3,457 matches
-
afaceri al României la Sankt Petersburg, Al. Em. Lahovary <ref id="45"> 45 Alexandru Emanoil Lahovary a ocupat funcția de secretar de legație clasa Întâi În cadrul Legației de la Sankt-Petersburg, În perioada 25 iunie 1881-25 februarie 1885; În momentele când ministrul plenipotențiar român, Nicolae Kretzulescu, era În concediu sau cu probleme personale la București, ocupa funcția de Însărcinat cu afaceri (AMAE, fond Problema 77, dosar Litera L, nr. 7, vol. I, nepaginat).</ref>, și ministrul rus de externe N. K. Giers privind
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
palat <ref id="55"> 55 Ibidem, p. 188. </ref>. De altfel, regele Carol I Îl numea „conspirator oficial, dar din cauza poziției sale nu putem să luăm nici o măsură severă” <ref id="56"> 56 Sorin Cristescu, op. cit., p. 257. </ref>. Ministrul plenipotențiar german acreditat la București, Bernand von Bülow, avea să fie mai radical În ceea ce privește caracterizarea lui Hitrowo: „fost trișor la cărți, descoperit de colegi, fost revoluționar, mereu băgat În datorii, desfrânat și ros de sifilis, dar, În postul pe care Îl
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
anul 1871 a reprezentat Rusia În funcția de consul general la Constantinopol și Salonic, iar după 1878 ca agent diplomatic și consul general În Bulgaria și Egipt. După cei cinci ani petrecuți În România, a mai Îndeplinit funcția de ministru plenipotențiar al Rusiei În Portugalia și Japonia, unde a și murit <ref id="58">58 http://www.rulex.ru/01220161.htm </ref>. Dat fiind că În 1887 Hitrowo <ref id="59"> 59 La 1887, Într-o discuție avută cu Al. Candiano-Popescu
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
au avut drept țintă legația rusă; acțiunile acesteia au fost văzute ca imboldul necesar demonstrațiilor. Mai mult, o parte a presei române s-a lansat Într-un atac virulent la adresa lui Hitrowo și a legației ruse, ceea ce a stârnit nemulțumirea ministrului plenipotențiar rus. Acesta, Într-o scrisoare din 6 mai 1888, adresată Ministrului român al Afacerilor Străine, Își arăta nemulțumirea față de o parte a presei ce Își continua „campania de atacuri violente, insinuări și acuzații calomnioase la adresa mea și a guvernului pe
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
România, Rusia și Întreita Alianță. O pagină de istorie politică contimporană, București, 1889, p. 278. </ref>. Această frază scrisă de omul politic Ion Șoimescu la 1889 ar putea părea una subiectivă, dar este Întărită și de alte mărturii. Astfel, ministrul plenipotențiar britanic acreditat la București, Frank C. Lascelles, Într-un raport către Marchizul Salisbury, secretarul de stat pentru Afacerile Externe ale Marii Britanii, transmitea faptul că, În urma unei convorbiri cu Alexandru Beldiman, consulul României la Sofia, acesta i-a mărturisit că niște
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
filele 81-84. </ref>. La sfârșitul telegramei, diplomatul rus aprecia că, pe moment, Înțelegerea verbală dintre cele două state, Rusia și Austria-Ungaria, era una ce convenea ambelor țări. Ca urmare a retragerii din activitate a lui N. Fonthon, din 1901 ministru plenipotențiar rus la București a fost Mihail Nicolaevici de Giers . Pe parcursul celor 10 ani petrecuți În capitala României, a reușit să-și atragă simpatia celor din jur, transformând Legația rusă Într-un loc plăcut și agreabil. Recepțiile date de familia Giers
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
contribuit cu nimic la Îmbunătățirea relațiilor României cu marele imperiu vecin” <ref id="107"> 107 Ibidem, p. 221. </ref>. Ca urmare a numirii lui Mihail de Giers În funcția de ambasador al Rusiei la Constantinopol, pentru perioada anilor 1912-1913 ministrul plenipotențiar rus În capitala României a fost Nicolae Nicolaevici Shebeko, fiul generalului Shebeko, guvernatorul Basarabiei Între 1871-1879, și al soției acestuia, Maria, o nepoată a poetului Pușkin <ref id="109">109 Emanoil Hagi-Mosco, op. cit., p. 50. </ref>. Născut la 3 iulie
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
tată În fiu. În rândul populației s-a așteptat să găsească o atitudine ostilă, Însă, dimpotrivă, a putut observa sentimente de simpatie pentru Rusia <ref id="114">114 Ibidem, p. 134. </ref>. Nicolae N. Shebeko a Îndeplinit funcția de ministru plenipotențiar al Rusiei la București În perioada războaielor balcanice , fiind unul dintre cei mai activi reprezentanți ai Marilor Puteri În România. A jucat un rol important În cadrul tratativelor, cel puțin În culise, privitoare la Încheierea Păcii de la București (17/30 iulie
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
pentru a pleca la Sankt-Petersburg, unde numirea sa ca ambasador al Imperiului Rus la Viena era decisă, dar făcută oficial abia la sfârșitul anului <ref id="117"> 117 N. Schebeko, op. cit., p. 165. </ref>. În preajma izbucnirii primului război mondial, ministrul plenipotențiar al Rusiei la București a fost Stanislav Poklewski-Koziel „natură veselă, primitor, nelipsit din saloanele Jockey Clubulului” <ref id="119">119 Emanoil Hagi-Mosco, op. cit., p. 50. </ref>. Gh. Jurgea-Negrilești Își amintea de prezența diplomatului rus În anii de dinaintea izbucnirii primului război
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
aici situația materială foarte bună a lui Stanislav Poklewski-Koziel și zvonurile conform cărora ar fi dat 300.000 ruble lui Sazonov, pentru a fi numit diplomat În Europa. În 1936 diplomatul rus era Încă la București (deși funcția de ministru plenipotențiar a ocupat-o până În 1916), locuind În vila din strada Mercur; a murit doi ani mai târziu, „refuzând să mai mănânce, ca o candelă fără ulei” <ref id="122"> 122 Ibidem, p. 140-147.</ref>. Stanislav Poklewski-Koziel și-a prezentat scrisorile
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Serbia și Grecia <ref id=127"">127 Ibidem, p. 348-349. </ref>. Moartea Regelui Carol I la 10 octombrie 1914 și urcarea pe tronul României a Regelui Ferdinand a Însemnat o nouă etapă În evoluția statului român modern. Cei șase miniștri plenipotențiari ruși acreditați la București În timpul primului Rege al României și-au pus amprenta și asupra relațiilor româno-ruse: s-a trecut de la o „politică de salon” practicată În anii ’80 ai secolului al XIX-lea, la o politică atent calculată la
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
În anii ’80 ai secolului al XIX-lea, la o politică atent calculată la Începutul secolului următor. Activitatea dusă de aceștia nu a scăpat de opiniile critice ale Regelui și ale politicienilor vremii cel puțin În cazul primilor trei miniștri plenipotențiari: Leon Uruzov, Mihail Hitrowo, Nicolae Fonthon. Pe de altă parte, postul de la București a fost considerat de către diplomații vremii ca fiind „o trambulină pentru ambasadori” <ref id="128"> 128 Expresia Îi aparține ministrului francez acreditat la București, În perioada 1885-1894
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
teritoriale și la recunoașterea independenței În condiții umilitoare, trebuia ca oamenii politici români să găsească soluții pentru reafirmarea politicii naționale. De aceea, baza noilor demersuri devenise exact acceptarea noului apelativ, precum și dreptul de a trimite sau de a primi miniștri plenipotențiari. Pentru obținerea acestor deziderate, Germania a acceptat să medieze din „culise”, pe lângă marile cabinete, lăsând, totuși, ca Austria să aibă inițiativa. Astfel, contele Münster, ambasadorul german la Londra, a testat opinia lui Salisbury, prilej cu care, Anglia a declarat că
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Îi susțin inițiativa. A urmat atragerea Austriei În problemă, Münster transmițându-i concluziile lui Deym, consulul vienez la Londra, pentru a le raporta mai departe. Așadar, Ion Bălăceanu, cel care a devenit, mai târziu, primul nostru trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, a găsit la Viena un teren foarte favorabil, Curtea imperială anunțându-l că este dispusă să-i acorde lui Carol onorurile unui „Mare Duce”, cu titlul de „Alteță Regală” <ref id="40"> 40 Scrisoare Carol c. Carol Anton, București, 7
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
impună aceste probleme În Camere” <ref id="54">54 Ibidem, f. 29v. </ref>. Ministrul de externe Bülow Îi răspunde cu diplomație că la Întoarcerea lui Bismarck, Germaniei Îi va face plăcere să recunoască titlul și chiar să trimită un ministru plenipotențiar, nu doar rezident, la București, dar nu Într-un viitor foarte apropiat <ref id="55"> 55 Liteanu c. Kogălniceanu, Berlin, 17/29 septembrie 1878, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 33. </ref>. Iată, deci, cum, indirect, apare presiunea
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
prezentării scrisorii de confirmare a notificării regatului etc. <ref id="117">117 Hoyös c. Haymerle, București, 7 aprilie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 12/ 1881, f. 57. </ref>. Prin urmare, pe 25 martie/6 aprilie 1881, cei trei plenipotențiari, Uruzov, Hoyös și Wesdehlen, s au prezentat În uniformă de mare ținută la Carol În audiență, pentru a-l felicita și a recunoaște oficial, În numele statelor lor, Regatul României și pe suveranul său. De altfel, luna martie 1881 a fost
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
care, În 1878, marile puteri nu sprijineau proclamarea regatului, guvernul a luat inițiativa adoptării titlului de „Alteță Regală” pentru Carol, ceea ce trimitea la Încercarea Îndeplinirii planului proclamării regatului În viitor. Acest titlu, Împreună cu demersurile românilor de a se trimite miniștri plenipotențiari au fost manifestări energice ale unui stat suveran, căruia, deși i se impuseseră condiții grele pentru recunoașterea neatârnării, dorea să se afirme mai ferm pe arena internațională. Germania și Austro-Ungaria și-au oferit, condiționat, sprijinul În medierea acestei probleme, ceea ce
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
des Sciences Politiques (1914). Voluntar în războiul din 1913, activează din 1915 în Ministerul Afacerilor Străine. I se încredințează misiuni diplomatice: atașat, secretar și prim-secretar de legație la Roma și Berlin (1919-1928), însărcinat cu afaceri la Haga (1929-1932), ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro, însărcinat cu organizarea legațiilor României în Chile, Argentina și Brazilia, precum și în Portugalia (1933-1936), ministru plenipotențiar la Varșovia (1937-1938), Roma (1938) și Copenhaga (1939). În 1944 se vede destituit, iar în 1948 pensionat. Cu toate acestea
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
diplomatice: atașat, secretar și prim-secretar de legație la Roma și Berlin (1919-1928), însărcinat cu afaceri la Haga (1929-1932), ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro, însărcinat cu organizarea legațiilor României în Chile, Argentina și Brazilia, precum și în Portugalia (1933-1936), ministru plenipotențiar la Varșovia (1937-1938), Roma (1938) și Copenhaga (1939). În 1944 se vede destituit, iar în 1948 pensionat. Cu toate acestea, în 1957 e desemnat delegat al României în Brazilia. Ca scriitor se afirmă abia în 1947, când îi apare jurnalul
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
în 1898. Anterior se mai tipăriseră culegerile Novele (1888), Alte orizonturi (1894), Novele romane. Frica (1895), Imnuri păgâne (1897) și romanul Lume nouă și lume veche (1895). Numit, după înapoierea în țară, secretar general al Ministerului Afacerilor Străine, apoi ministru plenipotențiar clasa a II-a, Z. se dedică în special administrării proprietăților sale (case, vii) și acceptă președinția unui sindicat al podgorenilor din zona Odobești, care în 1906-1907 scoate și un ziar, „Trebuința”. În aprilie 1908 e ales membru titular al
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
istoriografia de specialitate. Unele lucrări creditează diplomația austro-ungară pentru această voltafaccia a politicii externe românești, considerând-o un Aehrenthal dictum (ceea ce pare să confirme nimic altceva decât ideea că românii continuau să audieze benevol verbum-ul ce venea de la Viena). Noul plenipotențiar imperial și regal la București, Alois Lexa von Aehrenthal, ar fi fost cel care, În 1896, ar fi sugerat guvernului liberal orientarea atenției și energiilor spre Balcani, spre soarta românilor din Macedonia, În vederea reducerii tensiunii dezvoltate de chestiunea transilvană <ref
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
În mod necesar, pe zona Balcanilor, din motive „naționale” geografice, strategice și etnice. Iar existența unei notabile populații române În peninsulă (cuțovlahii) a oferit guvernului de la București pretextul etnic pentru o politică balcanică de statu-quo. Strategia externă românească, raporta ministrul plenipotențiar italian la București, baronul Fasciotti În vara anului 1912, era strâns legată de problema generală a balanței de putere În Balcani: „E un canon, În fapt, al politicii externe românești că cele trei state balcanice principale (Bulgaria, Serbia și Grecia
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
id="55"> 55 Ibidem, p. 338 sqq.; Rudolf Dinu, Raporturi româno-italiene În cadrul Triplei Alianțe, 1888-1914, teză de doctorat, Universitatea din București, 2003, p. 166 sqq. </ref>. La 20 aprilie 1901, printr-un memoriu prezentat cancelarului german von Bülow de către Ministrul plenipotențiar al României la Berlin, Alexandru Beldiman, guvernul român a Încercat să modifice substanța prevederilor tratatului de alianță, solicitând extinderea condițiilor de casus foederis și pentru eventualitatea unui conflict armat româno-bulgar (punctul 2 din memoriu). Răspunsul a fost Însă negativ, guvernul
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
europene În timpul și la sfârșitul Congresului. Chiar În ziua deschiderii solemne a respectivului areopag european, Carol I considera că există puține speranțe pentru păstrarea Basarabiei <ref id="125">125 Memoriile Regelui Carol I, vol. IV, p. 125. </ref>. Tot acum, plenipotențiarii României adresau o scrisoare oficială lui Bismarck, solicitând să fie admiși „pentru a expune și apăra drepturile țării lor”, exprimându-și, totodată, speranța că diplomații Întruniți la Berlin vor binevoi „să-i asculte mai Înainte de a delibera asupra intereselor românilor
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
p. 127. </ref>. Ion C. Brătianu, În urma consultărilor particulare cu participanții la Congres, scria din Berlin lui C.A. Rosetti că singurul care Îi spusese adevărul fusese cancelarul Bismarck, ce avea interesul ca România să primească schimbul teritorial propus de plenipotențiarii ruși, ceea ce ar fi făcut ca sarcina sa la Congres să fie mult mai facilă. Englezii ne sacrificaseră cu mult timp Înainte, Însă se foloseau de revendicările românești pentru a vedea, de fapt, pe deplin realizate dorințele lor. Andrássy Îi
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]