472 matches
-
mințile legiuitorilor cu perucă sau cu mânecuțe nu o vor pricepe niciodată. Pentru că ei încearcă să afle totul prin rațiune; eu - prin intuiție. Simt în fiecare cetățean al orașului un Brutus. Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de mii de ori. De sute de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia lor neghioabă - doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare, de un bici nou, nu de spirite umaniste care să aplece urechea spre orice moft al plebei. Cel mai potrivit e un general. Să pună la zid pe cine fură, pe cine se dovedește sperjur sau se ridică împotriva Cetății! Unul care - în primul rând - pe mine și pe Romancier ne-ar da drept pildă! Pentru că aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a fost chiar Mesagerul, care mi-a trimis avertismentul său. Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul! Astrologul e mort, iese din calcul; Romancierul e viu, uneltește zi și noapte. A luat pulsul plebei, îl accelerează sau îl încetinește după cum vrea. A hotărât îndepărtarea mea, apoi m-a readus în scaun, după ce l-a înlăturat pe Castelan. E ceva care îmi scapă; cei doi, poate, nici nu au fost adversari. Au făcut doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bestiile astea cu aer de oameni cumsecade ca un ardei iute. Unul băgat în cur. Să le piară tihna. Somnul. Să vorbească singuri. Să vadă peste tot - și nicăieri - pe Judecătorul ce le cere socoteală pentru tentativa lor de asasinat. Plebea trebuie să aibă mereu o spaimă, să viseze urât; dacă nu e terorizată de un gând, se pornește spre prostii; încearcă să-și schimbe stăpânul, de obicei: să înlocuiască un Magistrat cu altul. Are un complex față de oamenii legii; cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a stabili alianțe sau pentru a declanșa războaie, nimeni nu se mai simte în siguranță. Locuitorii, aproape toți, sunt - iarăși - împotriva Magistratului, a Castelanului - „Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Să se îmbete și el și să ne amintim, să o dăm dracului de listă. Ce s-a ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă, el un Tratat ce va atârna ca un pietroi de gâtul plebei. Cine pentru cine scrie? Speram, cândva, să fac asta pentru o elită. Lipsește. În consecință, aștern CRONICA INFAMĂ. Pedeapsa unui autor fără public, fiindcă mă străduiesc să-mi distrug, la propriu, cititorii. În locul artei - leagăn al moleșelii -, aduc arbitrariul. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
părerea Comandantului acesteia și a Secretarului pentru problemele Stațiunii, teritoriu cu statut special, stabilit de către Ministerul Provinciilor. Trebuie, mai bine, câștigată partea din mulțime care îl susține pe Magistrat. O va intoxica, e mijlocul cel mai sigur și mai curat; plebea e avidă de zvonuri. Restul va fi desăvârșit chiar de către Magistrat. Va fi împins spre asta. Sfătuit să nu se țină de promisiunile făcute; asigurat că va fi sprijinit în decizia sa de către Comitet și de către altă forță, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să salveze Stațiunea de „revoluția” pe care o pregătește Comitetul Cetățenesc! Este, se pare, o acțiune disperată din partea lui. Și o greșeală, totodată: îl socotește pe Filozof un înțelept. Castelanul vrea să îl susțină pe Magistrat! - și caută sprijin. „Decât plebea, mai bine Magistratul!” a zis. Cu Magistratul poate, la urma urmei, să stabilească o înțelegere favorabilă fiecăruia. Cu târgoveții, niciodată: sunt mereu nemulțumiți. El știe că democrația aduce haos; libertățile sunt, totdeauna, rău înțelese. În Stațiune, nimeni nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ce stratagemă, a izbutit să pună mâna pe niște documente compromițătoare: planul unei lovituri de stat, pe care ar executa-o cazacii, pentru reimpunerea unei monarhii absolute. Totul era scris negru pe alb. În bazar trebuia să se dea drumul plebei, ca să se submineze Încrederea negustorilor În noul regim, câțiva conducători religioși trebuia să-i adreseze șahului jalbe, ca să-i ceară abolirea Constituției, considerată contrară Islamului. Bineînțeles, Panoff Își asuma riscuri, aducându-mi aceste documente. I-am mulțumit și, fără Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă. Studenții străini nu discută politică, așa susține. Sunt mai interesați de amor, foarte accesibil pentru cei cu valută convertibilă sau chiar pe țigări, cosmetice, băuturi străine. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul domnește pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să se ducă dracului. A stat toată seara cu o clorotică în birouaș și s-au delectat cu muzici fine (băi, ascult și eu acasă Dire Straits, da’ parc-am venit la bairam!) și se uitau cu milă la noi, plebea, care țopăiam pe Michael Jackson. Iar la un moment dat s-a luat curentul, nu se putea altfel, și am stat lângă sobă și am jucat „pe ea, pe ea“, dar fără pupături, numai cu așezat în poala ăluia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și la idealism în special e adevărată, în următorul înțeles: Când omul înzestrat de natură c-o porție de creieri mai mare decât semenii săi n-are de lucru, nu muncește pentru hrana de toate zilele, atunci nu face ca plebea spirituală, care-și omoară vremea în petreceri deșerte, ci-și cântărește puterile sufletului său, filozofează sau produce ceva din puterea minții, se ține de știință, de literatură, de arte. ["FILOZOFIA CREȘTE INTELECTUL"] 2306 Filozofia este așezarea ființei lumii în noțiuni
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire, ars de setea dreptății. [ADEVĂRATUL POPOR ROMÎNESC] 2264 Atât de multă plebe transdanubiană, neuropatică, pe deplin stricată moralicește și decăzută fizic se pretinde a fi popor românesc încît în adevăr credem timpul sosit de-a dezgropa poporul veritabil, adevărat popor românesc în locul spuzei de pehlivani cari au inundat orașele noastre de țărmuri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adevărat, îndreptat împotriva unor dușmani care nu erau străini. De două veacuri, Roma era împărțită între partidul aristocrației economice și latifundiare, așa-numiții optimates, care îl susținea pe Tiberius, și partidul claselor ce nu se aflau la putere (agricultori, meșteșugari, plebea orașelor), populares, în care se aflau rădăcinile culturale și familiale ale tatălui său, îndrăgitul dux Germanicus; atât în trecut, cât și în vremurile recente, populares luptaseră împotriva latifondismo, a taxelor împovărătoare, a restricțiilor privitoare la voturile activ și pasiv, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius i-a uitat în testamentul lui. La fiecare anunț se auzeau, ici-colo, ovații. El se oprea o clipă, ridica mâna, apoi continua. Moștenirea imperială a lui Tiberius îi îngăduia asta, și nu numai. În încheiere, pentru iubita și credincioasa plebe a Romei anunță daruri de unsprezece milioane două sute cincizeci de mii de denarii. Nimeni nu știa că toate confidențele lui Macro cu privire la testamentul lui Tiberius și meditațiile singuratice de pe terasa de la Misenum îi îngăduiseră tânărului Împărat să planifice bine sumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevoia unei prezențe liniștitoare, a cuiva cu care să poată vorbi fără să trebuiască mereu să se controleze. Astfel, în toamna aceea, Lollia Paulina, o fată superbă, de douăzeci de ani, provenind dintr-o familie de tribuni ridicați din rândul plebei, urâți de optimates și fiind bine înrădăcinați în Senat alături de populares, fiica unui praefectus care îl știa pe Gajus Caesar de când era mic, deveni - prin strategiile lui Callistus și din cauza singurătății Împăratului - a treia sa soție. În mulțimea prezentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
negru. Ea se trezi însă imediat, iar el îi zise: — Trebuie să te scoli. Pentru că azi mă căsătoresc cu tine. Vestea că a patra soție a Împăratului, mama moștenitorului imperiului, era sora gloriosului tribunus militaris Domitius Corbulo, ridicat din rândul plebei, și nu fiica unui senator puternic, dar urât de popor, entuziasmă toate cele douăzeci și cinci de legiuni ale imperiului. Astfel, în Gallia, la Lugdunum, pe care azi îl numim Lyon, s-a născut prima fiică a Împăratului, care fusese concepută, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dărâma, până la ultima piatră. Când se vor trezi, oamenii nu vor mai găsi nimic din ce am văzut cu o zi în urmă. Furia lui distructivă era cumplită. Asiaticus știa că devastarea templului isiac din centrul Romei avea să facă plebea să se dezlănțuie, împinsă de vechile superstiții și de intoleranță; prin urmare, era foarte utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mulțimii. — Roma este înfometată, anunță el, și primele rânduri încremeniră. Proviziile de grâu sunt epuizate, strigă, pentru că „băiatul“ acela, din cauza cheltuielilor lui nebunești, a lăsat goale vistieriile și depozitele. Oamenii rămaseră descumpăniți, ezitară, deoarece de mulți ani împărțirea de grâu plebei romane devenise un obicei. Saturninus anunță că senatorii luaseră măsuri: un convoi de corăbii urma să vină din Aegyptus; aveau să se distribuie munți de grâu. În încheiere, declară - o cale de ieșire mincinoasă folosită mai târziu de numeroase guverne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și mai abitir. Antilia continua să se apropie, parcurgând un larg arc de cerc prin spațiul rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 335} ORICARE CAP ÎNGUST Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, sgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va cumpăni în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]