823 matches
-
rezolvările propuse au fost depășite de cercetările ulterioare. Cu obiective și modalități apropiate în planul filosofiei culturii, Soluțiile artei în cultura modernă (1943) ilustrează două tipuri de cultură, condiționate de cele două tendințe care domină consecutiv ori concomitent spiritualitatea creatoare: plăsmuirea (artistică) și cunoașterea (științifică). Argumentele demonstrației sunt excerptate generos din literatura modernă și contemporană. Unele tente ale gândirii mentorului Tudor Vianu, manifeste și mai târziu, sunt sesizabile îndeosebi în aceste prime lucrări. În cărțile elaborate după 1944, foarte variate tipologic
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să fie modelat după un fapt real sau poate fi o plăsmuire mitică pură. Între evenimentul originii și prezent există un timp inumerabil. Inexistența vreunei estimări asupra mărimii duratei scurse de la „facere”, „origine” și prezent este explicabilă prin lipsa completă de informație pe care ea ar putea-o aduce. După evenimentul genezei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând un pitagoreism vag și un lirism cadențat, ordonare și transcriere de imagini-acumulări sintactic simple, care au un vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
sau dedus” (p. 312). Toate acestea sunt cu desăvârșire neexacte; morala a fost de mai multe ori opera personală a „filosofilor”, așa, morala evreească este opera lui Moise; aceea a creștinismului este opera lui Iisus Hristos; aceea a budismului este plăsmuirea lui Budha; și așa mai departe, cu Luther, Calvin și cu Întemeietorii altor secte religioase; ca Raskolnicii din Rusia, mormonii din America, care inspiră totdeauna obștiilor lor oarecare principii morale particulare. Cum voim noi oare ca asemenea plăsmuiri absolut individuale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
budismului este plăsmuirea lui Budha; și așa mai departe, cu Luther, Calvin și cu Întemeietorii altor secte religioase; ca Raskolnicii din Rusia, mormonii din America, care inspiră totdeauna obștiilor lor oarecare principii morale particulare. Cum voim noi oare ca asemenea plăsmuiri absolut individuale să constituie științe? Dar să părăsim critica a ceea ce volumul ar fi trebuit să conțină, pentru a-i cerceta cuprinsul. Constatăm Întâi că toți Învățații din partea științelor pozitive care au colaborat la lucrare, Împărtășesc părerea că știința este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
plasată în zorii literaturii române. Și asta deoarece multe dintre personaje reafirmă tradiția altora, închipuite de Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu sau Ion Creangă. Stilistica limbajului popular, dulcea vorbă moldovenească funcționează ca trăsătură definitorie a unei scriituri ce are drept finalitate plăsmuirea unei adevărate „epopei eroi-comico-satirice” (Cornel Ungureanu). Există aici acea plăcere a portretizării care fie ridiculizează defectul moral, fie amplifică, dintr-o pornire sinceră, netrucată, calitățile umane ale personajului asupra căruia se oprește. Rememorarea este un principiu ordonator al prozelor, astfel încât
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
a spus: „Nu te teme” (Luca 5, 11). Ca toți oamenii aflați „supt vremi”, am crezut și eu în veșnicia comunismului. Nu i-am demascat minciuna în miezul său putred și bolnav. Nu i-am condamnat erezia și nici inumana plăsmuire a „omului nou”. Ca ales al Domnului, n-am știut să predic prin vorbe și fapte speranța și curajul. În felul acesta, am semănat îndoiala față de credință. Deși creștinii venerabili făcuseră temniță grea pentru împotrivire față de bolșevism - din Banat până în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
monahală se distinge printr-o strălucire filocalică. În Hristos, unirea firii omenești cu firea dumnezeiască este „neîmpărțită, nedespărțită, neamestecată și neschimbată”. Monahii trăiesc cu darurile care cad din mâna lui Dumnezeu. Ce l-ar putea despărți pe Făcător de istoria plăsmuirilor sale? Privind creația în palma Creatorului, monahul vede veșmântul de lumină al începuturilor, când toată făptura cânta bucuria odihnei întru pacea Domnului. Monahii și monahiile participă la liturghia cosmică a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost goniți ei Înșiși; a fost decorat cu „Ordinul Muncii”, cu care ocazie «și-a ștersă o lacrimă pitită»; iar astăzi «dă fontă cu toptanul». E limpede că această bucată nu e fructul unui studiu Îndelung al vieții ci o plăsmuire după o schemă-tip. (Ă). Într-un mod asemănător procedează Cezar Drăgoi, când Încearcă să ne Înfățișeze pe „tânăra alegătoare Varvara” (Viața românească - Supliment cu ocazia alegerilor pentru Sfaturile Populare). Nereușita poeziilor analizate provine de acolo că autorii lor le-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unei „căi regale” pe care am putea înainta în cunoașterea lumii fizice, la adăpost de ostenelile pe care le implică folosirea instrumentelor oferite de matematică și de consultarea experienței, nu este până la urmă decât expresia năzuinței de a sustrage controlului plăsmuiri libere ale imaginației, oricât de coerent ar fi ele articulate. Supoziția lui Kant este evident aceea că succese durabile nu sunt posibile decât acolo unde există mijloace de control, care ne permit să stabilim care dintre încercările noastre eșuează. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și fiecare limbaj trasează în jurul națiunii căreia el îi aparține un cerc din care se poate ieși numai în măsura în care se intră în cercul unui alt limbaj.10 Nu există, prin urmare, principii metafizice care dau expresie unor adevăruri atemporale. În plăsmuirile cele mai înalte ale gândirii lor, oamenii insuflețiți de aspirații universaliste vor rămâne închiși în cercul unui limbaj, al unei anumite viziuni asupra lumii. Ontologiile și metafizicile sunt ale popoarelor și ale culturilor. Nu există o cunoaștere a lumii ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
21. Blaga îi impută, așadar, lui Kant, că a evaluat construcțiile metafizice prin raportare la condițiile cunoașterii obiective. Teoria cunoașterii a lui Kant îi apare lui Blaga drept nesatisfăcătoare chiar și în calitate de teorie a cunoașterii științifice, în măsura în care ea nu consideră „plăsmuirile teoretice ale științei”, care sunt și ele încercări stilistic cenzurate de revelare a misterului existențial 22. Cercetările lui Kant ar fi pornit de la presupunerea că rostul minții omenești „ar fi numai acela de a lua act, datorită categoriilor sale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
două rostul nostru, steriliziând destinul omenesc... Kant nu a bănuit nici pe departe că spiritul uman mai posedă în afară de categoriile respective (cele ale intelectului - n.m. M.F.) și o a doua garnituă amplă de natură stilistic-abisală, categorii care se imprimă tocmai plăsmuirilor noastre de intenție revelatoare. Ignorarea acestei a doua garnituri a fost cauza pentru care Kant a trecut cu vederea în chip atât de regretabil destinul revelator al omului în sensul deplin al acestui cuvânt. Dacă le-ar fi bănuit existența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între durerea și disperarea din viața lui Chandler și abulia irigată de un irepresibil sentimentalism, ce năpădise gândurile și gesturile detectivului. Într-o analiză care amestecă, poate excesiv, viața scriitorului și plăsmuirile sale, Natasha Spender îi atribuie lui Chandler o triplă personalitate, reflectată în fiecare din cele trei personaje masculine principale ale romanului. Studiul Natashei Spender constituie, de altfel, o excelentă documentare a perioadei petrecute de Chandler în Anglia, în 1955, la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Astra”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
bine limba germană, îi citea pe Kant și Schopenhauer în original, era un spirit deschis, neferindu-se să includă printre lecturile sale, de preferință filosofice, chiar și scrierile lui David Strauss, susținătorul tezei că persoana și faptele lui Iisus sunt plăsmuiri mitice. Mama, Ana (n. Moga), tot dintr-o familie preoțească, de origine aromână, compensa puțina instrucție școlară cu bogate cunoștințe folclorice. Viitorul poet a început să vorbească abia la patru ani și n-a reușit niciodată să pronunțe ușor consoana
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
principală. A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție aparte (întruchipând o „stângă” a acesteia, după cum a ținut să precizeze, adică o aripă nonconformistă, neliniștită, iscoditoare, înclinată spre abateri de la linia strict tradiționalist-ortodoxistă). Dacă interesul pentru arhaitate, primitivism, practici magice, plăsmuiri mitice și reprezentări proprii creștinismului răsăritean (sofianicul) îl apropia de gândirism, alte preferințe, cum ar fi simpatia autorului pentru experiențele artistice moderne, îi dictau distanțări nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a vorbit la noi cu
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
rodnică naștere. Poezia scrisă în spaniolă de B., mai ales cea din Poemas patéticos - după cum remarca Virgil Ierunca în 1949 - dă la iveală și o altă dimensiune lirică, aproape deloc vizibilă în versurile românești: cea sentimentală, dominată până la obsesie de plăsmuirea fantasmatică a femeii ideale, „descinsă de pe tărâmul florilor de zăpadă” (aluzie la un tulburător eveniment biografic). E o poezie a simțurilor și a vibrațiilor erotice, dar eliberată de patimă, de pasiunea carnală, cu desprinderea de material specifică motivelor platonice. Cel
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
2002). Proprietățile virtuale pot fi simple metafore ale spațiilor reale, generând lumi separate, construite, imaginate, având valențe atipice, inventate, visate. Sunt mai multe ipostaze ale acestor situații (vezi Queau, 2004). Realitatea virtuală este o primă ipostază și constă în acea plăsmuire confecționată, în prelungire sau în opoziție cu realitatea perceptibilă; avem de-a face cu o neorealitate sau o realitate nouă, inedită. Virtualul schimbă relația noastră cu lumea reală, cu lucrurile, cu spațiul, cu timpul. Locul nu se mai definește substanțial
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
androgin. Componenta feminină nu se subordonează principiului masculin, ci-l Îmbogățește, Îl completează, Îl potențează. Gnosticii invocă În acest sens capitolul I al Genezei, care afirmă egalitatea Între crearea bărbatului și a femeii, nu capitolul 2, unde se vorbește despre plăsmuirea Evei din coasta lui Adam (exact, din bucata de carne din dreptul coastelor). În acest sens, koinonia trebuie Înțeleasă ca „tovărășie spirituală”, complementaritate În lucrarea mântuitoare a cuplului, sens mult mai „tare” decât sensul erotic. Sărutul pe gură, scos În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
uneori spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
și, mai ales, au o originală inserare în narațiune. Popa Man, jandarmul Dumitru Bogdan, popa Pleșa sunt scoși, într-un fel, din contingent, comentați prin intermediul altor personaje și li se atribuie trăsături fabuloase ori chiar aparținând demonologiei populare, astfel încât devin plăsmuiri între realitate și legendă. Tehnica misterului, pe care o stăpânește precum puțini alții, e dedusă numai din eresul folcloric, reprezentative fiind, sub acest raport, romanele Strigoiul și Faraonii. Scriitorul construiește un personaj, de preferință, prin gesturi, analiza psihologică mărginindu-se
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
doresc? Voi eșua în încercarea mea? Desigur că era o încercare disperată, dar după cum am plănuit-o, avea să dea roade minunate. Totul era minunat și mergea de minune până acum. Bătrânul ăla nu știe ce spune. E doar o plăsmuire a imaginației mele. Atât și nimic mai mult! Capitolul 9 M-am trezit după o veșnicie. Dormisem, din punctul meu de vedere, mult mai mult decât ar fi trebuit. Eram atât de odihnit... atât de revigorat. Deschisesem ochii și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și acum dorea să scape și de ultimele mărturii ale morții lui Orande, noi, martorii. Era buimac și uitase cu totul de lumea înconjurătoare. Acum se uita numai la mine, ca și cum ceea ce se întâmpla acum era un vis sau o plăsmuire, un gând răzleț pe câmpul nemărginit al imaginației umane. Credea, probabil, că eu voi avea puterea să fac toată această conjunctură să dispară și că tot coșmarul să se termine. Căci era un coșmar. Govar și-a dorit întotdeauna faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]