5,205 matches
-
în dreaptă spre geam. Poate și el o simte pe ea, acolo, pentru prima oară adevărată, vie, reală, la capătul atâtor nopți în care marea i-a sunat, poate, a gene de femeie tânără care alunecă, ușor, peste el, peste pleoapă. Brusc, Dominique se îndepărtează de fereastră. Poate că necunoscutul cu umeri lați va trece pe lângă poarta lor (s-a obișnuit să-l includă și pe Alexandre într-un plural care nu vorbește, în fond, decât despre faptul că ea, Dominique
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la zece ani. Devenise repede eleva favorită a lui Aabid și vocea ei unduia leneș într-o arabă fără greș. Era neîntrecută la desen. De sub degetele ei răsăreau arcade, bolte și un pavilion care, într-o vară, a prins
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care știe să facă farmece, să amestece ierburi și să închidă răni, să-și vopsească pleoapele și să-și împletească perle puse pe fir de borangic în păr, să citească în cinci graiuri ale pământului, să se roage în arabă și în latină unui Dumnezeu fără chip și să-și ungă trupul cu uleiuri înmiresmate așa încât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
făcut boltă peste parcuri și linii de tramvai. Pe Alexandre l-au trezit când era bine trecut de miezul nopții, cu o stranie senzație de familiaritate, de amintire care i se furișa în nări și-i deschidea, cu atingere înmiresmată, pleoapele. — Simți? Și a atins umărul pistruiat al fetei cu ochii galbeni, care se făcea că doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă și l-a lăsat singur, în întuneric, învârtind o șuviță roșcată pe degetul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig „Vino“ Vin Mi-a fost frig Copilul clipește și mă tem să nu-i intre frigul pe sub pleoape În vis Să-i fie cald și „vino ai tălpile reci iar ai fost pe-afară“ Da Tu erai La capătul visului Tu voi Cald Miroși a „ești înghețat dormi să nu te mai trezești atât de devreme de ce umbli
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
desculț“ Și aluneci în vis Ușoară Ușoară Ușoară Și trag plapuma peste noi până la bărbie Și-mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt aici „aici“ Sunt aici „dormi“ Grădina e grea de rouă și am mări pe sub pleoape mi-a fost frig Mi-a fost frig „vino“ Miroși a Și genele copilului care saltă în sus o clipă doar o clipă E cald și pielea lui e ca de vanilie Și tu Tu erai Mereu Tu ai fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tu n-ai veioză. Deci, stingi lumina, te întinzi pe spate, închizi ochii, îți imaginezi o pășune verde și o turmă de oi care paște în peisaj. Oile - esențiale în chestiunea de față, căci, de îndată ce reușești să le focalizezi sub pleoape, oricât de absurd ar părea, trebuie să te apuci să le numeri. O oaie, două oi, trei oi... Patru oi..., patru oi... Ce ziceam? Unde rămăsesem? A, desigur, patru oi... Patru oi?! Păi, de ce sunt numai patru oi? Ce turmă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care se pregătește să apună și tace privind transparențele licorii râvnite de redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul râgâie plictisit. Ia paharul în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și-l ridică deasupra capului. Îl privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la fel cum era în gândurile ei. Voia să-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi că iubirea mea doare? Știi că durerea naște monștri? Nu mă iubi, frumoasă fată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
greșesc atât de des, iubita mea. Sunt blestemat să distrug cu acest caracter tot ce clădește iubirea. Nu mă iubi, vei suferi prea mult!” Buzele lui tremurânde le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prea mult!” Buzele lui tremurânde le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde și să se bucure
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de la expeditor în dublu exemplar, dar pe drum se rătăcea unul din colete, sau ajungea din greșeală la alt destinatar care nu înțelegea de ce-l primise și ce trebuia să facă cu el. Soarele continua să mângâie tandru buzele întredeschise, pleoapele ce ascundeau secretele unui suflet zbuciumat care nu reușea să-și găsească liniștea mult dorită fiind în căutarea dezlegării misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spasme violente. „- Nu-ți simt inima. Unde e?” îi veniră în minte cuvintele unui medic atunci când făcuse o consultație din cauza durerilor repetate. „- Nici eu nu vreau să te mai simt. De ce te simt? Vreau să încetezi să mai bați.” Ridică pleoapele grele, umede, iar privirea îi căzu pe hârtia albă pe care erau scrise cu litere de tipar, cuvintele lui. Întinse mâna spre ea, dar distanța era mult prea mare pentru a ajunge să o atingă, să o ia. „- Ești departe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se dezechilibră și căzu pe trotuarul încins de razele fierbinți ale soarelui. Copilul se opri în loc speriat. Nu știa cum să reacționeze. Karina rămase întinsă pe jos incapabilă să se ridice. Lacrimile se opriseră înainte de a inunda ochii, arzându-i. Pleoapele iritau retina urcând și coborând pe ochii uscați. De ce atât de aproape și totuși de neatins? Iar ea își dorea atât de puțin. Să știe cine e și să-i simtă îmbrățișarea. Această apariție era un fel de răspuns la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mult decât pentru că...? Pentru că dacă acela nu a fost așa... pentru că nu m-au lăsat să aplic cu puritate sistemul meu... vei vedea, vei vedea acum. Ce lume, Sfântă Fecioară, ce lume! și începe săraca să simtă apăsarea somniferului pe pleoapele sufletului, în timp ce Petrilla, satisfăcută de rolul de fată văduvă, a privit la unul și la altul fără a înțelege nimic, doar simțind că este vorba de viitorul fructului pântecului său. Și acum, sărmanul Carrascal, neîncrezător și făcând abstracție de soția
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
rece ". Alteori, r???ritul lunii marcheaz? momentul într?rii nu În lumea cunoa? terii superioare, absolute, ci În lumea mitului, a basmului ?i a copil?riei: „ ??sare luna,-mi bate drept În fă??: Un răi din basme v?d printre pleoape, Pe câmpi un v?l de argintie cea??, Sclipiri pe cer, v?paie peste ape". Retr?ind, În acest moment cosmic, timpul mitic al copil?riei lumii, al tinere?îi f??? b? trâne?e ?i al vie?îi f??? de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Înf??urât În manta-mi, Ochii mei n????m vis?tori la steaua Singur???? îi". (Od?-În metru antic) Desprinse parc? din picturile pe care poetul le privea În bisericile Moldovei sau pe care, „fiind ??iet" le Întrez?rea „printre pleoape", colindând ??durile fermecate ale Ipote?tilor, aceste „pagini Înstelate" relev? că ?i celelalte topos-uri poetice care alc?tuiesc universul poeziei o multitudine de semnifică?îi artistice imaginile poeziei lui Eminescu „nu sunt În func?ie de gandire", „ci pur
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dragă? JENI: A mișcat. MINISTRUL: Morții nu mișcă. Sînt calmi și riguroși. JENI: Dacă vă spun... MINISTRUL: Ia să văd... Nici pomeneală. Are un rigor țeapăn ca scîndura. JENI: Eu n-o mai fardez. Mi-e frică. MINISTRUL: Puțin pe pleoape. Un pic de albastru, ce naiba. Altfel o să fim acuzați de neglijență în serviciu. JENI: Au! A mișcat iar. V-am spus că e o moarte aparentă. MINISTRUL: Nu cred să fie atît de neserioasă. JENI: E capabilă de orice, bandita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Să-mi scrii! EFIMIȚA: Pac! (un foc de pistol ca un tunet, din recul Leonida zboară înapoi cu scaun cu tot vreo 4-5 metri). 11. Efimița suflă fumul de pe țeavă. Leonida zace în scaun, Efimița îi ia pulsul, îi ridică pleoapele, pune o flacără la gură, constată practic decesul. Fluieră scurt. Intră Grupul. În jurul Efimiței, Grupul intră cu un procuror (Rică), medici, fotografi, cameramani etc. ocupîndu-se de cadavru în mod profesional. Între timp, Efimița a luat recuzita unui reporter TV și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Violeta Îl prefera pe Matei, care purta mustață, mergea apăsat spre Liceul Agricol și locuia la casă. Absurd Însă nu era faptul că În acel Început de viață neînsemnată dragostea i s-ar fi arătat Într o pripită bătaie de pleoapă ca să dispară imediat, lăsându-l perplex. Și mai absurdă era Înverșunarea care se trezise În el și pe care el nu o putea exprima, fiindcă se simțea străin de cuvânt, abia ieșit din pubertate, , cum ar fi zis Léon Bloy
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu ochii Închiși le numără, le clasifică, ăla e fumător, ăla e bătrân... Până când distinse o voce de femeie tânără, singura, care dispunea de octave fine, se vedea că e familiarizată cu muzica, poate chiar cântă. Își Încordă auzul, strânse pleoapele și mai tare, suspină. Nu am cum să merg la facultate, mama e singură. Lucrează la Textila cu jumătate de normă și nu are bani de așa ceva. Mi-e milă de ea. O să mă angajez la Casa de Cultură. În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]