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
formelor, care alungă teroarea mistică și irațională”. Examinarea subiectului, efectuată în analize micromonografice, relevă cu pertinență particularitățile fiecărui prozator: „magiile și miturile solare”, dar și „rezultatele excelente obținute prin utilizarea elementelor de fantastic în romanul psihologic și social” la Bontempelli, „plăsmuirile potențate satiric” din scrierile lui Palazzeschi ori din cele ale lui Savinio (frate al pictorului Giorgio De Chirico și împărtășind cu acesta opțiunea pentru un modernism extrem, apropiat de avangardă, dar conservând obiective „metafizice” și configurări „solare”), Moravia, Malaparte, fantasticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
ca pe fructele din pom. Și starea care mă cuprinde continuă. Cu febrile căutături încă vom descoperi atrăgătoare spații din microuniversul ieșean dar putem scruta și în spatele acestor realități și revelații. Dincolo de zare se ascund inefabile tărâmuri pline de enigme, plăsmuiri devenite cu timpul certitudini. Privim peste atmosfera burgului vechi și o mulțime de gânduri ne poartă cu înfrigurare spre simboluri și esențe, dând năvalnic peste duhul locurilor, peste mistere care se cer decriptate în ideea deslușirii unor sensuri ale existenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui nu mai sunt doar iluzii, acum ochiul inert devine tandru, sensibil dar și lucid. Și tot acum poate să înceapă visul nesfârșit despre începuturi, ușor, ușor desprins dintre pietrele de temelie ale edificiilor, estompate de timp, de slaba noastră plăsmuire sau de memoria scurtă. Și tocmai când nu ne așteptăm, de după fiecare colț al Iașului ne pândește un ceva, unul care-i gata să ne schimbe perspectiva. E ca în tabloul lui Van Gogh în care a pictat mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu accepta eșecuri în fața nimănui, nici măcar genul evaziunii elegante. Și parcă pentru a nu rămâne dator, răspunse tot cu vorbe alese. Sunt unii artiști care știu din alb sau negru să facă de toate. Linia și punctul îi slujesc în plăsmuirea unui univers ale cărui axe definitorii au fost rigoarea și înțelepciunea. Ei conferă semnului virtuți polisemantice, subtilitate și rafinament. Opera rezultată creează irepresibila impresie de imponderabil și ascensional, de materie sublimată în idee. Gloria oricum este efemeră, fie în cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și-ar găsi formulările adecvate și fertile. Dar, oricât ne „complexează” pe noi, „umaniștii”, extraordinarele rezultate ale științei, nu putem totuși, când ne mai liniștim, când ne revenim în fire, să nu ne amintim că există în artă, în literatură, plăsmuiri de aceeași uluitoare precizie și putere. Și dacă e să-mi spun gândul întreg, fără să jignesc pe nimeni, nu pot să nu observ că Antigona sau Hamlet sunt infinit mai necesare, mai importante, decât rachetele cosmice. Există un fel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
des Geistes și care e cea la care se referă Noica ; mai sunt și alte accepții ale termenului, pe care nu e cazul să le luăm în seamă. „Dubletele verbale” nu sunt realități, sau mai bine zis sunt realități secunde, plăsmuiri ale minții, așa cum există Doamna Bovary sau Anna Karenina ; față de realitățile prime, ele se află în același raport în care se află Helena față de Gretchen, în Faust al lui Goethe. Transcendentul, intelectul și sufletul sunt esențe ; dubletele verbale, adică transcendentalul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
androgin. Componenta feminină nu se subordonează principiului masculin, ci-l Îmbogățește, Îl completează, Îl potențează. Gnosticii invocă În acest sens capitolul I al Genezei, care afirmă egalitatea Între crearea bărbatului și a femeii, nu capitolul 2, unde se vorbește despre plăsmuirea Evei din coasta lui Adam (exact, din bucata de carne din dreptul coastelor). În acest sens, koinonia trebuie Înțeleasă ca „tovărășie spirituală”, complementaritate În lucrarea mântuitoare a cuplului, sens mult mai „tare” decât sensul erotic. Sărutul pe gură, scos În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
oameni de bază care au experiența vieții>> pomenind numele mai multor preoți printre care și (nume șters, n.n.)”, a concluzionat Călinoiu. n. Cu anonima-n dinți la Inspectoratul Județean de Învățământ Vaslui! Iată și alte direcții de urmat În cazul plăsmuirii „anonimei” inventate de securiștii locali, adevărați infractori de drept comun cu acte și grade În regulă: „În Încheierea scrisorii <<autorul anonim>>va arăta că a auzit de intenția lui Sofianu Gheorghe de a abandona preoția și a intra În Învățămînt
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Traduceri: A.S. Pușkin, Opere alese, I-III, Chișinău, 1961; Vergiliu, Eneida, în Literatura universală. Grecia și Roma antică, Chișinău, 1972. Repere bibliografice: Raisa Suveică, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 489-498; Mihail Dolgan, Crez și măiestrie artistică, Chișinău, 1982, 304-310; Tudor Palladi, Plăsmuirea veșnicului eu sau Perihelia aerului de taină, LA, 1996, 7 martie; Vasile Constantinescu, „Aerul de taină”, RR, 1996, 2; Mihai Cimpoi, Întoarcerea la unelte, TR, 1996, 47; Ion Pop, O poetă din Basarabia, LA, 1997, 6 martie; Cimpoi, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu este doar un capriciu ațâțător, ci, în climatul difuz al incertitudinii, provoacă inexplicabile înfiorări. Hălăduielile în lucoarea incertă a asfințitului - o elocvență mută are, în descrieri, magia ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
nu mai e resimțită ca fericire, nu mai e recunoscută în splendoarea simplității sale. Dar, dacă te miști printre obiecte și realități pe care nu le recunoști ca atare, se cheamă că te miști într-o lume închipuită, într-o plăsmuire care n-are nimic de a face cu lumea adevărată. Ești captiv într-o rețea de ipoteze private, într-un univers paralel. În universul acesta nu te poți întâlni decât cu tine însuți, în forma ta cea mai proastă. Iei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
te scoli, se sfârșește lumea. 16 La capătul lumii Venirea iernii M-am trezit printre mirosurile familiare. Era patul meu. Camera mea. Dar aveam senzația că ceva nu mai era la fel ca înainte. Ceea ce vedeam mi se părea o plăsmuire a minții mele. Petele de pe tavan, de pe tapet... Totul. Am privit pe fereastră și am văzut că ploua. Auzeam ploaia. O ploaie rece, de gheață, care lovea acoperișul și cădea pe pământ. Nu-mi dădeam seama cât era de departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
durat mult. Au fost provocate de zgomotul apei. Să știți că nu e vorba de halucinații, ci de amintiri foarte clare. Sunt absolut sigur. Nu se poate, mă contrazise Profesorul categoric. Poate le percepi tu ca amintiri, dar ele sunt plăsmuiri proprii, un fel de punte artificială. Normal să existe niște discrepanțe între propria ta identitate și conștiința pe care ți-am instalat-o eu în calculator după toate modificările făcute. Ca să-ți justifici propria existență, ai legat aceste discrepanțe prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
forță a valorilor și de asemenea noblețe a ideilor în plină expansiune, ca astăzi. Avem realizări impresionante, și avem certitudini însuflețitoare. Ca un poet ce străbate cu gândul viitorul, până la atingerea idealului fascinant, Partidul Comunist Român își întinde antenele către plăsmuirea de mâine a României, statornicind cu fiecare măsură preconizată, cu fiecare idee avansată, coordonatele civilizației și culturii românești în era socialismului.“ (România literară, 27 iulie 1972) „Societatea socialistă, întrupare a visului cel mai fascinant al oamenilor, acordă poetului nu numai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii în spiritul acelei de neînfrânt conștiințe: partidul.“ (Steaua, 16 august 1973) „În stânca dură vom tăia un drum, Căci plăsmuirea minților abstractă Cu fiecare zi din calendar Prin noi devine țel și țelul faptă Fiind Partidul meșter făurar Al timpului ce vine și desparte Făgașuri străbătute printr-un istm Prin care vom răzbate mai departe Cu pasul îndrăzneț spre comunism
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
odată cu această orânduire a răsărit în istorie un sistem care aspiră la veșnicie și care urmărește să distrugă tot ceea ce este liber și spontan.[...] cu glorificarea ființei colective a partidului, pasiunea de a smulge din rădăcini orice pornire de emancipare, plăsmuirea unei noi structuri lingvistice adecvată scopurilor propagandei totalitare”. Ca ideologie, comunismul se folosește de marxism leninism pentru a manipula masele și a le stăpâni cât mai bine: „Comunismul nu este duplicitar prin faptul că făgăduiește o lume mai puțin imperfectă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
culturi. Oboseala a luat locul creșterii. [...] România nu trebuie să se mângâie că mai apare prin ea din când în când prin ea câte un om mare. Eminescu, condamnat a scrie într-o limbă necunoscută, n-a putut deveni universal. Plăsmuirea acestei țări să ne fie singura obsesie. De asemenea, dl. Octavian Paler remarca de altfel: „Și ce frumoase perspective deschisese României revoluția! Am dat martiri, în câteva zile, pentru o istorie întreagă, dar n-am avut, se pare, norocul ca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și regizarea lor cât mai firească într-un sistem. Iar cea mai subtilă relație, care se întâmplă doar în conștiința, în intimitatea autorului ar fi cea dintre erudiție și intuiție, aceasta din urmă ținând nemijlocit de creație, de procesul de plăsmuire artistică sau (doar...) culturală, sau cultural-artistică, precum în cazul eseurilor considerate bine închegate, ca stil auctorial, încât să nu iasă la iveală tivurile, liniile de sudare, să zic. Concomitent, erudiția bine temperată, ca un suflu muzical, îți sugerează că autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI 44. (Aplauze îndelungate, care se repetă continuu). Președintele Congresului dă cuvântul d-lui dr. I. Nistor. Dl. dr. I. Nistor, membru al Congresului, arată că statele sunt plăsmuiri vremelnice, create prin forță de mâna omenească, în vreme ce națiunile sunt organisme vii, care se nasc, se dezvoltă și-și împlinesc rostul istoric prin voința lor și grația lui Dumnezeu. Contrastul acesta între stat și națiune s-a remarcat în mod
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cuvinte, atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu -, numai că aceste repetiții sunt făcute cu atâta măiestrie, încât doar la o analiză amănunțită se pot depista: aluatul lor, al cuvintelor este "frământat" atât de bine în plăsmuirea ideatică a poetului, încât, introdus în noul context, el redă o imagine altfel plămădită și care accentuează noul context, nu-l aduce pe cel vechi în noul plan, de aici rezultatul unei prospețimi, iar lectorul nu sesizează mai niciodată repetiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai ales N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă 81. Prin urmare, Eros singur a dat dezlegare ființei, Când izvorî Unicul din duhul căldurii/ Tot atunci născutu-s-a și apriga dorință,/ Care germenul gândirii fu și al plăsmuirii 82 (s.n.). Cine altcineva este duhul căldurii dacă nu Eros însuși, din moment ce deodat-un punct se mișcă/ [...] Iată-l/ Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl și de-atunci, în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici/ Facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
populare, univers plin de simboluri și sensibilitate, adevărat barometru al modului în care poporul a sublimat atât nevoia sa de estetic, cât și comunicarea simbolică, în obiecte menite a spori frumosul oferit de natură și/sau a-l capta în plăsmuiri cu profundă semnificație pentru cotidian. Dacă ar fi să punem sub semnul unui singur cuvânt ceea ce ne dezvăluie bogatul conținut al acestei lucrări și, în cele din urmă, mesajul ei fundamental, acest cuvânt ar fi dăinuire. Trecerea prin furcile caudine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cătră Împăratul rusesc, altă dată că de amintirea unei primblări prin Iași, altă dată că cu ocaziunea unei înălțări în rang. Avea o memorie slabă și era prost ca gardul. Creangă, care avea tact firesc, iubea să-l încurce în plăsmuirile lui, puindu-i câte un obstacol atât de vederat în socotelele lui încît chiar el începea să râdă de prostiile lui. {EminescuOpVII 310} [MOȘ IOSIF] 2286 Astfel cum ședea pe scaunul lui, plecat cu pieptul înainte, fiindcă scaunul n-avea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]