1,289 matches
-
pricep cel mai bine să le piardă, tocmai din dorința de-a le păstra pe-o foaie de hârtie, îmi aparțineau în totalitate și nu le-aș fi dat pentru nimic în lume. Într-o dimineață, în timp ce tocmai ieșeam de sub plapumă, am observat că degetul mare de la piciorul stâng al Mariei are o dimensiune apreciabilă. Nu crescuse într-o noapte cât alții într-un an, dar parcă era mai amplu și mai rotund decât oricare dintre degetele pe care le întâlnisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile în pământ, acolo unde mâinile forfoteau resemnate prin genți și sacoșe cu un conținut incert. Ce-ar fi putut să transporte în bagajele enorme, burtoase, atârnând ca un pește fiert peste picioarele vecinului? Haine? Vreo plapumă? Niște cadouri, pentru-acasă? Misterul rămânea, cu fiecare an, intact, împachetat în pânzele sacilor, colorate ca un pulovăr turcesc. Încărcată cu mărfuri grele și parfumate, corabia asta a lor, pe care se încăpățânau să nu mă invite, se umfla în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la Peenemunde: caninii rămâneau strânși, saliva nu circula dincolo de vârful gingiilor. Buzele se-atingeau prudent, delicat, departe de palatali; dacă nu eram atenți, mișcam din loc dintele, cu tot cu rădăcina lui de-oțel. Doar nopțile curgeau mai liniștit, adormeam imediat, sub plapuma de două kile adusă de la Constanța. Cât despre micuțul și antipaticul Coco, când îl parașutai din cușcă, te pișca de ureche sau zbura pe degetele Feliciei de la picioare și se-apuca să le pigulească. Era un peruș verde, infect, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
paharele de cocktail. Oricum, după ce sala se scufunda în fum și porneau chitările, nu mai conta, te simțeai ca într-un avion prăbușit în ocean. Cât despre Mihnea, nu fugea de nimeni, pur și simplu dormea sănătos, cu motanul sub plapumă, la picioare. Între unșpe și patru dimineața, nu-ți puteai imagina om mai fericit ca el. Îi iubeam pe toți, erau prietenii mei (făcuserăm și „Revoluția“ împreună, întâi la „Romană“, apoi la Televiziune), dar i-aș fi așezat fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-un sicriu umplut cu cipuri dezactivate. Oamenii nu ziceau nimic, probabil nici nu-și dădeau seama. Eu n-aveam nouă vieți, ca motanul lui Mihnea, și nici timp să-mi petrec vreo două din ele pe frigider sau sub plapumă. Moartea pândea cu fiecare zbatere a pleoapelor, cu fiecare peliculă de aer inspirată, cu fiecare deschidere și închidere a valvelor inimii. Supapele ei secrete umpleau plămânii cu oxigen, dar, în contact cu zecile de curenți electrici din organism, amestecul lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ocupam nici măcar de foștii mei prieteni. Chiar s-a întâmplat ceva, genul ăla de chestie simplă și neprevăzută, care te ia pe sus și-ți dă totul peste cap, ca un avion în picaj. Lucram singur, Maria dormea sub două plăpumi. O seară frumoasă de toamnă, rece și tristă ca un dezastru. Tocmai terminasem de urmărit o super-prăbușire și oprisem filmul: „AeroPeru 603“ zăcea pe fundul Pacificului, rupt în câteva zeci de mii de bucățele. Îmi priveam calculatorul și mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stătea bine când își ieșea din pepeni. Frumoasă și vulnerabilă, cum mi-o doream. Mihnea s-a ridicat de pe scaun, cu tot cu motan. L-a depozitat pe dulap, apoi a deschis un sertar mare, lung, cum se făceau pe vremuri, pentru plăpumi și așternuturi. A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta-i drăcia!“ Jubila. „Pot să-ntreb și eu ceva?“, mi-a luat-o Maria înainte, „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu dantela strânsă pe braț, mai sus de cot. Mașina stă pe faleză, bunică-meu ține o mână pe capota nichelată. Putere, mândrie, liniște - asta degajă scena. Iar în spate, marea aia ciudată, care nu se vede.“ Maria a tras plapuma peste noi. Ne instalasem centrală termică, dar de pomană. Nu s-ar fi putut spune exact dacă făceam noi economie sau fusese o greșeală de proiectare. Era mai frig ca pe vremea comuniștilor. „Mi-e somn. Îmi spui ce căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi putut spune exact dacă făceam noi economie sau fusese o greșeală de proiectare. Era mai frig ca pe vremea comuniștilor. „Mi-e somn. Îmi spui ce căutăm la Constanța sau mă culc?“ M-am instalat în capul oaselor, cu plapuma sub bărbie: un mic sultan, peste regatul lui de perne și puiuleți. Maria dispăruse deja, acoperită de cearșafuri. „Îți spun. Știe Scurtu pe cineva acolo, care ne-ar putea ajuta. Un avocat tânăr, colecționar de mașinării de pe vremuri: ceasuri, pistoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cearșafuri. „Îți spun. Știe Scurtu pe cineva acolo, care ne-ar putea ajuta. Un avocat tânăr, colecționar de mașinării de pe vremuri: ceasuri, pistoale, mașini de scris, ordinatoare mecanice.“ „Și ce-au toate astea cu povestea noastră?“, a căscat Maria de sub plapumă. „Ai citit Patul lui Procust?“ „Normal, deșteptule. Toți îl citim, în liceu. Unii îl mai fac și-n facultate, în caz că ai uitat. Sau vouă nu vi s-a predat?“ „N-am uitat. Noi am făcut carte cu profesori buni; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a suflecat mâneca, verificându-și ceasul. Minutarul se învârtea, nu luase apă. „Sau, mai bine zis, astăzi. E trecut de douășpe noaptea.“ Am tras cu urechea. Ploaia se-oprise, țuica se terminase. Mihnea ne-a adus niște pături și două plăpumi. „Doarme fiecare cum vrea. Eu sunt dincolo-n bucătărie. Ne vedem dimineața, la opt.“ „Tu nu te culci?“, l-am întrebat. „Oha. Așa mă știi tu pe mine?“ Și-a strâns laptopul și s-a refugiat în bucătărie. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă știi tu pe mine?“ Și-a strâns laptopul și s-a refugiat în bucătărie. Puteam să pun pariu că are nu știu câte routere acolo, sub masă și prin sertare. Maria și-a scos cizmulițele, după care s-a vârât sub plapumă; peste plapumă, a tras și-o pătură. Tânărul Lupu s-a uitat la mine. „Da.“, i-am confirmat, „Poți să te descalți. Până dimineața, rămânem pe loc.“ S-a aplecat, și-a descheiat șireturile, apoi și-a aranjat pantofii, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tu pe mine?“ Și-a strâns laptopul și s-a refugiat în bucătărie. Puteam să pun pariu că are nu știu câte routere acolo, sub masă și prin sertare. Maria și-a scos cizmulițele, după care s-a vârât sub plapumă; peste plapumă, a tras și-o pătură. Tânărul Lupu s-a uitat la mine. „Da.“, i-am confirmat, „Poți să te descalți. Până dimineața, rămânem pe loc.“ S-a aplecat, și-a descheiat șireturile, apoi și-a aranjat pantofii, sub pat: vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sediului Uniunii. Mihnea a tăiat curentul, a mai verificat o dată camerele, după care ne-a deschis ușa din spate. Am ieșit pe rând, fără zgomot. Ploua mărunt și coborâse și ceața. Condițiile perfecte pentru o canastă sau un somn sub plapumă. Noi trecusem în plan o răpire. Ne-am urcat în Opel, aproape la fel ca în ziua precedentă: eu la volan. Atâta doar că, acum, Mihnea îmi stătea alături, iar Maria și tânărul Lupu în spate. Te credeai în studenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ni le facem noi. Indiferența, neatenția, lipsa de afecțiune. Tăcerile. Felul în care ne ignorăm zilnic, mințindu-ne că ne e bine, că mergem înainte liniștiți, ca un cuplu voios și fericit. Eu la galerie, tu la facultate. Seara sub plapumă, fiecare cu somnul lui. Nici măcar nu ne mai culcăm la aceeași oră.“ Se posomorâse brusc, fără motiv, ca și cum ar fi înțeles în câteva secunde un adevăr pe care nimeni nu i-l mai spusese niciodată. Osciloscopul sărise de la resemnare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
calupuri ale plăcerii. Împachetate frumos, durabil, în pânza fină a neuronilor, nu rămânea decât să fie colectate. Cu florăreasa, era altă poveste. Femeia nu încăpea în cuvinte. Budai-Deleanu ar fi fost mândru de ea: purta niște fese exorbitante, ca două plăpumi. Te putea strivi cu ele de gard, într-un moment de neatenție. Iar dacă le priveai mai mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nemțești de argint, verzui, cu arome de fier și mentă. Plonjase de la etaj și cufărul striat, cu capac din rafie și clapete aurii, în care bunica Aneta își îndesa pernele dolofane și răcoroase (exact cum îmi plăceau mie) și-o plapumă stufoasă de lână. Ultimul pe listă rămăsese șifonierul, sprijinit pe șase picioare în formă de gheare: o arătare masivă, astupând jumătate din cameră, în așteptarea evacuării. În mijlocul ei coclea o oglindă întinsă până în tavan, atacată sub geam de fractalii oxizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Gheorghidiu, Sandu din Ioana; mai vrei?“ „Ești erudit. Priviți-l, stimați părinți.“ „Stimați părinți/ Futu-vă-n dinți!“, a rostit Cezar, impecabil. „Oricum,“, l-a ignorat Mihnea, „să presupunem că-i una care-i umflă ficatul, i-l face cât plapuma. O scorpie, o jartea penală. E frumoasă? E deșteaptă? Are lipici la pat? Cu ce-l ține pe tip?“ „N-avem suficiente date.“ „Ba avem. Știm cum o cheamă: Adina. Cunoști vreo Adina?“ „Nu. Adina și-mai-cum?“ „Adina Gheorghe. Îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atingă. Părinții noștri știau mai bine cum stau lucrurile, învățaseră povestea de la bunici, care, la rândul lor, o aflaseră de la alți bunici, mai deștepți și mai experimentați. Nici un cearșaf nu trebuia să zacă pe pat mai mult de-o noapte. Plăpumile erau scoase dimineața pe geam, la aerisit: le observai atârnând ca niște piese de colecție. Nu exista casă care să nu respecte obiceiul, te scoteau îngălat dacă nu făceai asta și se mai uitau și vecinii urât la tine. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îți venea s-o strângi la piept, s-o rulezi, să pleci mișelește cu ea în geamantan. Am adormit îmbrățișați sau cel puțin așa i s-a părut Mariei. Pe la unsprezece, bântuiam singur pe străzi. Maria dormea liniștită, îi potrivisem plapuma în brațe, în forma unui al doilea corp. Sau poate se trezise și-mi citise biletul de pe noptieră, dar era prea târziu, infracțiunea deja se consumase. Trebuia să mă aștepte; oricum, n-avea de ales, încuiasem camera pe exterior. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe tastele calculatoarelor, impregnându-le cu drogul cibernetic? Transfuzia de date se realiza probabil noaptea, când calculatoarele încremeneau (nu vi s-a întâmplat niciodată ca, în drum spre baie, să zăriți beculețul roșu al unității clipind?), iar utilizatorii picoteau sub plapumă, amorțiți de somn. De pe taste, nanobacteriile contaminau degetele victimei, își croiau drum prin striațiile epidermei, ajungând în rețeaua capilară. Informația era transmisă mai departe, spre creier, îmbogățită ca sângele proaspăt al schiorilor austrieci. Drogul se infiltra în organism, toxinele vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Erina! strigă tânărul, Îmbrățișând-o. Erina! Ești o minune! Cum se simte? Unde e? Erina Îl luă de mână și Îl duse În altă cameră, unde se afla un pat larg. Căpitanul Oană zăcea pe cearșeafurile albe, acoperit cu o plapumă groasă, țărănească. Avea ochii Închiși. Alexandru se apropie și Îi mângâie fruntea. Ochii Îi erau umezi. - Tată... Rănitul nu răspunse. - Uneori doarme, uneori e pur și simplu inconștient... șopti Erina. A suferit enorm. Nu știm ce se poate vindeca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
De acolo vine și faptul că sufletul viu, în aceste osuare ale spiritului, încearcă ceva din înfricoșarea care apare în apropierea morții".) Iarăși, rătăciri în și de bibliotecă. Vechi nume de bordeluri bucureștene: "La pacea generală" și "Trei ochi sub plapumă". Găsite într-un într-un voluminos volum în limba engleză dedicat istoriei prostituției, la capitolul Eastern Europe. Biblioteca Laval deține în fondul său de carte mai multe ediții vechi având ca subiect România. Am citit cu mare plăcere pe contele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Sau aștepta ceva mai substanțial?... E în concediu, în Cehoslovacia. I l-am lăsat pe birou. Am închis ochii. Și-am început să sforăi ușor, simulând că dorm. Sub seară m-am dezbrăcat în pijama și m-am vârât sub plapumă. Mi s-a părut cea mai lungă dintre toate nopțile. Nu știu dac-am dormit o oră sau două. M-am învârtit și m-am perpelit ca pe jeratic. Dimineața am plecat de-acasă cu noaptea-n cap și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fleacuri, marafeturi, obiecte de lux etc. Dar, banii se scurgeau și uneori nu prea ajungeau de la o lună la alta. În acest caz, cât în serios, cât în glumă, Bițu obișnuia să spună: Să ne-ntindem doar cât ni-i plapuma! Cât câștigăm! Că doar n-o să ne împrumutăm ori să furăm. Corina nu-i răspundea. De cele mai multe ori tăcea. Dar mai și izbucnea. Nu înghițea aceste aforisme înțelepte pe care el le știa de la părinți, le repeta și nu ieșea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]