565 matches
-
-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate. Galopa din ce în ce mai iute. Trebuiau să treacă Nistrul pe-ntuneric și la întâia geană de lumină să năvălească în primul sat, să-i ia pe oameni din somnul cel dulce, când sunt încă buimăciți. Cerul era înnorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stânga, dar se lăsă în voia ei. Din câte nu-l scosese iapa asta! Când o fi să moară, o s-o-ngroape creștinește, cu prohod, cu tot tipicul. După o vreme, cam pe la miezul nopții, tot legând și dezlegând plosca, bătrânului îi veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
data de drum. — Plecați, Măria-Ta? - făcu feciorul, după ce coborî cufărul. — Plecăm, mă Vasâle - zise trist Vodă. Da’ poate ne-om întoarce. Tu iată-mă dacă vreodată ți-am greșit cu ceva. — Ce vorbe-s astea? - răspunse Vasâle, scoțând o ploscă din sân. Eu, pot pentru ca să zic, n-am avut Vodă, am avut prietin. Patru domni am schimbat de când slujesc aici și cu dumneata al cincilea, da’ cu toți m-am înțeles, am fost ca frații. La mine, Măria-Ta, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise repede Georgios, înclinându-se. — Matale, părintele, nu ești pe-o vorbă cu mine? - spuse turcul către Metodiu, care rămăsese tăcut la proră. — Cu mine vorbiți? - păru că se trezește călugărul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe cel fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe cel fără un ochi. A intrat băut într-o luptă cu croații - explică el lui Metodiu și grecului - și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un ochi. A intrat băut într-o luptă cu croații - explică el lui Metodiu și grecului - și i-a sărit o suliță-n ochi. De-atunci nu mai bea. Bea mă, tot aia e. Ienicerul clătină din cap. Turcul-comandant luă plosca și-o ținu îndelung la buze. — Vreun mezel, ceva, o măslină, cașcaval, piper și două-trei scobitori s-ar găsi pe-aici, jupâne? - zise el strâmbându-se nițel de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se uita spre Orșova. — Matale ești surd sau ne dușmănești? - întrebă atent turcul. — Mă cam lasă o ureche - răspunse Metodiu. — Care? — Asta - arătă Metodiu. — Și dacă tot nu-ți folosește, de ce s-o mai ții lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fierul din jăratic și, strângând dinții, apropiai talpa de... Bine-nțeles că și eu mă arsesem În talpă cu fierul roșu, dar numai ca să vindec arsura șarpelui). Așadar, mama Îmi pregătea trăistuța; dis-de-dimineață mâncam bine-bine, ca să am puteri, Îmi luam plosca și toporașul, apoi treceam amândoi pârleazul la Moș Iacob. - Moș Iacob, Începea să-l dăscălească mama, să ai mare grijă de copil, să nu-l muște vreun șarpe, să nu mănânce vreo fructă veninoasă, să nu stârnească vreun cuib de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pălăria plină de ciuperci și cu un snopușor de pur - ceapă sălbatică. Coacem cartofii, porumbul, ciupercile. Mâncăm cum se Întâmplă să se coacă ceva - păp’șoi cu pâne din straistă, pur cu ciperci coapte În spuză... Eu beau apă din ploscă (mi-a adus-o domnișoara Tuza de la ei, din Alba Iulia), bătrânul dă o mân’ di-agiutori cu jinișoru din șâp... După ce ne ospătăm, trecem la muncă: alegem tulpinile cele mai drepte și mai lungi - mai alungi, de alung...; le tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spun că am văzut-o ! Din salonul în care a murit bătrânul tot în noaptea aceea, nu s-a lăsat deloc plecată. Am reușit cu greu să o dau afară dimineața, am închis ușa și când am venit să scot plosca, era lângă pat, parcă voia chiar să se urce în el. Când am revenit cu plosca curată, bătrânul nu mai era acolo... Și nici mâța." "Năzdrăvănii de astea îmi spunea zilele trecute și Mathilde, cea nouă de pe celălalt palier, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu s-a lăsat deloc plecată. Am reușit cu greu să o dau afară dimineața, am închis ușa și când am venit să scot plosca, era lângă pat, parcă voia chiar să se urce în el. Când am revenit cu plosca curată, bătrânul nu mai era acolo... Și nici mâța." "Năzdrăvănii de astea îmi spunea zilele trecute și Mathilde, cea nouă de pe celălalt palier, că i-a spus un fel de vrăjitoare care citește în globul de cristal că pisicile presimt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei să se prăpădească acum mai bine de cincizeci de ani". Dacă te aude șefa cu așa ceva te trezești în șomaj... Și mai ales dacă ajunge la urechile domnului profesor..." "Să ne grăbim, că s-a făcut ziuă. Verifică tu plosca doamnei. Tânăra se descurcă de-acum singură, a ajutat-o bunul Dumnezeu să treacă pragul cel greu. Vezi tu că amândouă pacientele merg spre bine dacă am scos pisica și nu s-a mai întors ? Eu trec în salonul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Zgomotele spitalului care se trezește din somn : deplasarea paturilor celor care vor intra la blocul operator, pregătirea micului dejun care degajă deja un parfum de cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un coșmar din care o smulge vocea îngrijorată a infirmierei : Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stins lumina și m-am întins pe canapea, ca să-l ascult pe Bill Evans la pian. Trimițându-și razele prin fereastră, luna arunca parcă umbre lungi pe pereții ce păreau stropiți cu cerneală neagră, diluată. Am scos din bagaj o ploscă din metal pe care o umplusem cu băutură. Am luat o înghițitură și am lăsat lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare colțișor al trupului meu. Am mai luat o gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe care o umplusem cu băutură. Am luat o înghițitură și am lăsat lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare colțișor al trupului meu. Am mai luat o gură și am pus plosca la loc, în rucsac. Mi se părea acum că lumina lunii se leagănă în acordurile muzicii. Naoko și Reiko s-au întors de la baie după douăzeci de minute. — Vai de mine, când am văzut de afară cât este de întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dreptate, dar știi ce să faci? Știi să ai grijă de el? — Am văzut ce ai făcut tu și am cam înțeles. Verific dacă merge bine perfuzia, îi dau să bea apă, îi șterg sudoarea și îl ajut să scuipe. Plosca e sub pat, iar dacă i se face foame, îi dau mâncarea care a rămas. Dacă nu știu ceva, o întreb pe asistentă. Cred că o să te descurci, spuse Midori, zâmbind. Ar fi o singură problemă. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el. — E minunat când îți place mâncarea. E o dovadă că trăiești. A terminat tot castravetele. După ce a mâncat, a vrut apă, așa că i-am dat să bea. După câteva minute, a vrut să facă pipi, așa că i-am ținut plosca în dreptul penisului. Am golit apoi plosca în toaletă și am spălat-o. M-am întors în rezervă și mi-am terminat ceaiul. Cum vă simțiți? l-am întrebat. — Un pic... Capul... — Vă doare un pic capul? După cum s-a încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâncarea. E o dovadă că trăiești. A terminat tot castravetele. După ce a mâncat, a vrut apă, așa că i-am dat să bea. După câteva minute, a vrut să facă pipi, așa că i-am ținut plosca în dreptul penisului. Am golit apoi plosca în toaletă și am spălat-o. M-am întors în rezervă și mi-am terminat ceaiul. Cum vă simțiți? l-am întrebat. — Un pic... Capul... — Vă doare un pic capul? După cum s-a încruntat, am înțeles că îl doare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Fără Sfârșit, care ie ahtiat după mecanică, și, după ce i-a căutat juma de oră motoru și mi-a luat toată apa Bilz dân al doilea stomac dă cămilă, care așa stăruiesc io tot timpu să-i zică toți la plosca mea, a poroncit de-a dreptu „pă mine să mă luați În evidență“, fincă Fargo i se părea evident o semnătură indescifrabilă. Îmi e veridic c-am citit la unu din chioșcurili alea miștoace că tot rău ie spre bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuie să fii foarte precaut. Păi, cînd m-a trimis pe mine șefu', două zile m-am pregătit. Mi-am luat tot ce-ți trebuie, parcă m-am dus în Sahara, nu la Sarichiojd. Sarichiojd îi zice locului cu pricina. Ploscă de mînă în pîslă, ține apa rece, o canistră de ceai englezesc gata făcut, nici nu te apucă cufureala, conserve, ciocolată, o carte de citit, tutun, tutun am luat și pentru ei. Nu că n-ar avea, ăștia au de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acesta ținea ceea ce se părea a fi un lung discurs despre uriașele neplăceri provocate armatei japoneze de acest băiețaș. Caporalul rîse, binedispus după ce mîncase pește. Luă o sticlă de Coca-Cola din rucsac și o umplu pe jumătate cu apă din plosca lui. Ținînd-o În sus, Îi făcu semn lui Jim să se apropie. Jim luă sticla, se Înclină adînc, și făcu trei pași Înapoi. Ascunzîndu-și zîmbetele, japonezii Îl urmăreau În tăcere. LÎngă camion, Basie și doctorul Ransome se aplecară Înainte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
același fel lucrurile. Totul mirosea a fugă. Asistau chiar la fuga prințului? Dante Negro își scoase luneta și îl urmări. Îl văzu călărind întins, fără să privească înapoi. Avea la el pușca de Alep, un cal de schimb și o ploscă mare. Mai ales rezerva aceea de apă îi dovedea că prințul pornise pregătit pentru un drum mai lung. ― Acum ce facem? întrebă Guibert. Pictorul privi lung, cu ochii mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parte de puțină tăvăleală În stilul lui Doug. Femeile, să vezi. Femeile. Nu ca târfele astea. Logan Îl privi pe Doug În timp ce tușea: un zgomot ud, ca un zornăit, se termină cu un glob de flegmă Întunecată scuipat Într-o ploscă. — Am auzit că Geordie stătea cu frate-su vitreg ăla poponar În Rosemount. Așa că m-am dus p-acolo. Să le fac o vizită. Geordie Încearcă să se dea mare de la-nceput, știi? El e șmecher. Io-s o labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]