4,171 matches
-
pedepse prea mari... noi toți ne străduiam să fim cât mai cuminți toată săptămâna. Nu mai vorbeam urât cu colegii, acasă, nu mințeam, nu mai răspundeam părinților „Înapoi” atunci când ne spuneau să facem anumite treburi care nu prea erau pe placul nostru. Deh! Nu aveam Încotro! Nimeni nu poate bănui cu câtă emoție și bucurie așteptam acel moment. Din păcate, se pare că m-am născut sub o zodie a „ghinionului”. Și cred că, ghinionul meu a Început să-și arate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-a rezolvat. Doamne, cât de fericită am fost! Dacă stau bine și mă gândesc... Marele Creator al acestui univers mirific a fost de partea mea. Nu m-a lăsat pe mâna „sutanelor negre” să mă subjuge după bunul lor plac. Pentru examen m-a chemat două zile la rând, Împreună cu mătușa. N-a vrut cu nici un chip ( chip din chipul domnului...) să mă treacă În rândul „sfinților” , din prima! Trebuia să mai repet rugăciunile și să le știu la perfecție
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
două săptămâni a fost oblojit de mama sa, bunica mea, pentru vindecarea rănilor de pe trup. Să revin la mama: niciodată nu ne-am Înțeles. Exista În ea o ură Înverșunată față de mine. Nimic din ce făceam nu-i era pe plac. Revenirea mea acasă a Înverșunat-o și mai mult. Eu eram un om Înfrânt de viață și nu știam unde să găsesc un strop de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă privea, rugându-se lui Dumnezeu să mă întărească, dar n-am mai întors capul înapoi. Mă întrebam în sinea mea, de ce copiii nu au dreptul să hotărască ei singuri soarta lor, să aleagă a face ce le este pe plac și de ce trebuie să facă ce le place părinților? Dar, în același timp, îmi dădeam seama că tata avea dreptate, nu puneam la îndoială acest lucru. Nevrând și nefiind de acord cu ceea ce urma să fac, o făcusem. O făcusem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vadă o tristețe ușoară. - Îți plac copiii, Aurica, așa-i? Chipul tău vorbește despre aceasta, o întrebasem eu. Ea nu se grăbi să-mi răspundă. Mai privi puțin copiii, apoi, clătinând capul afirmativ, zise: - Foarte mult, doamnă! Foarte mult îmi plac! Și din zi în zi, tot mai mult îmi sunt dragi. - Cred că încă nu-i ai pe ai tăi? continuasem eu. - Încă nu, răspunse ea parcă absentă. Mă privi. Văzusem în ochii ei un amestec de lumină și speranță
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere pe plac, mănâncă cel puțin un kilogram de lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din funcția de aleși ai neamului o meserie de profitori de carieră, pe care și-o revendică atât de convingător, că te apucă „râsu-plânsu”. Halucinant, nu? Mai ales că se cred în galeria marilor patrioți, salvatorii și mântuitorii națiunii, pe placul unor babe isterice și al unor bulangii decrepiți, fiind păziți de o grădină zoologică de gorile. Avem o țară frumoasă și bogată, care a stârnit invidia vecinilor și a năvălitorilor, păcat că e locuită de netrebnici care influențează negativ echilibrele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
persuadăm publicul-țintă cu privire la avantajele recunoscute ale produsului prezentat. "Trebuie să fim în măsură să evaluăm procentul de ostilitate, de ignorare, de indiferență sau atitudinile pozitive, preferențiale, de fidelitate" (Desaulniers, 1991, p. 92); > comportamentul: publicul cunoaște produsul, acesta îi este pe plac, dar nu-l cumpără. Va trebui deci să-l convingem să cumpere produsul, să folosească serviciul oferit, să adere la cauza propusă, să treacă la acțiune"63. Aceste sarcini (aspecte) sunt foarte bine reprezentate de modelul generic AIDA. Cele patru
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
și să articulez, Îmi place! Cred că am fost cât se poate de formal, așa că am Întărit: este Într-adevăr un cuvânt bun de pronunțat! Un cuvânt minunat, m-am auzit spunând, și cuvădită intenție de a-i face pe plac celui de lângă mine. Câteva fete gălăgioase trecură pe lângă noi hlizindu-se una la alta, Împingându-se și vociferând ca niște gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
păpușii chinezești. O dimineață banală începea în timp ce ușile cabinei se închiseră etanș și liftul se puse în funcțiune. Mirosul de pizza se răspândi împrejur făcându-i pe ceilalți să strâmbe din nas. De altfel nici căldura nu le era pe plac, se așteptaseră la zile de caniculă, însă doar faptul că știau nu îi împiedica să fie irascibili. Lipsa spațiului le dădea senzația stranie de izolare, de excludere din lume. Liftul părea că urcă destul de încet, dar nimeni nu băgă de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unuia trebuie să fie În acord cu libertatea celuilalt. „dreptul este totalitatea condițiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a libertății”. Libertatea personală, deosebită de bunul plac, pentru a se manifesta În mod real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor după o lege universală. Acesta este și principiul universal al dreptului, care amintește de imperativele categorice din planul moralității, dar implică și nuanțe deosebite
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ius cosmopoliticum). Immanuel Kant accentuează faptul că principiile dreptului public sunt a priori. Distanțându-se de Jean Jacques Rousseau, consideră că starea naturală este lipsită de justiție. Omul trebuie să depășească această stare, În care fiecare se conduce după bunul plac, și să se unească cu ceilalți membri, supunându-se unei constrângeri exterioare publice. Acesta este de fapt și actul prin care un popor se constituie Într-un stat, având la bază contractul originar. Prin el se renunță la libertatea exterioară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a principiilor față de scopuri, act care ar zădărnici orice intenție de a face să concorde politica și morala! Aici Kant dezvăluie dilema acțiunii: 1. Să se pornească de la principiul material al rațiunii practice, adică de la scop, ca obiect al bunului plac, sau 2. Să se pornească de la principiul formal, adică stabilit numai pe libertate, conform căruia: să acționezi În așa fel Încât maxima voinței tale să poată fi oricând maxima unei legislații universale? În această dilemă Kant a ales principiul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
eterne ale Eticii creștine, pe deplin confirmate de rezultatele celor mai profunde cercetări și de analizele critice ale filosofiei moderne”. Orice Stat existent, orice ordine pozitivă nu este, așadar, și numai ca atare, unica rațional legitimă. „Mai presus de bunul plac al arbitrariului uman, există o Lege supremă, care poate fi - vai! - violată, dar nu suprimată, nici diminuată În valoarea sa ideală. Numai conformându-se la această Lege, Statul poate găsi justificarea sa intrinsecă; și numai din ea, Statul poate să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
verifica dreptul În cazurile controversate, atât În actele particularilor, cât și În acelea ale organelor executive sau administrative. Dacă un același organ ar trebui să stabilească norma generală și să o aplice la cazurile particulare, atunci am avea domnia bunului plac, adică ar lipsi garanția necesară de obiectivitate și, prin urmare, de justiție. Putința de a provoca În fiecare caz asigurarea dreptului e, prin sine, o garanție constituțională de primă importanță. Autoritatea judecătorească nu poate niciodată să refuze a da o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Votanții, proști, proști de legat la gard, i-au acceptat, în cele din urmă, pe toți cei aflați la putere, crezând că așa e normal, și s-au tot lăsat, și ei, căzuți în cap, spre a le fi pe plac, celor din conducere. Au trecut la decapitarea integrală a societății primită, drept dar, de la actuala opoziție. Opoziție, am zis? Vax, oameni buni, nu opoziție! De aruncat la canal, nu alta! Rând pe rând, au fost distruse salariile dăscălimii, ale oamenilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mâine. Ea se duse după el, și-ncerca să-l domolească: hai, mă, nu fi rău; mai vino măcar pentru odată. Apoi, va fi tot ce și cum vrei tu. Bine. Plictisit și morocănos se dezbrăcă. și îi făcu pe plac, până pe după miezul nopții. Pe urmă, ea adormi buștean, iar el plecă la Guvern. Acolo, totul era pregătit, întocmai cum îi descrisese, frumoasa-i nevastă, că va fi. Ungerea lui, ca ministru secretar de stat, decurse ca o apă leșinată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alt aer, plecam foarte departe, ca pentru a fugi de mine însumi sau pentru a-mi schimba soarta. Doar când închideam ochii îmi apărea universul meu autentic. Această fantasmagorie avea o viață autonomă. Dispărea sau căpăta corporalitate după bunul ei plac, voința mea părea că n-are nici o putere asupra ei. Dar nici asta nu era sigur. Imaginile care se formau astfel în fața mea nu erau cele din visurile obișnuite: nu mai eram victima somnului. Cu calm și în liniște, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
după sesiune!?", întrebă cu o retorică indignată baba de Fito. "Așa le-am zis și eu..." "Și ăia ce-au răspuns?" "Ce, dracului, să răspundă? Că toți ne ridicăm cu pretenții și ei trebuie să stea să le facă pe plac la toți, după cum i se scoală fiecăruia." Îmi închipuiam că Săvuleasca o să-l consoleze, spunându-i că el nu era în pericol de a fi inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
responsabilizării și conștientizării personale. Este destul de dificil dar în același timp este plăcut să începi să te trezești, să începi să-ți asumi responsabilitatea, să începi să con știentizezi că totul depinde de tine, pentru ca viața să-ți fie pe plac. Totul depinde de felul în care vom fi dispuși să „învățăm, dezvățăm și reînvățăm”, tot ce este necesar pentru a reuși să ne facem călătoria pe acest păm=nt mult mai plăcută observând peisajul ei zilnic. Sunt multe surse de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai terminăm, de aici se naște stresul și boala. Ne îmbolnăvim, alergând înnebuniți și disperați să găsim ieșirea, dar dacă vom fi mai sinceri cu noi înșine, vom vedea că trăim ca mascații, ne protejăm adevărata identitate ca să fim pe placul tuturor, dacă s-ar putea. O demascare ar implica să-ți pui pe tavă toate suferințele și nemulțumirile refulate în timp și apoi să încerci să le mănânci încetul cu încetul ca ele să fie digerate de timpul psihologic. Am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
proiectând viitorul funcție de aspirațiile sale. Aspirațiile sale propuse la timpul prezent. Nu cele pe care le au urmașii săi pentru propriul lor viitor. Revenind la istorie. Luând orice moment (perioadă) crucial(ă). Ceea ce s-a proiectat nu a fost pe placul (consensul) următorilor. Și nu a rezistat în timp. Regula a fost că potențialitatea umană nu a atins niciodată acel prag care să ducă potențialitatea la certitudine. Și probabil, va rămâne această regulă până la sfârșitul omenirii. Însă „în marea trecere omul
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
rădăcinile autobiografice ale ficțiunii nu pot fi nici ele cu totul neglijate, în ciuda efortului exegetic depus de unii comentatori pentru a ne convinge că opera poate trăi foarte bine și singură. Divorțul acesta irevocabil nu avea cum să fie pe placul lui Ibrăileanu. Drept urmare, nu vom considera drept pură întâmplare corespondențele dintre existența concretă a autorului și cea a doctorului Emil Codrescu, orice ar spune propovăduitorii de bună-credință ai autonomiei esteticului. Susținător al tendenționismului, criticul de la "Viața Românească" a subliniat mereu
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
Colonelul simți o mare ușurare cînd, doamna Delilah Întorcîndu-se din oraș, nu mai avea nici coșul, nici pe Boule-de-neige. Sufletul ei bun mai făcuse Încă o faptă bună, sau chiar două. Dăruise animalul doamnei Agneta și totodată Îi făcuse pe plac colonelului. De fapt, oamenii cu un suflet bun pot face orice faptă bună fără nici un efort și fără nici un regret. Așa, bunăoară, cum ar bea apă. Marea Spirală Fusese cîndva un teren de fotbal; pe partea dinspre stradă erau blocuri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]