1,160 matches
-
Castelul Kiyosu; la sfârșitul aceleiași luni, Hideyoshi se retrăsese din Nagahama, mutându-și familia la Himeji; iarîn Luna a Opta, începuse construcțiile de la Castelul Takaradera. Acum, continua să circule între Kyoto și Yamazaki. Dacă se afla la Kyoto, dimineața făcea plecăciuni la Palatul Imperial; după-amiaza, inspecta orașul, iar seara se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai adânc în spatele liniilor inamice, la noapte. Genba înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de fericire, făcu o plecăciune peste măsură de cuviincioasă. Dar, deși îl admira pe acel nepot care era atât de fericit să fie pus la comanda avangărzii, Katsuie știa că era o poziție care, la cea mai mică greșeală, putea însemna ușor moartea unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și a spadei oficiale, se grăbiră să îngenuncheze, cu plecăciuni. Trebuia să fie un general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu era genul de om care să reflecteze de ce se întâmpla astfel. În toamna trecută, se mutase la Castelul Nagashima, în noua sa provincie Ise, și i se decernase un rang nou la curte. Când ieșea în lume, mulțimile făceau plecăciuni în fața lui, iar când se întorcea era întâmpinat cu instrumente de suflat și cu coarde. Nu exista nici un lucru pe care să-l dorească și să nu-l poată avea, iar în primăvara aceea împlinise abia douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prea mai întâi să absoarbă în piept gândurile ce păreau niște șuvoaie de fier topit. Când cele două epistole fură gata, Ieyasu îi ordonă unui paj să-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse în linișre două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avem un răspuns la această întrebare, răspuns clar, fără tirade întortocheate, fără blagomanie și platitudini tocite, după cum le e obiceiul radicalilor oficioși. D. Brătianu, luând odinioară asupră-și platonicește răspunderea greutăților în care ne-a vârât, astăzi se-nchină cu plecăciunea, se spală pe mâni de toate celea și se retrage de la putere dacă nu vom primi soluția Alianței izraelite. Cum rămâne însă țara? E treaba ei. Atât mai rău pentru popoarele cari se-ncred orbește ici răspunderi platonice; atât mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
e doamna Cheresteșiu, de la parter. Nu, era domnul avocat, socrul meu, care foarte politicos dădu bună seara și-mi spuse că ar vrea să vorbească trei minute cu fiul său... Glas mieros, dar extrem de prevenitor și distins, îmi făcuse o plecăciune când mă văzuse și îmi mai făcu una după ce își debită frazele lui graseiate. Bine, zic, dar poftiți înăuntru, fiindcă rigiditatea cu care stătea pe loc mă făcu de îndată să înțeleg că ori avea nevoie de invitație specială, ori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
echivalentul comunist al Parlamentului de astăzi) va direcționa ploaia de rapoarte, corapoarte și cuvîntări ale delegaților prezenți. După deschiderea de către Mihail Sadoveanu, tovarășul Miron Constantinescu va rosti salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Congresului Scriitorilor din R.P.R. După plecăciunile de rigoare către literatura sovietică, inspiratoare a scriitorimii române, iluminată totodată de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare a "artei pentru artă", scriitorii valoroși (numai ei, ceilalți nu! n. n.) au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prezenți nu se solidarizează, nu-l sprijină, deși voci oarecum curajoase mai sunt: Jebeleanu, de pildă, dar este știut că acesta avea un ascendent asupra lui Ceaușescu, sau Păunescu, care-și asigura ieșirile curajoase la rampă prin neverosimil de grețoase plecăciuni. Sau Ivasiuc, marxist angajat și după ani de închisoare. Tot Ceaușescu "iese bine" și aici, fiindcă în felul lui, deși handicapat în ipostaza de "critic literar" joacă mai cinstit decât "țuțerii și bufonii", prin aceea că măcar aude și înțelege
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
adio cu Furtuna, sînt cuvinte de artist îmbătrînit și obosit, dezarmat în mijlocul oamenilor ce l-au aplaudat o vreme, apoi îl vor uita. Spectacolul a luat sfîrșit. Bătrînul clovn se mai rotește o dată în arena imensă a Circului, salutînd cu plecăciuni pe cei puternici, apoi, ieșind spre cabina lui, se duce să se demachieze de vopselele ce i-au colorat obrajii. De sub rimel, în fața oglinzii, vor apărea cutele adînci ale bătrîneții neputincioase. Piesa de teatru Furtuna pare un text lipsit de
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
Dan Deșliu, răspunde acuzațiilor acestuia în finalul discursului său, spunînd că „este necesară o analiză atentă, obiectivă, fără omiterea aspectelor pozitive, pentru realizarea unei îndrumări ideologice și artistice eficiente.” Întreaga intervenție a lui S. Damian se bazează pe jocul dintre plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
discursului său, spunînd că „este necesară o analiză atentă, obiectivă, fără omiterea aspectelor pozitive, pentru realizarea unei îndrumări ideologice și artistice eficiente.” Întreaga intervenție a lui S. Damian se bazează pe jocul dintre plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase la adresa conducătorilor politici și a discursurilor și
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
disciplină cazonă, control autarhic.“ Astfel debutează, cu o mică și lipsită de orice morgă captatio, suita de eseuri adunate de Dan C. Mihăilescu în ultima sa carte, Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare (Humanitas, 2013). Sub impresia acestei „plecăciuni“ aduse subiectului, o serie de portrete feminine idealizate se organizează într-o galerie virtuală a unor figuri marcante de scriitoare, deținute în închisorile comuniste, intelectuale cu destinul zădărnicit de „blestemul istoriei“, protagoniste dramatice ale unor întâmplări crunte care, de la un
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
vreau! —OK. Ultima strofă. Cea mai tristă. Și-a plecat capul și-a cântat aproape în șoaptă: —Si-renele poliției dimineața Răsunau în mare stil Și m-am trezit în New York, Bucuros că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi a țâșnit spre dormitor. — Vino înapoi! am strigat. Mă distrez. Nu poți să cânți așa ceva fără a purta un pulover nasol. S-a întors purtând cel mai oribil pulover de Aran pe care l-ați văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de străini“! Exact cuvintele pe care nu-mi doream să le aud. Lulu zâmbi doar și-i traduse lui Bennie ce spusese proprietarul restaurantului. Bennie Îi mulțumi acestuia Într-un fel foarte ciudat: cu mâinile Împreunate În față, făcu o plecăciune rapidă și țeapănă, ca În filme, când cineva Îl imploră pe rege să nu-l decapiteze. „Slugarnic“ este cuvântul care-mi vine În minte. Proprietarul Încropi o listă cu mâncăruri făcute din ingrediente ieftine, udate cu bere chinezească din abundență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu bere chinezească din abundență. Mâzgăli prețul pe o bucată de hârtie pe care i-o vârî lui Bennie sub nas. M-am uitat și eu, desigur. Mâncarea era cumva din aur sau sculptată În jad? Bennie execută din nou plecăciunea ciudată care cerea Îndurare. —Minunat, minunat. Uitându-se afară, spre câmpul care dispărea treptat În Întuneric, Wendy văzu niște forme mișcând. — Ce e acolo? —Brr, spuse proprietarul, aceasta fiind cea mai bună aproximație a echivalentului englezesc pentru „birmanezi“ de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se pomeniră pe loc Înconjurați de vreo douăzeci de membri ai tribului care se Împingeau și săreau ca să-i vadă. Îi auziră pe localnici emițând o serie de sunete plăcute. Unele dintre femeile bătrâne stăteau cu mâinile Împreunate și făceau plecăciuni rapide. Parc-am fi vedete rock, spuse Rupert. Bennie văzu câțiva bărbați luându-l pe după gât pe Pată Neagră și oferindu-i o țigară de foi. Alții Îi bătură pe spate pe Limbă și Os-de-pește Întâmpinându-i cu strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trei degete să și le pună la loc. Rupert venea după Marlena și-n timp ce avansau strângând mâini, ea observă ceva ciudat: când Îi venea rândul lui Rupert, membrii tribului lăsau privirea În jos, Își acopereau gurile și făceau plecăciuni foarte adânci. Poate că era un obicei doar pentru bărbați. Dar apoi văzu că Dwight și Moff se aleseseră cu aceleași plecăciuni scurte ca și ea, iar cei din trib Îi priveau În ochi fără să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ciudat: când Îi venea rândul lui Rupert, membrii tribului lăsau privirea În jos, Își acopereau gurile și făceau plecăciuni foarte adânci. Poate că era un obicei doar pentru bărbați. Dar apoi văzu că Dwight și Moff se aleseseră cu aceleași plecăciuni scurte ca și ea, iar cei din trib Îi priveau În ochi fără să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri și tabuuri or avea. Câteva fetițe ochiră cățelușa pe care Esmé o ținea strâns la piept. Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mei s-au Împărtășit și ei. La sfârșitul ritualului, bunica gemenilor s-a apropiat de Rupert cu o tunică lungă, ca un sac, dintr-o țesătură de culoare albastru regal, țesută cu un model În zigzag. I-a făcut o plecăciune și a mormăit În limba Karen să accepte acest dar modest care simbolizează devotamentul lor pentru că s-a Întors. Fetele din apropiere s-au pus pe chicotit cu mâinile la gură. — Ia tu, Îi spuse ea lui Rupert. Rupert Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
desigur, de contribuțiile generoase pe care urmau să le facă. Hotărâseră să-i dea banii bunicii gemenilor. Ea părea să fie șefa. Puseră În scenă un mic spectacol pentru a mulțumi tribului pentru ospitalitatea lor. Vorbiră În engleză, rar, făcură plecăciuni pentru a-și exprima recunoștința, cunoscutul gest cu degetele mari În sus ca să arate că mâncarea fusese delicioasă, arătară de jur-Împrejur spre frumusețile acelei așezări Întunecate și umede. Își luară expresii triste exprimând că le părea rău să plece de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei decât mormântul. Pată Neagră Îi spuse să-i ia și să Îi dea lui Vaselină care urma să-i pună mai târziu În rucsacul lui Roxanne când americanii nu erau atenți. Așa că femeia le zâmbi prietenilor mei, le făcu plecăciuni după plecăciuni, sărută banii și Îi ținu ridicați spre cer ca să-i vadă și Dumnezeu. Apoi strigă mulțumiri ca și cum ar fi fost În extaz de recunoștință. Bucuroși că făcuseră ce se cuvenea, prietenii mei Își luară bagajele și se pregătiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mormântul. Pată Neagră Îi spuse să-i ia și să Îi dea lui Vaselină care urma să-i pună mai târziu În rucsacul lui Roxanne când americanii nu erau atenți. Așa că femeia le zâmbi prietenilor mei, le făcu plecăciuni după plecăciuni, sărută banii și Îi ținu ridicați spre cer ca să-i vadă și Dumnezeu. Apoi strigă mulțumiri ca și cum ar fi fost În extaz de recunoștință. Bucuroși că făcuseră ce se cuvenea, prietenii mei Își luară bagajele și se pregătiră să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Început să plângă. Oamenii tribului au intonat: —Mare este Domnul! Lăudați pe Fratele Alb Mai Mic! Când s-au Întors În tabără, tribul s-a apropiat de Rupert, care se Întorsese la televizor Împreună cu ceilalți prieteni ai mei. Au făcut plecăciuni, spunându-i În limba Karen: Îți mulțumim că ai venit. Îți mulțumim că ai adus miracolele, că ai adus pace poporului nostru și că ai pus capăt suferinței. De ce tot fac asta? se plânse Rupert. —Ce?! Tu tot nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ai venit. Îți mulțumim că ai adus miracolele, că ai adus pace poporului nostru și că ai pus capăt suferinței. De ce tot fac asta? se plânse Rupert. —Ce?! Tu tot nu știi cine ești? zise Pată Neagră. Îi făcu o plecăciune și-i spuse: —Fratele nostru Alb Mai Mic, Regele Naților. Încă o dată, Pată Neagră i-a spus lui Rupert despre bărbatul care venise cu mai mult de o sută de ani În urmă. I-a spus despre Semnele Sfinte. Loot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]