464 matches
-
un indicator care ne avertizează: "Apă rea". În spate, țâșnind direct din șosea, un perete stâncos. Pe la mijlocul lui, e scris cu vopsea albă: "Nivelul mării". Ne aflăm pe locul cel mai jos din America, ne explică doamna Speranța. Doi corbi placizi se uită disprețuitor la noi. Mă tem că, uneori, diferența dintre publicitate și deșert e doar o chestiune de zgomot. La prima vedere, solidaritatea umană, când lipsește, se rezolvă prin public relations. Dar totul se petrece ca în cazul dezastrelor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
contravenție, orice șansă de a mai prinde cursa pentru Cleveland e compromisă. Din fericire, scăpăm ieftin. Polițistul ne lasă să plecăm după ce ne spune peste câte stopuri vom ajunge, în sfârșit, la faimoasa avenidă Cicero. E trei fără zece. Brusc, placidul Cristian B. se metamorfozează. Acum, mergem ca în filmele americane cu urmăriri spectaculoase. Trece de pe o bandă pe alta. A uitat parcă de teama de a nu-și zgâria Toyota albă. La trei fără șapte minute, ajungem la Cicero avenue
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea. Singura imagine pe care o păstra despre ea era aceea a unei fete placide, c-un zâmbet abia schițat fluturându-i neîncetat pe buze, ușor languroasă, care trata notele proaste și în general eșecurile de la școală ca și cum ar fi privit-o nu pe ea, ci pe o altă persoană, eventual vag cunoscută. Dar acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și opt de ore, Carol, în ciuda naturii sale placide, era chiar deranjată de situație. Decise ca de dimineață să se ocupe de asta, fie telefonându-i lui Beverley, fie programându-se la Flaherty; ori una, ori alta, poate chiar ambele variante. Atenția i-a fost astfel distrasă de la problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scri soare din Haifa nu mi-a parvenit vreodată. Povestea mea are un epilog petrecut cu zece ani mai târziu. Era în timpul războiului din Golf. Saddam reușise să trimită câteva rachete anemice, care au căzut pe pământ israelian. Ascul tam placid știrile la BBC, unde câțiva martori, evrei originari din România, ai evenimentelor luau cuvântul pe rând, când „doamna Ester X. din Haifa“ (cu totul alt nume de familie decât cel, și el evreiesc, pe care-l purtase) s-a auzit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
siguranță, soția lui stătea la volan, uitându-se la mine într-un fel ciudat de formal, cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse să ne întâlnim. Fața ei frumușică, încununată de-o frunte lată, inteligentă, păstra expresia goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai reprezentau punctele lui forte, cheile de la granițele identității. Pasul prietenos al lui Frances Waring, soția plictisită a partenerului meu, trecând prin turnichetele de la supermarketul local, certurile domestice ale vecinilor cu stare din blocul nostru, toate speranțele și visele acestei placide enclave periferice, scufundate într-o mie de infidelități, șovăiau înaintea realității solide a terasamentelor autostrăzii, cu geometria lor constantă și neclintită, și înaintea spațiilor infinite ale drumurilor dimprejurul parcărilor. Întorcându-mă însoțiti de Catherine acasă de la spital, am fost surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
astăzi, pentru prima dată, cei ce sînt, prin puteri și temperament, adepții acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost o mină de aur. A trebuit ca să vină timpul, când unor conducători de imperii ,să li se deschidă ochii de perspectiva extraordinară de supunere a poporului, pe care le-o punea la dispoziție această religie a nonviolenței, a existenței placide de dobitoc, mânat la muncă pe această lume, fluturându-i în față frumusețile unei vieți viitoare, (bineînțeles, după ce a dat totul de ce a fost în stare, pe pământul acesta și a crăpat creștinește, cum este sorocul fiecărui muritor). Și după cum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aude vreun discurs politic legat de finanțe și buget, românul care ar fi în stare să ia gâtul vecinului său de palier, că a parcat mașina pe locul lui, răspunde fără nerv și oricât l-ai impozita, el se comportă placid și bând, ca boul târât de lanț către Administrația Financiară. Atunci se trezește în el conștiința civică și se simte pe sine mai degrabă, ca pe un “simplu cetățean”, decât ceea ce este de fapt și mai ales de drept, un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai înalt decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios. Ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă. Îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele era profesorul lui! Nu începuse școala de prea mult timp și mergea grăbit la cinematograful Republica să vadă un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ascunzișuri și foarte blânzi. Însă lui îi era teamă, o teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era teamă de o existență placidă, destinul omului nu îl interesa dacă era eroic sau mediocru, pentru el era suficient să fie în permanență surâzător cu cei din jur. Se juca la teatru piesa ‚’’Între noi n-a fost decât tăcere’’ și i-a spus dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se simtă și vexat. - Vi se pare amuzant? Mi-am uitat cheia... Contemplă consternat dosarele risipite pe podea. - Și cînd mă gîndesc că le-am rînduit pe toate În ordine alfabetică! chițăi el pe un ton tragic. Lucas Își puse placid arma În toc, Marie Îl ajută pe Stéphane să adune foile Împrăștiate. - Am muncit ca nebunul! Pentru nimic! Nu lipsea nici măcar un dosar, nici măcar o pagină! Și nimeni nu ia Mésadrol În afară de Kersaint... - Fie că vizitatorul care ne-a precedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Oare Vivian chiar o făcuse idioată pe editoarea generală, în fața mea, în prima mea zi - și-n a treia oră - de lucru? M-am uitat la Dawn, așteptându-mă să-o văd jignită, dar chipul ei și-a păstrat expresia placidă. — A doua carte pe care o să lucrezi, a continuat Dawn, cu vocea calmă și egală, este o poveste picantă de... — știi ceva? a întrerupt-o zgomotos Vivian. Eu nu știu de ce sunt aici, Dawn! N-am timp să fac chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întâmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să mă înduioșez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. Îmi târam libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai bine așa. Constat că nici măcar nu sunt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sunt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte fără să mă întrebe nimic, făcându-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întâmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând capul, m-am uitat de câteva ori la Francisc, dar pe mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se pierdea imediat printre cei aflați de față. Se așeza într-un colț și fuma. 211 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cine se pricepea miraculos diabolic de precis la femei, dîndu-și seama, la fix, că tocmai deschiderea oaselor bazinului placidei și insignifiantei Gala corespundea exact idealului de spiritualitate al căpcăunului catalan și că, din păcate, tocmai această prozaică deschidere l-a împins pe marele și ascunsul introvertit să trudească până la sfârșitul vieții ca un turbat?!... Și măcar sfiosul Dali, drept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la atacuri de cord, cu fețele lor nerăbdătoare de băieți de liceu care se pregătesc să dea la facultate Îngropate În alunecările de teren provocate de vârsta a doua. Bărbați tineri cu fețe ferchezuite și buimăcite, rezultatul orelor lungi și placide petrecute În fața calculatorului. Cu deosebită mândrie, Îl indic pe superadministratorul nostru de fonduri Chris Bunce, pe care dependența de cocaină l-a făcut să aibă ochii roșii ca un cobai și maniere pe măsură. Pe prima pagină e o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
începutul repetițiilor. Dar acum, gata. De unde știi? o întrebai eu, curioasă. A, felul cum se poartă unul cu altul. Îmi dau seama totdeauna. Bănuiesc că e din cauză că pe mine una nu mă prea interesează genul ăsta de lucruri, remarcă Hazel placid. Dar când vine vorba de alții, știu întotdeauna. Sunt o mulțime de mici semne. Oricum, adăugă ea, mai ales Tabitha a fost cea care a condus povestea. Lui Matthew i-a picat cu tronc MM de prima oară când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adun în grămezi și le dau foc. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.): Le dai foc? HAMALUL: Ce vreți să fac cu ele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să faci cu ele? (Înfrânt.) Da... Ce să faci cu ele... Se liniștește brusc, devine placid.) Ce de păsări! HAMALUL (Se ridică în vârful picioarelor și, ajutându-se de coada măturii, dă jos câteva păsări lipite de fereastra de la etaj și de zid.): În fiecare zi... (Face un salt, pentru o doborî o pasăre aflată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care trece strada pe stop, cu vitrine largi unde manechinele zâmbesc profesional. ― Mi s-a părut o clipă, doar pentru o clipă... ― Știu, făcu placid Azimioară. Semăna cu Doru Matei. Vă gândiți mereu la el. ― Poimâine iese din spital. Melaniei Lupu i-am spus că abia săptămâna viitoare. ― De ce? Maiorul ridică din umeri. ― Poate pentru că mă aștept la orice din partea ei. Poate pentru că mi-ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine!? Am discutat într-adevăr cu femeia?" înțelegi, toate astea nu-și găseau loc în viața mea, nu se asortau cu nimic. Un coșmar de schizofrenic! Habar n-am dacă pricepi, e multă aiureală acum în capul meu... Cârnul remarcă placid: ― Asta-i din cauză că n-ai fantezie. Mie mi s-a părut totul foarte firesc. Eu nu visez decât atunci când dorm... ― E bine, e bine băieți, șopti mecanic Scarlat. S-a făcut 2, 30. Să ne grăbim! Încercă să se ridice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]