780 matches
-
compun asemeni nuanțelor prismei, ce alcătuiesc opalul reunindu-se. Asta avea Brummell! Avea grație, așa cum o dăruiește cerul și cum, deseori, constrângerile sociale o falsifică. El o avea din plin și răspundea astfel nevoii de capriciu a societăților cotropite de plictis și prea puternic Încovoiate sub rigorile stricte ale convenienței. El era proba acestui adevăr pe care ar trebui să-l repetăm neîncetat oamenilor supuși regulii: dacă tai aripile fanteziei, ele vor crește Încă o data pe-atât1. Brummell avea această familiaritate fermecătoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
firea lucrurilor. În zadar au Încercat societățile să reziste, aristocrațiile să se Închidă la tot ceea ce nu era opinie acceptată: capriciul irumpe Într-o bună zi și spulberă ierarhiile ce păreau de neclintit, dar care erau, În fond, minate de plictis. Tocmai de aceea, În cazul unui popor rigid, cu un utilitarism grosier, pe de-o parte Frivolitatea 2, iar pe de alta Imaginația (care-și cerea dreptul În fața unei legi morale prea strâmte pentru a fi adevărată) au generat o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o doamnă care scrie). Dădea dineuri extraordinare, unde convivii erau tot atât de minuțios aleși ca și vinurile. Îi plăcea să bea până la Îmbătare, ca de altfel mai tuturor bărbaților din Anglia și precumpănitor celor din epoca sa1. Limfatic și nervos, În plictisul unei existențe trândave, tipic englezești, căreia dandysmul nu-i scapă decât pe jumătate, el căuta emoția acestei alte vieți, pe care o poți găsi pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare. Dar chiar și atunci, prins În vârtejul abisului beției
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai puțin ascunsă; avea un talent de neegalat În a-și manevra victima și În a o face să-și expună ea Însăși părțile ridicole”. Plăcere, dacă vreți, oarecum feroce; Însă dandysmul e produsul unei societăți care se plictisește, iar plictisul nu duce la nimic bun. Iată ce nu trebuie pierdut din vedere atunci când Îl judecăm pe Brummell. El era, Înainte de toate, un dandy și nu e vorba decât despre puterea sa. Ciudată tiranie, care nu stârnea revolta! Ca tuturor dandy-lor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din lume, trebuie să fiu mulțumită de faptul nașterii mele, de toate bunurile dobândite etc., etc. Și totuși, așa cum am spus, lucrurile care odinioară Îmi plăceau, acum mă plictisesc”. De aceea - și așa trebuia să se Întâmple - ea Începe cu plictisul: „Doamne, m-ai făcut puternică și singură! Am Început să țin la cei care Îmi fuseseră indiferenți... Îmi plăcea conversația domnului de Lauzun, fără să-mi treacă ceva anume prin cap”. Cât de Încet se Întâmplă totul În sufletul acesta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Mole (din Roșu și Negru) nu-și dă nici ea mult mai bine seama de senzațiile ce o Încearcă decât Domnișoara. Doar că Mathilde luptă, În timp ce Domnișoara e prea prințesă pentru a lupta cu sentimentele. Iar sentimentele o Încearcă puternic! Plictisul o copleșește când nu Îl găsește nicicum (pe Lauzun) În camera reginei. „Voiam să-l văd la regină sau singur, În camera mea, sau la plimbare, sau Întâmplător, sau altfel. Firește, sunt nerăbdătoare; nu pot suporta pe nimeni. Lumea mă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îndure”. Atâtea nedreptăți suferite, o durere atât de continuă autorizează aceste excese. Revoltatul Își creează atunci câteva avantaje. Crima, desigur, nu e recomandată În sine. Dar ea se Înscrie În sfera valorii, supreme pentru romantic, a freneziei. Frenezia este reversul plictisului: Lorenzaccio visează să fie Hanul Islandei. Subtile sensibilități fac să apară furiile elementare ale brutei. Eroul byronian, incapabil de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate, dar neastâmpărul lor se fixează în indestructibile ticuri și automatisme. Cu o seninătate absolută, împrăștiată doar de câte un fason, de câte o pandalie, onorabilii cu sau fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai cu o bere, mai cu o cleveteală. Din când în când își schimbă domiciliul (De închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
litera legii, 1933, Zugrăveli, 1935, Mărturisirea unui inculpat, 1935, Oameni cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu (1970) și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor, se petrec într-un târgușor amorțit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și totuși, bârfa, scandalul, ofensele care duc la pălmuiri sonore nu alungă „tirania unei vieți idioate”. Totul se precipită spre farsă. Sinuciderile
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
de mici subiecte și nu evadează aproape niciodată din acest spațiu. Tot ceea ce se petrece se petrece aici. La urmă, se observă că la el cercul s-a umplut de fantasme și că poemele ating temele grave ale existenței. Poezia plictisului provincial, poezia târgului blestemat, copii după „pozele” decadenților, manierism patetic, teama de universurile umide, fragilitatea ființei în fața elementelor, invenție poetică limitată și reluări obsesive într-o lirică astenică, ingenuă în măsura în care ingenuitatea se înțelege cu imitația modelului - toate acestea sunt adevărate
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
își caută sonuri și „vederi” (o formulă bacoviană) în zonele de umbră ale existenței. Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
lui Cuore, prin candoare și sentimentalism, prin nimbul de exemplaritate. Lumea nuvelelor și schițelor lui B. se mișcă într-o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
incredibil, trezind o neliniște vecină cu panica (Spre Slatina). Ca și Gună Mosor (din Miraj), consilierul de curte Ambrozie (din În goana trenului) se înrudește cu nevroticii caragialieni care, dintr-o spaimă, dintr-o mânie, pot să dea în fandacsie. Plictisul e mare și oamenii își mai alungă urâtul ținându-se de pozne sau - nevindecabil miticism - discutând politică. Comice, până la un punct, sunt șiretlicurile la care, urmărind să se mărite, participă, cu osârdia speței, văduve, fete bătrâne, fete tinere. După nuntă
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
ar fi avut mult mai multe probleme. ― Un lucru trebuie să fie clar. Esența rea a acțiunilor tale a fost aceea că nu m-ai consultat, îi spuse Isidor lui Crey pe un ton împăciuitor. Guvernatorul făcu o grimasă a plictis. ― Am vrut să avem discuția asta după ce situația era rezolvată. Știam că nu vei fi de acord, că te vei codi și că vei căuta în cărți diferite precedente. Or noi nu aveam timp. Isidor înghiți cu greutate. Și cuvintele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e nou. Totul s-a mai întîmplat și se va mai întîmpla, toate gândurile și ideile tale au mai trecut și prin alte minți. - Se prea poate, zâmbi Xtyn. Eu însă știu că sunt irepetabil. Din punctul meu de vedere, plictisul pe care îl manifești nu are nici o importanță. O să continuăm să ocrotim mințile și viețile alor noștri, indiferent de preț. Arrus clătină dezaprobator din cap. Dar nu continuă discuția. - Mă duc, spuse el. Cred că trebuie să-i mai ajut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
originilor. Islamul și iudaismul sînt două religii ale bărbaților înzestrați cu rațiune. Creștinismul este un monoteism relativ feminizat, cel mai puțin misogin dintre cele trei: accesibil inimii, eliberat de Carte, erotizat. Prin care fugi de răceală, de masculinitate, de teribilul plictis al societăților monoteiste, căci zeii deșertului fac gol în jurul lor. Creștinismul a colorat uniformitatea, a adus-o pe Maica Domnului pe Golgota, polifonia în monotonal. Să-i spunem: un monoteism cu față umană, cu gust de copilărie, cu joc și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este, dar a le elimina cu totul duce la o cumplită sărăcie interioară, cu atât mai tristă și mai pernicioasă, cu cât victimele ei, care se socotesc „spirite libere”, „pozitive” etc. nu-și dau seama că de aici le vine plictisul, acreala și dispendioasa meschinărie a vieții. Vorbele acelea mari acoperă concepte mari, de o mare splendoare inerentă. Dacă nu se orientează și nu se prețuiește după aceste mari noțiuni, viața devine de o insipiditate mortală. Grandilocvența și exprimarea sforăitoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ramuri”, „Familia”, „Tomis”, „Teleormanul”, „Tribuna Teleormanului” ș.a. Redactor la „Pagini teleormănene” (1988-1989), redactor-șef la „Carul solar” (1991) și la „Curierul de Teleorman” (1992-1993), a condus și cenaclul „Gala Galaction” din Roșiori de Vede (1978-1984). De la pastelul elegiac la cenușiurile plictisului provincial și de la incandescențele imnice la fantasticul macabru, L. rămâne un virtuoz al imaginii. Cu toată diversitatea genurilor, stilurilor și registrelor abordate, care prin receptivitatea la influențe de tot felul trădează o voință de disciplinare „literară” a inspirației, scriitorul are
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate. Dedublarea eului poetic este fertilă, reprezentând tocmai scrierea poeziei înseși. Poemele din Viață de profesor (2002) reflectă alte stări lăuntrice, într-un stil sec și aducând în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
bine În scaun, mirată. În primul rînd, nici nu mi-a trecut prin cap că o să-mi observe cineva lipsa. Și, În al doilea rînd, de cînd Își ridică Jasmine vocea măcar cu o notă peste monosilabele ei pline de plictis? — SÎnt pe drum, zic. Ce-i? — E vorba de amicul tău, Danny Kovitz. Simt un junghi de alarmă. Te rog, Doamne, nu-mi spune că mă lasă baltă. Te rog nu-mi spune că vrea să se retragă din combinație
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot citi și ca ilustrări subtile ale motivului puterii. În Doamna Bovary sunt ceilalți, eroina se apără de plictisul vieții în doi prin uciderea virtuală și ritualică a soțului ei, intrând în dansuri macabre cu diavolul și aruncând vina asupra celorlalți. „Stăpânul tăcerii” este machiavelic-caragialianul Thot, un geniu al complotului. În Cafeaua domnului Ministru, înaltul personaj folosește o licoare
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
ce-o să mă fac? Dacă Îl am În schimb pe Sadoveanu, mi se pare foarte interesant ce scrie Preda. Încerc să mă pun În locul unui tânăr care trece de la o carte la alta, lecturi de vacanță, de evadare, lecturi de plictis social. Valorile literare se relativizează În secolul XX. Dacă tinerii domni colegi care sunt aici nu știu două-trei școli de critică literară, măcar câteva nume, vor cădea În capcana literaturii care „vine tare din urmă”. Îmi amintesc că În Viața
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a absurdului În cel mai bun caz, dacă nu pur și simplu niște nonsensuri cu care nu merită să-ți bați capul. Studenții și elevii de liceu nu mai rezonează În nici un fel la realitatea din spatele romanelor despre „obsedantul deceniu”. Plictisul celor de azi, temă predilectă pentru romanele douămiiștilor, e apropiat de gestul lui Bardamu, eroul lui Céline, de a se Înrola În armată din greața față de o lume În care nu se Întâmplă nimic În afara convențiilor „burgheze”. Starea aceasta afectează
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un „jurnal basarabean”, în care un lirism cu estompă și ironia învăluită dau tonul fluentelor notații. În modulările unei melancolii din când în când surâzătoare, regățeanul surprinde agonia lentă a unui prăfos târg basarabean, în care timpul curge leneș și plictisul împăienjenește ritmul precar al unei vieți lipsite de orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă, mai o ciorovăială colorează stins o ambianță deprimantă, care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
inadecvării mesajului poeziei la un orizont politic de așteptare: „Dante intră în Siena călare pe un măgar./ În Siena sau altă umbroasă așezare de oameni./ De un an cetatea îl așteaptă./ «Dante ne va salva!» surâd municipalii./ «Ciuma, otrăvitoarele zvonuri, plictisul.../ Dante ne va salva!»/ Mândrii cetățeni ai Sienei, în strai măreț,/ se înfuriară foarte:/ «Acesta nu-i Dante, nu poate fi Dante,/ Aduceți-l pe Dante!»/ Cel de pe măgar se ridică în șa./ Strigă și el după puterea lui:/ «Nu
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]