479 matches
-
Valley. Soarele strălucește, dar nu se ridică nici un firicel de praf. Trec plin de încredere printre tehnicieni, oameni de idei și designeri, ingineri și specialiști în ajustarea detaliilor. Cineva îmi arată urechile și nările cele noi. Mă aplec deasupra unei planșete pentru a-mi da acordul cu privire la o mostră de păr pubian. Băieții care îmi țin inima sub control verifică la sânge noile mele dimensiuni. Am o întâlnire preliminară cu oamenii care se ocupă de păr. Ne continuăm itinerarul pe la banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni la ce se gândește Ceasornicarul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și Dadaism. „Dadaismul constructiv” (după expresia lui Michel Sanouillet, probul exeget al mișcării Dada) este direcția pe care, asemenea unui Hans Arp autohton, Iancu ar fi imprimat-o Contimporanului. Articolele acestuia din urmă: „Însemnări de artă“ (nr. 45), „Arhitectura de planșetă“ (nr. 60), „Arhitectura de mîine“ (nr. 61), „Arhitectura“ (nr. 62), „Estetica nouă“ (nr. 63), „Cubism“ (nr. 71), „Colorit“ (nr. 73), jalonează, mai mult sau mai puțin convingător, o direcție plastică. Dincolo de unele naivități, „Însemnări de artă“ sintetizează destul de bine opțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cât a trăit el, am fost un copil vesel. Râdeam tot timpul. Apoi, m-am schimbat. Bunica l-a iubit mult. Amândoi au murit fără regrete. 43. Nici un cuvânt despre Klaus, ușor de recunoscut: În fotografia mărită care veghea parcă planșeta de lucru a Iolandei. Părea un colaj reușit, o fotografie trucată amuzantă, dacă În spatele ei nu ar fi fost o poveste pe care Iolanda Încerca din răsputeri să o uite ca pe un vis de nepovestit de teamă ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unor copii. Era adevărat că Du Maurier părea să posede capacitatea de a jongla simultan cu calitatea de artist și de cap de familie, dar cu un preț: o limitare de orizont, atât fizic, cât și mental. Era legat de planșeta de desen cea mai mare parte a anului și, când făcea o pauză, o făcea aproape Întotdeauna pentru câte o sărbătoare În familie, cu toate complicațiile umane și impedimentele materiale adiacente acestor excursii la Whitby, Folkestone sau spre cine știe ce stațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În asemenea locuri, cu o ocupație Încântătoare, care nu depinde de agilitatea mâinii sau a ochiului, organul precar!“ Dar părea Într-o dispoziție bună. Închiriase iar New Grove House pentru câteva luni și se mutase În Bayswater Terrace, instalându-și planșeta de desen lângă fereastra salonului din față, unde scena mișcătoare a orașului Îi oferea permanent divertisment și inspirație. Se văzuse mult cu „bietul Millais“ și făcuseră plimbări lungi Împreună, „bras dessous bras dessous“ - și inclusese o schiță cu cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sub duș, e de o sută de ori mai talentat și bineintenționat 29 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cîte-un milițian șef, flancat de cîte-un elev milițian și doi membri înarmați ai gărzilor patriotice. Apoi vilele propriu-zise, sclivisite, linse de planșetele unor arhitecți adevărați și picate în înzestrarea ciorbagiilor șefi, ce știau a săruta prin ședințe, cu vorba și cugetul, părțile rușinoase ale câte unui Portret de Partid și de Stat, apoi piețele mierii, cu zdruncinătură puțină, fără trafic, lanțurile șeherezadice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ofițeri, de funcționari regali sau municipali, de prăvăliași și de meșteșugari; chiar și câțiva fii de robi trimiși de stăpânii lor. Sala era mare, cu gradene. Cei mai mari se așezau în fund, cei mai mici în față, fiecare cu planșeta lui, pe care scria versetele din ziua respectivă la dictarea dascălului. Acesta ținea deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gheața, apăsând capul lemurian al insectei; spasmele tot mai slabe ale corpului ei; pârâitul aducător de satisfacție produs de acul cu gămălie pătrunzând În carapacea dură a toracelui ei; inserarea atentă a vârfului acului În șanțul căptușit cu plută al planșetei; aranjarea simetrică a aripilor groase cu vene puternice sub fâșii de hârtie semitransparentă aplicate cu grijă. 2 Trebuie să fi avut vreo opt ani când, Într-un pod al casei noastre de la țară, am descoperit, printre tot felul de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
slujbă. Ești prea tânără. Nu-i șănătos. Câtă dreptate aveți! spuse Janet Pardoe, oprindu-se pentru un moment pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta pe genunchi, și stiloul Îi scârțâia pe hârtie, Împroșcând cerneală și făcând găuri adânci În hârtie. Dragă verișoară Con (scria ea), Îți scriu pentru că nu am nimic mai bun de făcut. Sunt În Orient Express, Însă nu mă duc până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
primul etaj, despărțiți în cele două culoare, la stânga, la dreapta, la palierul următor se pierde un nou grup, apoi etajul trei, la dreapta, la stânga, liftul a pornit mai departe, doi pași înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
muncește. Pe toate birourile : rigle de calcul, baghete, cifre, schițe, planșe. Paginile ziarului sportiv : comentariul rezultatelor. În fund, vocaliza impertinentă a tranzistorului. A.P. n-ar vrea să-și deranjeze vecinul acaparat de treburi. Contemplă dulapurile gri, care căptușesc pereții, grațioasele planșete, cochet înclinate, colegele cuvioase, grupul strâns, ca în fiecare dimineață, în jurul doamnei Ortansa Mitulescu. Ortansa ascultă, atentă, un Buddha osos, aplatizat, cu umerii largi și fundul lat, figura lată, de carton. Ochii și urechile colectivului ! Mereu la pândă, înregistrând, corelând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sidonia. Ortansa ascultă, înțelegătoare, fără comentarii. Târziu, doamna Mitulescu l-a întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când în când până la planșeta din spate, unde lungana cea sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste birou, cu rigla în mână, asediat de hârtii. Chemat la telefon, vorbește puțin, precis. Alături, colegul A.P. încearcă și el să se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ebonit. La biroul lui Manole se reia, în grup, comentarea etapei de fotbal desfășurate duminică. Vera se află din nou în con fesionalul doamnei Mitulescu. Lucian continuă să rămână inabordabil.Trec orele, ziua scâncește, într-un ultim efort, scaune și planșete împinse cu furie la o parte, părăsite. Lucian dăduse, enervat, cu cotul în spătarul scaunului. Se și ridicase în picioare, adună hârtiile, strânge rigla, creioanele, închide sertarele. Schițează un gest mic - în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă la plecare pe vecinul și amicul său. Semnase repede condica, pleca singur, preocupat. Marți dimineață, Lucian e printre primii veniți. Nu ridică privirea când e strigat, se deplasează repede de la o planșetă la alta, verifică desenele, nu-și îngăduie decât gesturi puține, precise. Foile de pe biroul său se înmulțesc ; n-are timp de acordat altora. Predarea unui proiect pune pentru el, totdeauna, prezența celorlalți în paranteză. Nu aude când Șeful bate cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
timp de acordat altora. Predarea unui proiect pune pentru el, totdeauna, prezența celorlalți în paranteză. Nu aude când Șeful bate cu palma sa îngustă și osoasă în colțul pupitrului, reducând la tăcere tranzistoarele, nu-l vede retrăgându-se apoi în spatele planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se, până în spatele magicei planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist în tragerile loto, suporterii de fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se luptă cu o colecție de standarde, renunță, închide volumul. Din dreptul laminorului, colectorul se adâncește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gura de vărsare... inginerul A.P. își cufundă fața în pătratul albastru al batistei, pe care o trece, de câteva ori, dinspre frunte pe obraji și pe gât. Curg secundele, căldura urcă, monotonia creșterilor mici, insesizabile, timpul încremenește, ziduri muiate, fragmentare, planșete fluide, brațele agățate de ele. Da, da... e vocea lui Tomski : „Mașina de scris... autorizație... Miliție... examen... mașinile de scris se prezintă la Miliție, da, m-au ținut trei ore, până mi-au aprobat“. Simte atingerea umedă pe frunte, înalță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând trecerea. După ce vacarmul se potolește, vecinul A.P. se ridică de pe scaun, se strecoară afară din sală, să ajungă la timp la librărie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la câteva mărunte incidente, admonestează furios colega cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând trecerea. După ce vacarmul se potolește, vecinul A.P. se ridică de pe scaun, se strecoară afară din sală, să ajungă la timp la librărie, să apuce un exemplar din cartea praghezului. Precis că o să fie coadă lungă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice, planșetele. Douăzeci și trei de planșete și cinci dulapuri metalice, cenușii, verzui, primul cordon în jurul sălii. Ordinea și dezordinea barocă a atelierului de proiectare ? Normativele pentru terenuri macroporice, elanurile Verei, acum un an, un veac, în săptămânile de început la noul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice, planșetele. Douăzeci și trei de planșete și cinci dulapuri metalice, cenușii, verzui, primul cordon în jurul sălii. Ordinea și dezordinea barocă a atelierului de proiectare ? Normativele pentru terenuri macroporice, elanurile Verei, acum un an, un veac, în săptămânile de început la noul loc de muncă. — Am crescut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a se întreba dacă fostul partener își mai amintește ceva. Pe pupitrul Șefului, ca și pe biroul placat cu sticlă groasă al consilierului de atelier, sunau telefoanele. Deasupra ușii, difuzorul lansa, de două ori pe zi, știri și muzică. În spatele planșetelor, tranzistoarele. Se fuma mult, se vorbea tare, pe un fond constant de șușoteli, zumzetul unui nor de muște dezlănțuite. ...Terenul de fundație pe amplasamentul Marelui Combinat era sensibil la înmuiere și inundare, tasabil sub propria greutate, la infiltrații puternice de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prin piloți până în stratul insensibil la inundare de la baza loessului.“ La apariția străinului, câțiva ridicaseră capetele peste ceștile înalte de cafea. Vera, cunoscută din facultate, îl conduse pe nou-venit pe la fiecare membru al colectivului, prin fața celor douăzeci și trei de planșete, printre cuiere și rasteluri de calc, pe la pupitrul Șefului, prin dreptul dulapurilor verzi și metalice. Viitorul vecin de birou îl privise într-o dungă. „Cum ați spus ?“ Își silabisi din nou numele, cu dicție ostentativă, celălalt roși. Nori de fum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]