954 matches
-
1925, împreună cu C.S. Nicolăescu-Plopșor și T. Păunescu-Ulmu lansează publicația „Sufletul românesc”. În 1926 întemeiază la Craiova revista „Favonius”, pe care în 1929, prin contopire cu „Orpheus”, o transformă în „Revista clasică”, mutând-o la București. După ce scosese împreună cu T. Păunescu-Ulmu „Pleiada” (1927-1928), colaborează cu Ion Pillat și V. Voiculescu la editarea unei noi serii a revistei, în 1934. Debutează ca poet în 1922 la revista craioveană „Năzuința”, prezența sa în presa vremii, unde publică versuri, eseuri și traduceri din literaturile clasice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Năzuința”, prezența sa în presa vremii, unde publică versuri, eseuri și traduceri din literaturile clasice, mai ales din cea latină (Tibul, Vergiliu, Plaut, Horațiu), fiind importantă („Adevărul literar și artistic”, „Flamura”, „Năzuința”, „Cele trei Crișuri”, „Clipa”, „Familia”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Pleiada”, „România literară”, „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Scrisul românesc”, „Universul literar”, „Viața” ș.a.). Aflat în Portugalia în timp ce în țară se desfășurau evenimentele din august 1944, H. hotărăște să rămână în exil. Destituit in absentia din învățământul românesc în 1945, funcționează ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Flaubert, Turgheniev, Dickens, Fritz Reuter). La rândul său, Iorga vine să consolideze acest relief, punând pe autorul lui Harap-Alb în conexiune cu J. Swift, E. Zola, Turgheniev, Armand Silvestre, Rollinat, A. de Lamartine, Ch. Dickens, Dostoievski, J. Addison, Jean-Paul Richter, pleiadă selectă de a cărei companie cariera interpretativă a lui Creangă nu se va mai despărți de acum înainte. Creangă alături de Rabelais În câteva din articolele aceleiași perioade numele lui Creangă - "unul din puținii noștri oameni de valoare în literatură" - revine
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
priviri înainte și înapoi, se dovedește a fi ideală pentru o abordare cronologică a operei unui artist care și-a reevaluat mereu trecutul, folosindu-l ca o bază pentru noi pași înainte, spre tărâmuri încă neexplorate. Greu de crezut, după pleiada de manifestări consacrate celor mai felurite aspecte ale creației artistului propuse în ultimele decenii, „Picasso - negru și alb” reprezintă un experiment nemaiîncercat. Au mai existat, bineînțeles, expoziții dedicate creației grafice a unui artist care a avut încă din copilărie un
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
și Jac Negruzzi, la Vasile Pogor, la Eminescu, la Caragiale și cu deosebire la șeful său spiritual, la teoreticianul său, la Maiorescu. La începuturile sale, Junimea a continuat opera de supraveghere, de control și de critică, începută de Kogălniceanu și pleiada lui. Apoi, încetul cu încetul, ea a renunțat la rolul acesta, restrângându-l la critica literară și adoptând, față de marile probleme ale societății române, o atitudine nouă, un spirit critic negativ și conservator, care trebuia s-o îndrepte câte puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și interesante publicații)... În fine pe cei care formează lumea din jurul palatului justiției, "lumea dreptăței" cum i-a spus odată Brătescu-Voinești, despre care va trebui să vorbesc altă dată, în o lucrare nouă pe care o pregătesc. Și apoi toată pleiada colegilor mei de școală: Const. Botez, Mihai Carp, Al. Cazaban, Jean Bart, Emilian, Eugen Neculce, Iliovici, Todicescu, Bejan, Matei Rusu, Swicinski, Friedman... Ce mai mare parte din figurile aceste nu mai trăiesc decât în amintirea mea și a altora: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
interbelic. A debutat în „Tribuna” cu un eseu despre romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (1981). Colaborează cu cronici literare, articole, studii și eseuri critice la revistele „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Poesis”, „Jurnalul literar”, „Pleiade”, „Nord literar” (al cărei director este) ș.a. A fost distins cu o serie de premii locale sau ale unor saloane naționale de carte. Critic al cărui exercițiu predilect are în vedere proza românească, G. debutează editorial cu o monografie, Fantasticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
Jean van Eyk și fratele său Hubert au fost artiștii de curte ai lui Filip cel Bun, Jean fiind folosit și în misiuni diplomatice. Rogier van der Weyden, Dierick Bouts, maestrul de la Flemalle, Hugo van der Goes, Memling, formează o pleiadă de mari pictori, care au marcat “renașterea flamandă”, cu opere de artă ce fac mândria unor mari muzee din lume. Despre Crasnăș nu știm câte sate a avut, nu a îndrăznit să se opună pe față lui Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
multă vreme și să-și cheltuiască astfel cu folos viața în opere durabile; apoi, aici, în acest târg de frontieră spre Bucovina care, vreme de 143 de ani s-a aflat la Imperiul Habsburgic s-au așezat și activat "o pleiadă de învățători", cei ce-au fost supranumiți "leii lui Haret", care s-au remarcat drept "apostoli ai neamului". Ce-am putea selecta și înfățișa dintr-un noian de informații? Sadoveanu a stat întâi în gazdă la familia Bâlu. Și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
privind „independența constituțională” a Transilvaniei, I. Ionescu de la Brad, Iulia Aricescu, I. Missail și I. Hodoș, care, sub pseudonimul Gemenul, trimitea articolul Răsunet din M-ții Apuseni ai Transilvaniei. G. Sion semnează, la rubrica intitulată „Convorbiri literare”, încercări de critică (Pleiada poeților români sau Nemesis-Satire politice), lipsite uneori de obiectivitate, apoi articole în care discută situația literaturii și a scriitorului român, dezvoltarea presei periodice, evoluția limbii literare ș.a. De la Iași se primesc mai multe corespondențe politice semnate Iassiorum Municipium. Se traduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289187_a_290516]
-
colaborator sau persoană de sprijin într-un mediu aflat în atenție, sau atunci când era dat afară din partid pentru „comentarii dușmănoase” sau alte abateri. Toate aceste mecanisme intime ale regimului politic patronat de Nicolae Ceaușescu sunt astăzi cercetate de o pleiadă de cercetători care încearcă să răspundă la, de acum, banala întrebare: Cum a fost posibil? De aceea, din punct de vedere istoric, orice contribuție realizată cu bună credință e menită să ridice câte puțin din vălul care acoperă istoria noastră
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sau băcănii din suburbie, și , de unul singur - genul de lucru pe care îl adora - cumpărând pe nimica toată a doua ipotecă de la oameni care aveau nevoie imediată de bani. Le-a perceput taxe suplimentare și dobânzi uriașe unei întregi pleiade de firme ocupate cu instalațiile, încălzirea centrală, zugrăvirea apartamentelor, cu ai căror patroni Comisarul fusese întotdeauna amic, și astfel și-a făcut dușmani. Asta nu îl deranja, căci din punctul lui de vedere Charlemagne n-ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acest lucru, pe un ton practic și sever. Ședea tolănit cu trupul lui mare, pe jumătate gol. Nu îmi ținea predici despre cum trebuie să urmăresc comfortul și luxul, ci despre cum trebuie să acționez: în loc să mă dizolv într-o pleiadă năucitoare de alegeri trebuia să mă întăresc, ca el, și să învăț să mă concentrez pe ceea ce era vital, să nu mă las distras de lucrurile superficiale. Asta credea el, și într-o anumită măsură și eu gândeam la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
écartent, Et, sans savoir pourquoi, disent toujours: Allons! Această ultimă strofă era probabil o aluzie către mine, prin care mă acuza că am o inimă prea zglobie și că spun la revedere cu ignoranță. După câte se vedea, aveam o pleiadă de critici în jur. Cu toate acestea, deși era o zi geroasă, era soare, trenurile treceau înspre abisul negru peste un terasament de beton gălbui, copiii urlau și se învârteau pe tot cuprinsul curții vaste, în jurul bățului de steag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
completate de „înfierare“ viscerală, lipsită de exemplu concret, sau în rătăcirea stingheră, fără direcție, printre sute, mii de exemple pline de umor involuntar. Invenție a filologului Edgar Papu, protocronismul a devenit în 1974 un concept repede îmbrățișat de o întreagă pleiadă de adoratori naționaliști ai regimului Ceaușescu. Foarte simplu spus, românii le făcuseră pe toate înainte: de la muzică (doar pe meleagurile noastre a umblat Orfeu, iar muzica Bizanțului tot de sorginte românească a fost), până la avioane și avangardisme literare. Alexandra Tomiță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
5, Gavril Muzicescu 6, Constantin Stere 7, Alexandru Averescu 8 și Arthur Văitoianu 9. Evident, și în perioada interbelică, emigrarea politică, academică și culturală a rămas o constantă a cotidianului din Basarabia. Astfel, această provincie a dat României întregite o pleiadă de personalități culturale și științifice. Ar trebui invocate, aici, contribuțiile solistei de operă Maria Cebotari 10, a compozitorului Ștefan Neaga 11, a sculptorului Alexandru Plămădeală 12 sau a geologului Teodor Văscăuțeanu 13, dar și a arhitectului Valentin Mednec 14, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat de la frontiera literarității și plasat în prim-plan de Paul Morand, Joseph Kessel, Pierre Mac Orlan, Blaise Cendrars sau Egon Erwin Kisch și, în sincronie, de pleiada românească: N. D. Cocea, T. Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Ion Vinea, Șt. Roll, Geo Bogza ș.a. Plasat marginal între avangardiștii consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
pașii mei alături, și mărunți."79 Ladima (și numai el!) este chiar Sinele lui Camil Petrescu, adică acea existență irațională și dificil de definit, dar căreia eul auctorial i se asociază involuntar. Desigur, Tudor Vianu (și, după el, o întreagă pleiadă de critici literari) aveau destule temeiuri să considere că, în Patul lui Procust autorul este un pluriperspectivist. Și aceasta dintr-un deziderat al autenticului, pe care l-a expus în Noua structură..., ca și în alte locuri. De ce să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
studenți (1901, scrisă în colaborare cu C. Xeni), Din surprizele gazetăriei (1902), Ultimul sacrificiu (1902), Îndrăgostiții! (1903). În 1913, editează placheta Epigrame, iar în 1918, poemul dramatic în versuri Mircea. Prin o bună parte din scrierile sale, B. se integrează pleiadei de umoriști ivite în umbra lui I. L. Caragiale și a lui Anton Bacalbașa. Epigramele au adesea defecte de versificație, poante fără haz și unele licențiozități. Mai izbutite sunt „idilele” în decor casnic moldovenesc și unele versuri umoristico-sentimentale, ce prevestesc pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
Un considerabil aport la prosperarea Colegiului din Soroca l-a adus secția de instrumente de suflat și fanfară, creată în anul 1957 și menită să pregătească conducători de fanfară. Elevii studiază un instrument muzical de suflat sau de percuție. Din pleiada celor mai în vârstă se remarcă profesorii A.I. Doncenco la tubă, P.I. Focșa la trombon, V. Pribora și I. Teacă la trompetă, I.C. Gromakov la bariton, saxofon, K. Topolnițki și A. Chițan la clarinet, I.Ivanes la bariton. O altă
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
celor mai în vârstă se remarcă profesorii A.I. Doncenco la tubă, P.I. Focșa la trombon, V. Pribora și I. Teacă la trompetă, I.C. Gromakov la bariton, saxofon, K. Topolnițki și A. Chițan la clarinet, I.Ivanes la bariton. O altă pleiadă de pedagogi mai tineri au suplinit această secție pe când director era cel care cânta la trombon, Gr. Zănoagă. A crescut numărul de elevi la această secție și evident numărul de profesori. Dintre profesorii mai tineri fac parte D. Cojoc, V.
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
adică a unor practici individuale care sunt localizate În „lume”. În modelul cultural românesc, dar nu numai, rolul acestei constrângeri este major, În același timp diferit de alte culturi, fapt datorat diferenței confesionale majoritare. Observ În continuare că pentru o pleiadă Întreagă de autori, mai ales autohtoni, ortodoxia Își pune amprenta asupra definirii acestei constrângeri culturale. Ea fixează un comportament cultural distinct. În același timp, pentru unii autori, ce-i drept, mai puțini, dintre care Daniel Barbu este cel mai reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Și ca poet M. proclamă nevoia de primenire: virtuțile versului romantic s-au fanat, autorul se vrea ba poet naturalist, ba socialist, și își face arme din versul dur, aspru, din cuvântul hulit, din asonanța ostentativă. Rămâne totuși îndatorat unei pleiade de poeți, de la Cezar Bolliac la Mihai Eminescu. Lirica lui e dominată de figura bardului răzvrătit, ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
care afirmaseră: Ideea de patrie este o idee nouă și fără rădăcini în istoria omenirii. Cuvântul însuși nu a fost inventat de mai mult de patru sute de ani. Du Bellay [probabil Joachim Du Bellay, 1525-1560, unul din remarcabilii poeți ai Pleiadei, celebru pentru manifestul său Défense et illustration de la langue française C.I.] a fost primul care l-a folosit". Martha Bibescu replica: "În ce privește istoricul cuvântului patrie (pe care îl cunosc), sunt de aceeași părere. Sensibilitatea oamenilor a fost impresionată de foartă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
scriitor francez. 6 La Cité antique, lucrare a lui Fustel de Coulanges (1820- 1889), cunoscut istoric francez, publicată în 1864. 7 Anton Bibescu, prinț, vărul Marthei Bibescu, diplomat de carieră. 8 Joachim Du Bellay (1525-1560), unul dintre remarcabilii poeți ai Pleiadei. 9 Nicolas-Sébastien Roch, supranumit Chamfort (1741-1794), moralist francez, cunoscut pentru Maximele sale. 10 Alfred de Vigny (1797-1862), scriitor francez. 11 Henri Poincaré (1854-1912), matematician francez. 12 André Beaunier (1869-1925), romancier și critic francez; critic dramatic la Échos de Paris, critic
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]