1,069 matches
-
Ioan Chrysostom, Biserica este Trupul lui Hristos, credincioșii sunt mădularele acestui trup, iar Hristos este Capul Trupului: „ El i-a pus totul supt picioare, și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile,Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți.” (Ef. 1, 22-23). În dobândirea mântuirii, iubirea este esențială, ea fiind virtutea care îl face pe om asemenea lui Dumnezeu, Care este iubire. Iubirea față de Dumnezeu trebuie completată și cu iubire față de aproape, iubire ce se caracterizează
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
de chemarea ucenicilor (; ), de instruirea acestora și a poporului () și de ruptura/separarea între credincioși-necredincioși, separare care se prefigurează deja (). Schimbarea la față () cu prezicerea morții care va fi la Ierusalim, anticipă marea călătorie spre Orașul Sfânt, unde se vor plini evenimentele mântuirii. Secțiunea care urmează () este specifică sfântului Luca. Isus înfruntă decis călătoria care-l va duce la moarte, la înviere și la înălțarea la cer (), totodată se intensifică controversa cu adversarii, plânsul lui Isus asupra Ierusalimului (; ) și - mai ales
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
timp, Rusia era ferm instalată în Alaska. Istoricii sunt în general de acord că mișcările revoluționare au apărut în timpul domniei lui Alexandru I. Tinerii ofițeri ruși care au prticipat la urmărirea oștilor napoleoniene prin vestul Europei se întorseseră în Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale revoluționară a țarului. Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia era în continuare guvernată autocratic, în lipsa
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
o singură cameră. Totuși la 4 iulie 1881, Washington, nebiruit, și-a deschis școala cu treizeci de elevi, dintre care cei mai mulți erau învățători de școli publice, parte dintre ei fiind în vârstă de aproape patruzeci de ani. Dar ei erau plini de râvnă. Cum la început n-a avut nici pământ, nici clădiri, nici unelte, Washington a început școala într-o magazie descoperită și într-o casă de rugăciune a Metodiștilor negri. Când ploua era nevoit ca un elev să țină
Booker T. Washington () [Corola-website/Science/317533_a_318862]
-
ceea ce se întâmplă astăzi partid se datorează faptului că a dispărut dragostea cu care se întâlneau și "mândria cu care se purta trandafirul la rever", a declarat, sâmbătă, Cezar Preda la ședința CNC. "Eu cred că suntem vii, dar suntem plini de sânge", a mai spus prim-vicepreședintele PDL, încrezător în capacitatea colegilor săi a reface puterea partidului. ,,Uitându-mă în sală și ascultându-i chiar pe unii pot să spun fără nicio reținere: Doamne, cât au profitat unii de pe urma acestui
Preda, despre PDL: Mândria cu care se purta trandafirul la rever s-a pierdut by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39166_a_40491]
-
a certat, ulterior, pe cei care consideră că PDL este "mort". ,,Partidul nostru poate, eu nu cred că este mort. De ce spunem în spațiul public: partidul este mort, nu face opoziție la Ponta. Eu cred că suntem vii, dar suntem plini de sânge. Cine ne cântă nouă prohodul? Noi ne cântăm prohodul nostru? Ce înseamnă asta? Avem capacitatea și avem resurse să ne revenim", a subliniat el.
Preda, despre PDL: Mândria cu care se purta trandafirul la rever s-a pierdut by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39166_a_40491]
-
putu stăpâni lacrimile pentru soarta surorii sale. „Neghiobul!” îl ocărî el pe Nagamasa. Când toate templele și mânăstirile de pe Muntele Hiei fuseseră date pradă flăcărilor, odată cu viețile tuturor călugărilor și mirenilor de pe munte, Nobunaga privise neclintit. Acum, aceiași ochi erau plini de lacrimi. Măcelul de pe Muntele Hiei nu putea fi comparat cu moartea surorii lui. Ființele omenești posedă atât intelect, cât și instinct, iar acestea se contrazic adesea. Nobunaga, însă, crezuse enorm în distrugerea Muntelui Hiei - știind că, prin nimicirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
s-ar mai sfârși niciodată, iar acum inamicul se apropie de poalele colinelor. Am auzit că suntem aproape de Sagami, așa că du-te acolo cât mai repede cu putință. Traversează munții și întoarce-te la clanul Hojo. Ochii soției sale erau plini de lacrimi, dar nu schiță nici o mișcare de a pleca. Mai degrabă, părea nemulțumită de cuvintele soțului ei. — Tsuchiya! Tsuchiya Umeon! strigă Katsuyori, chemând un servitor. Urc-o pe soția mea în șaua unui cal. Servitorul se apropie de soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mitsuhide, continuă să-l dăscălească: Ceea ce am observat din momentul când v-am întâlnit a fost culoarea pielii. Păreți să fiți foarte speriat sau foarte îngrijorat de ceva anume. Vă reprimați furia din ochi, dar îmi dau seama că sunt plini nu numai cu mânie bărbătească, ci și cu lacrimi femeiești. N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un țiuit în urechi? Sau să vi se fi uscat saliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
misionarii care treceau prin apropiere cu câte o asemenea ocazie interveneau, încercând să-i împace. Astfel, își câștigaseră reputația unor oameni buni și înțelegători. — Muncesc într-adevăr pentru binele societății, spuneau oamenii. Poate că sunt mesageri ai zeilor. Cetățenii erau plini de admirație la adresa misionarilor, de o bună bucată de vreme. Faptele lor bune îi cuprindeau și pe cei săraci, bolnavi și fără adăpost. Biserica avea chiar și un fel de spital de caritate, și un cămin pentru bătrâni. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întâi. Se apropia înserarea, fiind cam pe la Ora Berbecului, când Hideyoshi își spori armata cu forțele lui Nobutaka și ale lui Niwa Nagahide, pornind spre tabăra centrală. Apa ploii de dimineață se uscase sub soarele fierbinte, oamenii și caii erau plini de sudoare și praf, iar armurile și blazoanele colorate se albiseră complet. Singurul a cărui strălucire mai răzbea prin arșița zilei era stindardul cu tidgve aurii al lui Hideyoshi. Câtă vreme pe Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
numai lucrurile dulci. Mircea Zamfir: ...30 de minute de fraze pe care el le știe foarte bine, ca să nu înțelegi nimic, și pleci așa cum ai venit, adică la fel de puțin informat. Până una, alta, spuneți-mi... M-am uitat, pereții sunt plini de chipuri înrămate ale foștilor miniștri de Externe, și în această încăpere, dar și pe holuri, și mă gândeam: pe lângă Kogălniceanu, Brătianu, Maiorescu, Titulescu, nume de duduie istoria românească, atâta câtă este ea, am văzut și poate 11, nu știu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
din urmă toate se sparg în capul hoților de păgubași. Dar guvernul, liberalii cei mari, miniștrii plini de iubire cătră popor, Camera, Senatul, fruntea țării ce face? Face fiecare ce poate. {EminescuOpX 452} Cei mai mulți dintre "liberali" acum trei ani erau plini de datorii și, după o muncă, de trei ani, s-au făcut, slavă Domnului, oameni cu stare. Căci unii au câte două-trei lefi, alții posed moșii de ale statului cu arendă scăzută și iarăși alții cumpără ori vînd: ei n-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Întreabă pe tata: „Băi, Între voi, Între evrei, acolo, nu este vreun doctor?”. Tata zice: „Uite, eu Întâmplător Îs doctor”. Habar n-avea. Zice: „Ce s-a Întâmplat? Ce aveți?” - „Uite, domnule, este o epidemie de scabie În sat”. Erau plini din cap până În picioare de bubulițele alea. Zice: „Uite, dacă ar putea cineva să ne scape de râia asta v-am da din ce n-avem câte ceva”. Tata și-a adus aminte - asta ne-a salvat viața efectiv - că țăranii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și care, văzându-ne pe noi, un grup compact de oameni relativ bine la acea oră, Încercau să iasă din coloane și să vină spre noi ca să ceară ajutor. Jandarmii nu-i lăsau și ne spuneau că oamenii aceștia erau plini de păduchi și sunt purtători de tifos, ceea ce era adevărat. Deci ei Întindeau mâinile spre noi, iar noi ne feream de ei, deși erau ființe umane care cereau ajutor. Și noi eram speriați, pentru că ei, Într-adevăr, erau purtători de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În memorie... După aceea am ajuns Într-o comună, Corbu, nu departe de Atachi, și noaptea ne-au cazat... ne-au cazat vorba vine, ne-au băgat Într-un vârf de deal la Corbu, era ploaie, eram uzi leoarcă, eram plini de noroi, eram ceva, așa, ce nu se poate descrie... Toți pe botul de deal, iar peste noapte a venit Înghețul. Și țin minte cum Îmi striga mama: „Să nu adormi, să nu adormi, pentru că vei Îngheța și mori” - și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În general erau două... Când am luat jos haina, așa de udă era că am stors-o, am pus-o Între pat și mine ca să se usuce de corpul meu. Dimineața am intrat În pantofii așa de uzi, că erau plini de apă! Era o poloneză de 17 ani, foarte frumoasă, dar așa de rea, când am auzit că a fost doi ani pe front, pentru soldați. Erau lucruri foarte interesante. De exemplu, aici a fost o doamnă pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
al doilea a plecat În ianuarie, după ce au sărbătorit SS-iștii revelionul. Noi l-am simțit, vă dați seama: veneau și luau câte o fată, câte un băiat, câte doi, câte trei și-și făceau petrecerea. Când veneau Înapoi erau plini de sânge. Copiii respectivi care veneau Înapoi, iar la fete vedeam, tot În pielea goală, numai așa Îi alegeau. Acolo ne-au preluat niște SS-iști groaznici. La Mauthausen am fost obligați să lucrăm În cariera de piatră, să coborâm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva de la el, dar l-au chemat și pe tata. Credeam că va veni de acolo bătut - dar nu a fost bătut... În ghetou am stat vreo cinci-șase zile. - Ați văzut oameni care, În urma bătăii, să fi revenit În lagăr plini de sânge? - Sigur că da. Am văzut unul care a fost chemat și bătut atât de tare, că nu se mai putea ține pe picioare. Mai erau și alții care au fost bătuți, dar nu le mai rețin numele. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aduc aminte. Sunt sigur că avea număr. Erau zeci de barăci din astea. Dacă Împărțiți 60.000 la 1.600 trebuie să fie vreo 40-50 de barăci, plus cele cu bucătărie, baie, bazine cu fel de fel de chestii... Eram plini de păduchi. - Chiar de la Început? - O singură dată am făcut baie: când am ajuns acolo. A trecut o lună și nu am mai făcut baie. Eram plini de păduchi. Și atunci, ziua, când puteam, ne scoteam cămășile și ne despăducheam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
plus cele cu bucătărie, baie, bazine cu fel de fel de chestii... Eram plini de păduchi. - Chiar de la Început? - O singură dată am făcut baie: când am ajuns acolo. A trecut o lună și nu am mai făcut baie. Eram plini de păduchi. Și atunci, ziua, când puteam, ne scoteam cămășile și ne despăducheam. Dar iar ne umpleam... - Exista vreo sobă În baracă? - Nu. Eram patru sute de oameni - unde să mai bagi și o sobă? - Cum erați organizați În baracă? - Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe spate și burta înainte: ha, he! Asculta elogiile cu un scepticism pe jumătate scîrbit: erau elogii, îi plăceau, dar știa el câte parale fac... Famenul arăta o figură tristă, părea deprimat, complexat de ceva. Poate fiindcă toți ăștia erau plini de vitalitate și se distrau, în timp ce el părea golit de sînge? Arăta palid și nu mai avea obraz de adolescent, îmbătrînise parcă brusc, semăna cu un manechin. "Vă uitați la ăsta grasu, Calistrat? reveni Vintilă lângă mine după ce coborârăm la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aminte că tatăl meu, director de școală într-un sat, a eliberat certificate de șapte clase primare unor tineri care nu aveau nici patru. Mi-am amintit lucrul acesta încă în închisoare și, în vreme ce alții se gîndeau la casa părintească plini de nostalgie, mie îmi venea în minte mai ales acest detaliu. Imaginea luminoasă a copilăriei se întuneca de reproș. La rugămințile lor, ale rudelor, de silă, de milă, tatăl meu a cedat. Înarmați cu aceste falsuri, băieții au intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
stă în puterea noastră, să le dăm leacul potrivit, ca odată și odată să se întoarcă la învățătura cea sănătoasă!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. III, IV, în PSB, vol. 21, p. 51) „... noi să ne plinim datoria noastră și să le întindem mână de ajutor, vorbindu-le cu multă blândețe. Și fericitul Pavel ne îndeamnă la fel, zicând: Să povățuim cu blândețe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăință spre cunoașterea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
până doctorul a ajutat altă persoană mai grav rănită. Și apoi au reușit să o transporte și acel moment m-a emoționat tare. Un al treilea salvator își amintește "Erau în stare de șoc trecuseră 15 minute de la accident. Erau plini de sânge, răniți grav, unii erau morți". Al patrulea salvator își amintește: "Era o persoană foarte rănită și nu puteam și nu puteam să fac nimic pentru ea. Am încercat să chem doctorul să o ajute, dar el se ocupa
Accident Muntenegru: Mărturii cutremurătoare ale salvatorilor alpiniști by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78323_a_79648]