2,329 matches
-
care lucra. Iar eu, fiind toboșar, lucram acasă, unde făceam câte o coloană sonoră pentru vreun film, mă jucam cu pisica, inventam un dispozitiv care făcea cinelul să sune ca o privighetoare, citeam biografiile unor personaje politice minore și, la plictiseală, ieșeam la plimbare pe coclaurii din împrejurimi. Într-un asemenea Spaziergang am făcut cunoștință cu Moș Francisco Juarez de Aumenita, un trompetist argentinian care se stabilise în România în perioada interbelică. Venise, mi-a povestit râzând cu lacrimi de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o distruge, din dorința de a o pune cu-adevărat în valoare; având, însă, un depozit practic nelimitat de material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor scrise, căci nu e liniară. Atacă dintr-un punct oarecare, sare, se repetă, revine înapoi, insistă, se ramifică în mesaje simultane și divergente, converge din nou, înfruntă momente de plictiseală, întoarce pagina, regăsește firul, se pierde. E posibil să se recunoască o direcție, drumul către o țintă, căci tinde spre un climax, iar în vederea acestei ținte dispune de faze ritmice, scandări metrice, recurențe de motive. Dar oare ținta este climaxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aspire la un tratament diferit; dar ce s-a făcut e bun făcut: e imposibil să fiu atât de chițibușar. Ca să nu creez neajunsuri, mă grăbesc să elimin incendiile, măturatul, chiar poșta, care, la urma urmelor, nu aduce altceva decât plictiseli. Controlez să nu fi rămas în picioare spitale, clinici, aziluri: suprimarea medicilor, a infirmierilor, a bolnavilor mi se pare singura scăpare posibilă. Apoi tribunalele, cu toți magistrații, avocații, acuzații și reclamanții; închisorile, cu pușcăriașii și paznicii de acolo. Suprim apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vrei artă, sunt destule muzee pe lumea asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta e, dar tare mi-aș mai dori să le dau c-un scaun în cap caraghioșilor care zbiară de când am venit și gâștelor de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice, dar nu de plictiseală! mi-a aruncat același Milo și mi-a venit să-l strâng de gât. Nu vezi că-s haioși, că-s pontoși, că plesnește pielea pe ei de viață? Nu vezi cum le-o trag realității și bătrânilor? Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a venit să-l strâng de gât. Nu vezi că-s haioși, că-s pontoși, că plesnește pielea pe ei de viață? Nu vezi cum le-o trag realității și bătrânilor? Nu fi prost, aici nu poți să mori de plictiseală... Nu văd. Asta e, eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat din care ies fire de păr, chelia cu pete și buzele strânse ca mărgelele la curcă. Ba nu, mai văd mâinile cu vene plesnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună mai tîrziu, Oberlus venea să le ia colții lungi, Încovoiați și ascuțiți, pe care Într-o vreme, Înainte de a Învăța să citească, se amuza să-i cioplească cu grijă, În timpul lungilor ore de plictiseală. Acei masculi bătrîni Îl Însoțiseră ani de zile, cu caracterul lor urît și mormăielile lor, cu orgoliul lor indescriptibil și capacitatea de a suferi, și de aceea i se păreau mult mai demni de respect și afecțiune decît orice persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Lincoln e-n paradisul lui ca să ne transforme automobilul într-o bulă de aer cu miros de mașină nouă, care merge lin ca un prototip publicitar. Zilele astea, Brandy zice că Marlene Dietrich se ocupă de vreme. Acum e toamna plictiselii noastre. Suntem transportate de-a lungul Autostrăzii 5 sub ceruri cenușii, înăuntrul interiorului albastru coșciug al unui Lincoln Town Car închiriat. Seth conduce. Așa stăm noi întotdeauna, Brandy în față și eu în spate. Conducem prin trei ore de frumuseți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sub forma unui apel telefonic. Deși i se pusese telefon de îndată ce fusese chemat de Mihail să dea raportul în legătură cu deplasarea în Dobrogea, pînă în acea zi aparatul nu sunase niciodată. El vorbise de cîteva ori în oraș, mai mult din plictiseală decît din necesitate, dar de sunat nu-l sunase nimeni. Tăcerea aceasta i se părea cel mai greu de suportat și înțeles, făcîndu-l să înțeleagă că fusese uitat. La ora șase fără un sfert a sunat telefonul și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după cum zicea detectivul-șef Mustăcioară "verba volant, scripta manent". O mai grozavă scriptă decît ștampila poștei din Comana nu exista, aveau un tuș negru ca diavolul și pentru că nu prea erau cine știe ce scrisori puneat cîte patru-cinci ștampile pe plic, din plictiseală. Cumva-cumva lucrurile se urniseră, un chef la vreme potrivită face cît o anchetă în toată regula. Iar pe deasupra îi spunea lui un îngeraș la ureche că este vorba de ceva politică la mijloc, fapt de deosebită gravitate pentru doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se sprijine reciproc, nu doar în îndeplinirea sarcinilor legate de navigație, ci mai ales in dificilă încercare de a nu se lasă doborați de aparenta imposibilitate de a-și duce la bun sfârșit misiunea, căci descurajarea, nostalgia, depresia și chiar plictiseală se transformau, odată cu trecerea săptămânilor și a lunilor, în cei mai mari dușmani, pe care nu-i puteau învinge decât dacă rămâneau sincer prieteni. Cu toate că știa că acestea erau obiceiurile la bord, pe Tapú Tetuanúi îl surprinse faptul că, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de cântat sau de râs. Le lipseau povestirile Omului-Memorie, iar inactivitatea forțată a făcut ca nostalgia să cuprindă iarăși, discretă și tăcută, inimile tuturor. Plictiseală. Plictiseală poate dărâma spiritele, afectându-le mai mult decât cele mai mari adversități, căci există mii de moduri de a înfrunta adversitatea, dar există foarte puține de a face față plictiselii, atunci când aceasta atinge limitele pe care le atinsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de cântat sau de râs. Le lipseau povestirile Omului-Memorie, iar inactivitatea forțată a făcut ca nostalgia să cuprindă iarăși, discretă și tăcută, inimile tuturor. Plictiseală. Plictiseală poate dărâma spiritele, afectându-le mai mult decât cele mai mari adversități, căci există mii de moduri de a înfrunta adversitatea, dar există foarte puține de a face față plictiselii, atunci când aceasta atinge limitele pe care le atinsese în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nostalgia să cuprindă iarăși, discretă și tăcută, inimile tuturor. Plictiseală. Plictiseală poate dărâma spiritele, afectându-le mai mult decât cele mai mari adversități, căci există mii de moduri de a înfrunta adversitatea, dar există foarte puține de a face față plictiselii, atunci când aceasta atinge limitele pe care le atinsese în acel colț de Pacific. Se presupune că oamenii mării sunt obișnuiți cu monotonia unei vieți în care fiecare zi este la fel sau asemănătoare cu cea anterioară și cu următoarea, insă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poziției, a vitezei și a derivei, studierea schimbărilor mării și ale cerului, verificarea fiecărui detaliu al navei, serviciul de gardă, mâncatul la ore fixe, pescuitul, odihnă... fiecare lucru se face la timpul lui, iar folosirea judicioasa a acestui timp alunga plictiseală, insă peninsula aceea dezolata era că o pluta făcută din nisip, eșuată sub soarele tropical, și singurul lucru pe care-l puteau face era să caute un palmier la umbră căruia să lâncezească, urmărind zborul pescărușilor. Tapú Tetuanúi era totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să nu mai vorbim de mine, ci de tine... Ce ai de gând să faci când o să te întorci în Bora Bora? —O sa m-apuc să-nvăț cu marele Vatau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-a întâmplat. Fără să știm că fiecare avea același plan. Cu toții voiam doar să ridicăm puțin miza. Să fim siguri că echipele de salvare nu ne vor găsi tolăniți printre pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar de plictiseală și gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucru. Împing cărucioarele de bibliotecă pe coridoarele unui centru pentru pensionari. Între ora de yoga și clubul de lectură. Aranjează decorațiunile de Halloween într-un azil de bătrâni. În orice ospiciu pentru vârsta a treia veți întâlni acești îngeri ai plictiselii. Acești îngeri cu pantofii lor cu talpă plată făcuți de mână în Italia. Cu intențiile lor bune și studiile lor de istoria artei și lungile după-amiezi libere, până când le vin copiii de la fotbal sau balet. Îngerițele astea în rochiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vârsta de vină. În cele din urmă se forța să facă un duș și, simțindu-se ceva mai bine, ieșea În noaptea Încă fierbinte. Nu, nu, ce simțea ea acum nu era cine-știe-ce depresie, ci ceva nu foarte departe de plictiseală, cu toate că nici plictisită nu era. De fapt, habar n-avea cum se simte. — Așa spui de fiecare dată, i-a răspuns Din, fără să ridice ochii din ziar. Dar, la urma urmelor, de ce nu pleci de-aici? Tu, cel puțin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tratați În marele spital militar de lângă Koningsplein, rămas pentru cei din Weltevreden drept amintire a ceea ce fusese cu adevărat prezența lor În Indiile Orientale. Dacă pe atunci erau și tineri temerari, pentru care cel mai mare dușman În Indii era plictiseala, nu e mai puțin adevărat că se și putea muri În nenumărate chipuri În Indii. Moartea pândea din umbră, adesea bine ascunsă. Pentru un european, singurul drum posibil era cel care ducea la Îmbogățirea grabnică, urmat neîntârziat de cel al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre el ți Alexe. Chiar dacă nu-i împărtășea convingerile, vorbele lui Alexe îl puneau pe gânduri, îl stimulau și lui îi plăcea mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atace pentru a se apăra, cu rapiditate, în așa fel încât să nu mai fie timp pentru clarificări, în fața Carminei se putea desfășura fără teama de a fi contrazis. Mai întâi făcu un tur de orizont, analiză în joacă, în plictiseală ultimele evenimente din lume, pomeni câteva nume de seamă, însoțite de mici caracterizări, foarte edificatoare. Parcă acolo, pe covorul persan, între ei, se afla întreaga scenă a lumii, plină de marionete ce așteptau să li se facă cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-le cu îngăduință superioară în timp ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina și au început să coboare scările. Mama ta este foarte îngrijorată în privința Fanei, asta-i. Ei, a scuturat mâna a plictiseală Ovidiu, fleacuri de-ale mamei. Fana se simte foarte bine, ca în rai. Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse parcă din dorința de a inspira cât mai puțin din aerul acelei case, cu pleoapele lăsate pe jumătate, dorind să se înțeleagă, cu orice preț, că pică pe el de plictiseală. Atunci ea ar fi trebuit să se arate excesiv de amabilă, să-i demonstreze unchiului că timpul este așa de limitat încât nu prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]