410 matches
-
Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea dumitale ― ni l-au rambursat. Râse sinistru: Acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
târziu, o să se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de reclama cofetăriei plasată lângă anunțul lui, dar alungă gândul cu mâna, ca pe-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș... peste un trunchi de copac doborât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să bem cîte-un păhărel În cinstea tranzacției noastre. Raidurile astea aeriene ne zdruncină nervii, trebuie să mai bei din cînd În cînd... Atitudinea domnului Rennit se Înmuie vizibil. Aruncîndu-i o privire bănuitoare lui Rowe, se Întoarse și spuse, mîngîindu-și tigva pleșuvă: — Poate că ai dreptate. Toți suntem cu nervii la pămînt. Eu unul n-am fost niciodată Împotriva alcoolului - dar numai ca stimulent! — Toată lumea are nevoie de stimulente, În zilele noastre. — Noaptea trecută a fost jale la Purley. Nu atît din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
două zile Înainte la cursul de creativitate; se lansase Într-un comentariu pe marginea unei probleme aritmetice fără soluție - un soi de comic absurd, fără nici un haz. Scria rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate dovedește că mai sunt vulnerabil, cu o imaginație încă voluptoasă... aud cuvintele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau; troițele cu capul Atâtor sfinți uitați ne făceau semn
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mobile nefolosite. Doar grădina a scăpat de decadență, iar asta s-a întîmplat deoarece, înainte de a se închide în "salonul pendulelor", adică înainte de a se "sminti", cum bombăne Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii, udați de două ori pe zi, dimineața și seara, în lunile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mult de opt persoane, dar pătrunseră deja unsprezece, și poate s-ar mai fi urcat și alții dacă ușile ascensorului nu s-ar fi închis pe neașteptate. O femeie scânci ușor, câțiva izbucniră în râs, și un bărbat gros, aproape pleșuv, deși tânăr, începu să întrebe și să apese repede pe diferite butoane: 8,10,11,14,15. Mai strigă o dată "15!", apoi întoarse capul spre ușă și răsuflă adânc. La etajul 15 ultimii doi pasageri ieșiră. Adrian voi să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmat, acolo au venit chiar și trenulețele de jucărie, cu colomotivele, că șina trecea prin tot satul, șina lor de jucărie... Da, și s-au gândit ei de unde vine treaba asta. Păsărilă Răs-Lungilă a spus: „Poate Vrăjitorul de pe Muntele Pleșuv - poate el a trimis un blestem asupra satului nostru.“ Și toți au zis: „Da“. „El trebuie să fie vinovat, deși e și el de jucărie...“ 3. Jucăriile s-au gândit că pot să-i dea ceva Vrăjitorului în schimbul culorilor
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
bogăție pentru ce aveți voi nevoie.“ „Trebuie să găsești tu să-i dai ceva vrăjitorului, în schimbul culorilor. Bogăția ta e bunătatea ta, salvează-ne!“ au zis ei. „Bine, îi voi da chiar casa mea. Mă voi duce singur pe Muntele Pleșuv și îi voi da Vrăjitorului tot ce am eu, în schimbul culorilor, să ni le dea înapoi, că nu are ce face cu ele.“ 5. Pinocchio s-a scuturat de cenușa cenușie care începea să se depună și pe el. Apoi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ele.“ 5. Pinocchio s-a scuturat de cenușa cenușie care începea să se depună și pe el. Apoi a luat un cărucior și și-a pus casa pe cărucior. Și el a mers, a mers, până a ajuns la Muntele Pleșuv. Și a urcat, și a urcat, și a notat într-un carnețel: Capitolul 1: Totul era gri. Și Capitolul 2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ai fost trist că nu s-a gândit nimeni la tine, și de asta mă gândesc că ne-ai luat culorile. Îmi pare rău de tine că ai fost supărat și nefericit, pentru că tu nu aveai nici o culoare pe Muntele Pleșuv. Dar eu vreau să nu mai fii așa, nefericit, și îți fac un dar: căsuța mea colorată! Ai să vezi că o să-ți placă mult să stai în ea!... 7. Și Pinocchio plecă. Și a mers el o zi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Nu mi-a trebuit casa ta. Mi-a trebuit doar dragostea ta de jucarie... Acum văd lucrurile ceva mai în roz. Vino la mine în vizită peste o saptămână.“ 8. Și după o săptămână, Pinocchio s-a dus pe Muntele Pleșuv. Acum era complet colorat în verde de la brazi și erau o mulțime de semne de orientare, nu ca înainte, doar că erau niște semne vesele, dar cam vrăjitorești. Și când s-a dus la Peșteră, a văzut că ușa nu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
două sau trei ori, a tras la conacul din Lespezi, al fratelui ei, în orice caz mai prezentabil... Vreun sfert de ceas, în trapul cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă ar fi vrut să răcnească și să geamă deodată. Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli ca niște pietricele de râu. Lozurile deveniseră sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste altele, ispitind ca niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ale semnului lingvistic: (1) cu alte semne: un raport material (rime, ritm...) și de conținut (ex.: chauve-souris înseamnă liliac în limbajul uzual, dar, cu ajutorul funcțiilor de evocare actualizate în mesajul poetic, el poate trimite și la imaginea unui șoarece pleșuv); cu sisteme întregi de semne (un semn din limbajul marinarilor evocă mediul marinăresc doar dacă este utilizat în afara acestui mediu); (2) cu alte texte; (3) cu cunoștințele pe care le avem despre lucruri (ex.: nume din mitologie). Aceste relații sunt
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ca simbol al fertilității confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și și-ar plimba durerea "pe mări necunoscute,/ prin stînci ce stau în aer,/ prin munți cu cap de fier/ prin stelele bătrîne și prin pustii tăcute,/ prin nourii din cer", pîn'ce încheie poetul "bătrîn și palid, cu capul pleșuv ca stînca/ aș rupe de pe lira-mi coarde ce nu mai sun/ și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ici-colo întrerupte de cîteva sălcii pipernicite, îndepărtate pășuni despărțite prin șiruri rare de plopi. Foarte departe mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit, pădurea Vandame tivea orizontul cu vînătul hotar al arborilor ei pleșuvi. Și, sub un cer livid, în scăzuta zi a acestei după-amieze de iarnă, părea că bezna toată a Voreux-ului, toată învolburata pulbere de huilă, s-ar fi abătut pe cîmpie, așternîndu-și pudra pe copaci, acoperind drumurile, însămînțînd pămîntul. Etienne privea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
44. Reglementarea succesiunii a pus sub semnul întrebării chiar relația între regnum și imperium. Încercările lui Ludovic cel Pios de a menține încă o perioadă de timp unitas imperii prin Ordinatio imperii a avut un efect temporar. În timpul lui Carol Pleșuvul (840-843), urmașii lui Carol cel Mare hotărau, prin Tratatul de la Verdun (843)45, împărțirea în trei state, fără considerente geografice sau etnice. Lothar primea Italia și ținuturile dintre Rhône și Rin, păstrând, în calitate de împărat, și unitatea imperială, ceilalți doi păstrând
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
geografice sau etnice. Lothar primea Italia și ținuturile dintre Rhône și Rin, păstrând, în calitate de împărat, și unitatea imperială, ceilalți doi păstrând titlul de regi: Ludovic Germanicul primea regiunile de la est de Rin, adică Francia de Est sau Germania, iar Carol Pleșuvul domnea la vest de Rhône și Meuse, adică în Francia Apuseană sau Franța. Evenimentele ulterioare au demonstrat că Ludovic și Carol au început, treptat, să se sustragă puterii imperiale, ceea ce însemna că Lothar deținea titlul de împărat doar teoretic, o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
obiceiul francilor, în timp ce imperiul este indivizibil. Dar, contrar intenției de a face din al său act Ordinatio imperii baza juridică a menținerii unității imperiului, Ludovic cel Pios îl anulează după nașterea celui de-al patrulea fiu, viitorul împărat Carol cel Pleșuv 54. După împărțirile succesive care au urmat Tratatului de la Verdun, deși pentru o perioadă unitatea imperiului a fost menținută, după detronarea lui Carol cel Gros (887) puterile locale se impun în principatele teritoriale. În consecință, în perioada 887-888 în locul regatului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
diferite de cele de astăzi, s-au hrănit și modelat reciproc, poate mai mult decît în orice altă epocă istorică. Începînd cu celebrele Jurăminte de la Strasbourg din anul 843 (încheiate între doi nepoți ai lui Carol cel Mare, Carol cel Pleșuv și Ludovic, împotriva celui de-al treilea, Lothar), care reprezintă cel mai vechi monument de limbă "franceză", un document politic autentic, ce stă mărturie pentru nașterea unei noi limbi. Dar poate cea mai interesantă și neașteptată întîlnire dintre politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]