1,123 matches
-
neașteptată sau nostalgia recuperării purității originare. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/pre zența instanțelor comunicării lirice. De exemplu, în poezia lui Ștefan Petică, eul liric este desemnat prin mărci ale persoanei I plural: Noi stam, (versurile) noastre. 9. Primul catren al sonetului Moartea visurilor - XIV asociază tema iubirii și tema creației, întro viziune tipic simbolistă. Imaginarul poetic reunește sugestii muzicale (mo tivul cântecului) și picturale (motive cromatice: fruntea sură din negrile ruine), în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o voce impersonală marcată prin lipsa indicilor de persoană construiește imaginea unui țăran fără nicio legătură cu tradiția și cu spiritualitatea ances trală. Versurile următoare iau forma discursului la persoana întâi plural, care se scindează apoi în persoana a IIa plural (verbele la imperativ) și în indici ai persoanei I singular, pentru a surprinde singurătatea ființei în fața morții. Versificația postmodernistă sfidează normele comune ale limbii prin absența majus culelor (la începutul enunțurilor și al substantivelor proprii), prin absența semnelor de punctuație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
orienta decât spre regândirea formelor de gândire, existente la un moment dat într-o societate și într-un anume context istoric. Istoria îți oferă o abundență de forme de cunoaștere... În modul acesta istoria te constrânge să gândești deschis și plural. Sistemul politic modern, structura sa funcțională, devine un contra-sistem într-o societate a deschiderii și a nuanțelor... Acest sistem modern ticăloșit este în contrasensul contemporan al istoriei pentru că devine o cămașă mult prea strâmtă pe un corp social format din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al unei societăți, de cunoașterea generală existentă în acea societate, depinde de jocurile corecte de la care marii intelectuali români sunt absenți. Dezvoltarea liberă a fiecăruia este strict legată de gradul de libertate din respectiva societate, de un mod eficient și plural de a gândi. Individul și societatea contribuie la formarea condițiilor de libertate, iar acestea sunt legate de posibilitatea unor opțiuni multiple de alegere... Ceea ce i-a deranjat pe capitaliștii de secol XIX, nu este atât fantoma comunismului, nu este atât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
O întreagă filosofie politică ar fi de gândit, dar nu din perspectiva uzată a libertății și a puterii, așa cum au făcut-o celebri gânditori moderni, ci din aceea a relațiilor sociale, a naturii și funcționalității cunoașterii într-o societate democratică, plurală și matură în gândire. Puterea politică funcționează în cadrul "cvartetului" cunoaștere-putere-guvernare-știință. Puterea politică nu poate exista fără ideea de cunoaștere, fie că aceasta este bună sau rea, eficientă sau ineficientă. Însă cunoașterea-în-sine există fără decizionalul politic, chiar dacă acesta încearcă să o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt precum peștii din apă. Se mișcă în diverse direcții, în funcție de anumite interese (personale) și în funcție de ceea ce spun "autoritățile" (de cunoaștere sau social-politice). În cunoașterea umanistă, nu există autorități decât pentru creierele slabe, setate hermeneutic, incapabile să dezvolte o cunoaștere plurală într-un anumit domeniu. Ceea ce există sunt intelectuali originali (Febvre, Braudel, Foucault, White) ale căror cunoașteri ne ajută să înțelegem mai bine diverse subiecte, idei și poziții epistemologice din infinitul cunoașterii. Cunoașterea nu are o relație doar cu oamenii sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai mult fac decât gândesc istoria. Și acei istorici care aplică diverse tehnici și modele de interpretare preluate din alte discipline (hermeneutică, semiotică, psihanaliză) se află mai mult în registrul facerii istoriei decât al gândirii. Avem nevoie de o înțelegere plurală a istoriei și a realității, ceea ce presupune distincții, diferențe ale relațiilor oameni-lucruri, oameni-oameni, dincolo de orice utilaj discursiv sau model narativ. Acel ceva nou ar fi bine să existe nu atât printr-o artă de a meșteșugi narațiunea, printr-un discurs
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
A. Diaconu. Exegetul pune acest paradox pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității (raționalistă, antiraționalistă, cosmopolită, naționalistă) nu putea să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tezismului, specifice literaturii anacronice, în favoarea citadinismului, a obiectivității și a analizei complicațiilor psihologice. Modernismul are un "sens predominant estetic", având trăsături particulare: "cultul formei", "rafinamentul limbajului și al construcției textului", "fundalul urban", "interiorizarea personajului în roman", "credința că percepția este plurală, viața, multiplă, realitatea, insubstanțială" (Sorin Alexandrescu). E. Lovinescu aprecia că "înnoirea limbajului" și "intelectualizarea emoției" sunt particularități ale poeziei moderne. În Istoria literaturii române contemporane, criticul afirmă: "am definit mișcarea modernistă, ca o mișcare literară ieșită din contactul viu cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale lumii, de exemplu în românele lui Toni Morrison în Statele Unite. Majoritatea scriitorilor latino-americani de azi consideră că nu mai are sens să se asocieze continentul cu un stil specific, pentru că este vorba în realitate de culturi diferite, complexe și plurale, unde ceea ce se numeste "realism magic" nu e decât o posibilitate printre multe altele de a elabora din punct de vedere literar experiență eterogena din fiecare regiune și la nivel de fiecare individ. În ziua de azi, continentul este primordial
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din 17 noiembrie 1502 și 2 februarie 1503, aparținând lui Ștefan cel Mare, notează o danie de drobi de sare din ocna de la Trotuș și sarea de la Ocnă, dăruită mănăstirii Putna. Acest din urmă toponim, cu forma de singular sau plural, apare până la 19 octombrie 1656, când este utilizat numele de loc compus Târgul Ocnei, alături de Ocna și Ocnă, iar la 14 octombrie 1690 apare într-un document denumirea actuală a localității: Târgu Ocna. Într-un document din 13 aprilie 1708
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
d. lat. costa + ap. runc d. lat. runcus (în genitiv). COȘÈRE, poiană situată în sudul satului Bogdana, unde, cândva, se aflau coșerele pentru porumb ale unui boier local. În prezent, terenul este cultivat cu arbuști de coacăze. Et.: ap. coșer (plural) « construcție cu pereții din nuiele, pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole » d. bg. scr. košara. CUCIUR, deal și pârău (afluent al râului Cașin) din comuna Căiuți. Et.: ap. cuciur (hidronim, cu semnificația « izvor, șipot ») d. bg. čiučur. CURĂTURI
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
auctoriale existente, în marea lor majoritate, încă din opera prima. Înfrângerea somnului promite de altfel a pune în pagină un program construit după regulile liricii moderniste, vizionare, aplecate asupra marilor interogații și dileme existențiale, contrase în cunoscuta formulă a identității plurale: "Vorbind despre mine, învăț să folosesc pluralul/. Duplicitatea pătrunde în chiar temnița umbrei" povero pagliaccio. Foarte rar, poetul Valeriu Stancu scrie și va scrie despre efemeridele noastre socio-politice, spre deosebire de romancierul Valeriu Stancu, mult mai atras (după cum o arată în special
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hrănește cu alt sânge/ mai înainte mort pe-o altă față" etc. În volumul imediat următor, Fiul lui Eros și alte poezii (Editura Junimea, Iași, 1978), reține atenția o poezie circumscrisă, tematic, aceleiași problematici majore alteritatea gândită modern, ca ființă plurală, exuvială. Imaginația inimii este tocmai un astfel de text în care apare explicit imaginea unei scene interioare pe care se desfășoară un conflict surdinizat, însă cu atât mai puternic, între tendințe de semn contrar, materializate artistic în două metafore-simbol cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă la fel de mult că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru lumea modernă. Următoarea ocurenta se află în cantul Unui câștigător în jocul cu mingea, în cuprinsul unei exhortațio intru regasirea idealurilor antice: spadă și-a-nfipt și-nsemnul de izbândă (v. 22); se remarcă în același vers și o ocurenta la feminin plural: greche. Formă de masculin plural mai este prezentă de două ori în cantona Italiei (v. 180, v. 115); ambele adjective sunt plasate în poziție tonica: greci petti, greci eroi în contexte ce preamăresc virtutea războinica a poporului grec. În comparație cu primele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
studiate distinct. Bineînțeles că relațiile dintre niveluri nu lipsesc, acestea sunt în bună măsură complementare, dînd consistență ansamblului. Ansamblul are o structură deschisă, unitatea sa este una labilă, mereu repusă în cauză și greu de surprins. Realitatea economică este una plurală, multidimensională și multireferențială. Holismul și spiritul analitic nu se opun, ci se presupun, sunt instrumente ale aceleiași cunoașteri a realității. De aici, de pildă, termenul de glocalizare, care integrează aspectul global și cel local într-un singur proces, ținînd seama
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
al cadrului natural corespondent altuia, și anume ploilor copilăriei. Alcătuite din aceleași sunete (consoana oclusivă bilabiară surdă p și sonanta laterală alveolară lichidă l), contribuind, prin repetiție, la formarea aliterației, plantele devin opusul ploilor, prin gravitatea la care fac trimitere. Pluralul semn al suspendării parțiale a alterității, prin identificarea cu ceilalți, se menține și de această dată, contribuind acut la reprezentarea țipătului: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
franceză; gr. = greacă; kat. = catalană; lat. = latină; op. cit. = opera citată; M. O. = Monitorul Oficial; n. = nume; n. p. = nume propriu; n. n. = nota noastră; n. r. = nota recentă; ngr. = neogreacă; nr. = numărul; op. cit. = opera citată; orig. nec. = origine necunoscută; p. = pagina; pl. = plural; pol. = poloneză; prov. = provensală; reg. = regional; rus. = rusă; s. f. = substantiv feminin; s. m. = substantiv masculin; s. n. = substantiv neutru; sb. = sârbă; sec. = secolul; sg. / sing. = singular; sl. = slavă; suf. = sufixul; ș. u. = și următoarele; ș. a. = și altele; tc. / turc. = turcă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
desemnează doar teritorii decupate dinainte în funcție de o limbă și o identitate comune, producătoare de spațialitate reală, ci este mai degrabă un neloc, o nouă rădăcină imaginară, adînc ancorată într-o limbă, dar dezvoltînd ramificații multiple, fiind ea însăși o fibră plurală. Esența dificultății rezidă, poate, în realitatea practicării unei limbi a cărei istorie nu ai trăit-o. E suficient să evocăm manualele care încep cu celebra frază: "Cîndva, demult, țara noastră se numea Galia și locuitorii ei, galezi", și să ni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de stranietate. 2.2. Limba "evazată" Unul din elementele identitare constitutive cele mai puter nice ale unei ființe umane este, fără îndoială, limba sa de expresie, dar aceasta nu se mai trăiește astăzi exclusiv la nivelul cuvîntului ; în dimensiunile sale plurale, atît sociale, economice, politice, cît și culturale se declină întrebările referitoare la ipseitate și alteritate, la constituirea unui spațiu de referință interior, supus multor presiuni și influențe. Astăzi, chiar atunci cînd un scriitor nu cunoaște nici o altă limbă, el este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru că sunt conștient de slăbiciunile mele; sunt creștin pentru că îmi mărturisesc slăbiciunea; sunt evreu pentru că îmi iau în derîdere această slăbiciune; sunt musulman pentru că lupt cu slăbiciunea mea. Și sunt ateu dacă Dumnezeu e atotputernic. (Ariane Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise, pe care sfiala persană îi inter zice să le dezvăluie, ca și pentru a justifica evadarea într-o limbă mai permisivă, în care un suflet sfîșiat are dreptul să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
incomplete, toate nesatisfăcătoare, pentru că, vorba lui Guy de Maupassant: " Criticul care îndrăznește să scrie : Acesta este un roman și acela nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare ar fi problemele pe care le abordează sau ambițiile sale educative, el nu este și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înțeleg nici cine le trăiește. Și, de altfel, cine e persoana de la începutul celor trei propoziții?" (MA) Dacă principalele forme de construcții identitare rămîn relativ stabile în teorie, ca și concept, identitatea trebuie mereu precizată, căci ea desemnează un principiu plural și complex. În cazurile discutate, printre materializările imaginarului creativ al celor doi autori, vom reține un fel de dublă punere în abis. Ar fi vorba, pentru Cioran, de o fărîmițare conștientă, aproape biologică, a eu-lui, care regă sește o paradoxală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]