1,400 matches
-
S-a urcat în mașină, a aruncat o privire piezișă către intrarea în bloc și a demarat în trombă. După ce și-a aprins țigara, mult mai liniștit, și-a lăsat gândurile în voie să se alunge unele pe altele, privind plictisit clădirile ce rămâneau în urmă de o parte și alta a șoselei, fără să-i împrospăteze amintiri plăcute. A ajuns repede în zona în care era situat biroul de avocatură. Fiind interzisă circulația autovehiculelor, a parcat mașina pe trotuarul unei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
de cetățeanul de rând. Asimilarea lui Dracula cu duhul rău este încă evidență, nu este doar literatura. Totuși, turismul zonei Bistrița mai atragecâteva duzini de turiști cu apetenta pentru legendă, ei vin de peste Ocean dar și din opulenta, bătrână și plictisita Europa. Mi-aș fi dorit să traduc această carte, s-o adpatez. Cine știe, poate viitorulva fi de partea ei. Până atunci, să nu uităm că a fost prezentată în cea mai celebră emsiunenațională de promovare a Cărții, drept Cartea
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu-i plăcea să se încurce cu necunoscuții și nici să stea cu ei la sfat. Mormăia câte un salut plictisit ca răspuns, când aceștia îl salutau cum era obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau de parcă erau o familie. Dacă aveai nevoie de ceva și-i cereai ajutorul cuiva, nu se putea să fii refuzat. Stătea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
pernele ! Și a sprijinit spatele domnului cu două perini mari. A mai adus ligheanul cu apă caldă, săpun, prosop și cu delicatele-i mânuțe, i-a spălat picioruș cu picioruș și le-a tamponat ușor cu prosopul. În acest timp, plictisit, domnul răsfoia ziarul. -Ce mai scrie la gazete, dragule ? Domnul mormăie indiferent : -Lasă...pe tine nu te interesează! -Ba, mă interesează, dar n-am timp! Mă informez citind doar titlurile. Domnul pufnește: -Dacă tu crezi că asta e informare... După ce
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
știam cum se întâmplase. Dar nu m-a crezut nimeni. M-am revăzut în barul întunecat și jilav din Calea Moșilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală. El
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
gardianului șef de-a lungul coridorului.Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
și cântecul păsărelelor din pădure. Printre copaci se plimbau câțiva pacienți, abia târându-și pasul. Un bărbat moțăia pe o bancă. Pe o altă bancă, o femeie. Cineva spunea că sunt soț și soție, însă aceștia nu-și vorbeau. Păreau plictisiți, obosiți, descurajați. Probabil așa era și Ilona. Comisarul se legitimă și ceru permisiunea să meargă la Ilona Romanescu. Află că era într-o rezervă, la etajul trei. Mihai își adună toate forțele și urcă împreună cu comisarul. O ceată de întrebări
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
ajungea Dan la Craiova. Mergea pe ruta Caracal, pe când noi foloseam ruta prin Pitești, linie neelectrificată de aici până la Slatina ori chiar total... În fine, am ajuns și noi în jur de nouă și jumătate seara în gara Slatina. Eram plictisiți, obosiți și nerăbdători să ajungem acasă. Pe fereastră nu aveam ce să văd. Mi se părea că iarba este săracă și uscată, iar pomii arătau sărăcăcioși sub frunzișul lor lipsit de acel verde intens și plin de viață pe care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Arhiereul Caiafa se afla la reședința sa în camera de lucru. Stătea așezat pe un divan și răsfoia câteva bucăți de hârtie chinezească pe care erau trecute sume și notițe. Plictisit, strânse teancul pe care îl puse pe o măsuță din apropiere. Citi apoi o scrisoare pe care o scrisese învățatul Gamaliel nepotul lui Hilel și care îi era adresată lui personal. Se lăsă apoi pe spate pe pernele divanului meditând
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MINIPOEME Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului minipoeme: portret erai frumoasă și plictisită foarte ți se surpase părul pe cer din mâini îți creșteau ramuri de tei te înecase lumina solară văzduhul zilei părea albastru iar tu devenisei icoană-ntr-un stei purtai soarele-n mâna stângă striveai privire-ntre genele lungi așteptai
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
individ și un „eu” al cunoașterii și al înțelegerii resorturilor umane: „Făceam amor în epocile faste/ când Magellan zbura spre Filipine,/ când peste flori mai coborau albine,/ când dispăreau imperii arse-n foc/ de migratoare revoluții vaste ... // Vedeam un soare plictisit antarct,/ uscând noroiul de pe râtul zilei/ și pe Arghezi-n filigranul filei/ strigându-și patima despre agate/ în efemere piese într-un act ... // Și iarăși revenim în pat asim/ sub pătura cazonă ce ne frige,/ zbătându-ne ca peștii în cârlige
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
gura: -Bună ziua! Nimeni nu-mi răspundea. Cine să bage în seamă un copil așa mic, mai ales că ei își spuneau “bună dimineața “, că doar era dimineață. Când am ajuns la școală, învățătoarea mea, doamna Păun, ne-a primit plictisită. Era aproape de pensionare și i se urâse de câte generații îi trecuseră prin mână.Ne-a aliniat frumos, doi câte doi, ne-a băgat în clasă.Și-a pus ochelarii pe nas și a început să strige catalogul. Când a
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
se trezea, Aurora era primul critic al celor mai proaspete fraze din “Moromeții”. A moșit facerea cărții, care a fost, într-un fel, și copilul ei. Singurul pe care l-au avut împreună. Erau istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți. În primăvara lui ‘55, s-au căsătorit la Sfatul Popular. Singuri, pe fugă, fără vreo floare sau vreun pahar de șampanie. Aurora spune despre el că era un amant perfect și un soț excesiv de delicat. “Mă simțeam regină, nimic nu
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
banca din lemn de salcâm) și mănâncă, cu privirile-i triste ațintite în pământ, mestecând ușor și cu poftă. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă. A doua zi dimineață, în fiecare dimineață când Remus Fabian pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
Giuliei mă urmăresc prin fereastra întunecată, melancolici și înțelegători ca atunci când îmi promitea ceva! Se apropia tunelul și umbra ei grea, acționând sublimată se amplifica. În clipa aceea, instantaneu aș paria că am început o altfel de viață. Îmi pun plictisit, veșnica întrebare omenească: - Oare să fie ultima? Fragment, Anii mei apocaliptici de Stănescu Aurel Avram Din volumul Între râmnice, Antologie de Constantin Marafet. Referință Bibliografică: Exodul / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
în: Ediția nr. 202 din 21 iulie 2011 Toate Articolele Autorului - Dușmanii vieții sunt propriile amintiri. Efervescența gândurilor dimineața, în fața oglinzilor, arată adevărul despre om. - Care om? - Dacă te privești în oglindă, tu ești omul. Profesorul privește mirat studentul. Studentul plictisit cască. Telefonul din mâna lui devine punctul atractiv. - Domnule profesor, omul se descoperă doar privind la el? și dacă e așa, orbul cum se manifestă? - Orbul ascultă cum crește prin întuneric lumina. El simte dansul culorilor. Tu simți? - Ce? - Ce
AIUREA SUPRAOMUL de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366837_a_368166]
-
banca din lemn de salcâm) și mănâncă, cu privirile-i triste ațintite în pământ, mestecând ușor și cu poftă. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă. A doua zi dimineață, în fiecare dimineață când Remus Fabian pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
se-nmulțesc, Cu toții au probleme și vise neatinse, Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degusta plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și față chinuita, Hrănește turturele și-aproape surâzând, Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușita. I se preling pe buze șirag de lacrimi mute, În ochii ei un
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
pentru că asta ar însemna că însuși zeii, vor totuși, ca noi oamenii, printr-un efort de voință propriu fiecăruia, să intrăm în această eternitate rezervată numai lor! Și totuși, parcă e prea mult... -Zeii sunt neâgăduitori Simbinacus, spuse Pilat oarecum plictisit. Ei nu acceptă concurență pe nemurirea și eternitatea lor. -Și totuși mărite, replică acesta, divinul Iulius Caesar, sau marele și ilustrul Augustus au fost zeificați de colegiul sacerdotal, e adevărat însă că ei înșiși nu au dorit acest lucru. Oricum
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
consilier, la vremea aceea, mi-o dăduse ca sarcină. După trei sferturi de oră de așteptări, la ușa cabinetului acestui șef, timp în care secretara foise, intrând și ieșind însoțită mereu de alți noi veniți, ce nu așteptau ca ceilalți, plictisiți și obosiți, cu tot felul de hârtii și probleme ale instituției!!!, am fost primit de domnul în funcție. M-am prezentat înmânându-i dosarul și scrisorile Senatului universității. A răsfoit două dintre revistele suport de curs universitar, a citit sau
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori mai fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline de mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Cine putea ști ce reacție vor avea
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
îi dădu binețe când trecu pe lângă el. Nu-i cunoștea pe toți sătenii. Fiind o fire mai retrasă, mai posacă, nu-i plăcea să se încurce cu necunoscuții și nici să stea cu ei la sfat. Mormăia câte un salut plictisit ca răspuns, când aceștia îl salutau cum era obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau de parcă erau o familie. Dacă aveai nevoie de ceva și-i cereai ajutorul cuiva, nu se putea să fii refuzat. Stătea
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]