3,630 matches
-
să fi știut, să fi fost, să fi avut; - viitor: voi fi, vei fi; - verb + FI: pot fi, poți fi, să poată fi, să poți fi, vei putea fi. De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
viitor: voi fi, vei fi; - verb + FI: pot fi, poți fi, să poată fi, să poți fi, vei putea fi. De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât). Structura „Aveți detalii în atașament
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
vei fi; - verb + FI: pot fi, poți fi, să poată fi, să poți fi, vei putea fi. De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât). Structura „Aveți detalii în atașament” se regăsește în
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
-i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii: copil - copii - copiii. Copiii învață cu drag la limba română (primul i face parte din rădăcină, al doilea i este desinență de plural, iar al treilea i este articol hotărât). Structura „Aveți detalii în atașament” se regăsește în aproape toate mail-urile. Există o problemă totuși: atașament înseamnă „afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. - Din fr. attachement.” Așa că dacă nu vreți să
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
propriu (în forma manușu). E vorba tot de un împrumut din limba romaní, sau mai curând de un termen țigănesc insuficient integrat în limba română, destul de rar folosit chiar în argou. Nu e totuși neadaptat gramatical, folosindu-se și la plural: "ca să-i deruteze pe Ťmanușiť (polițiști)" (Dilema, nr. 101, 1994). Manuș este probabil desemnarea cea mai neutră, lipsită de note peiorative, a polițistului, pentru că sensul originar al cuvântului, în romaní, este "bărbat, om". Termenul a intrat și în argourile din
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
că e vorba de o femeie) folosiri ale cuvântului fără alte determinări: "avocatul panaramei" (bzi.ro), "i-aș trage o bătaie bună panaramei" (visurat.ro), dar și cu completări explicative: "vedeți cazul panaramei ăleia de judecătoare bete" (romanialibera.ro). La plural, diferența de gen se neutralizează, cuvântul fiind aplicat la fel de des și bărbaților: "panaramele fotbalului brazilian" (stiriazi.ro). În fine, constatăm că termenul s-a extins în expresii ca a face de panaramă, a lua la panaramă ("a ridiculiza, a ironiza
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
unor eminenți oameni de cultură o asemenea versificare puerilă? Ca să nu mai vorbim de folosirea incompetentă a limbii române. "Aportul ce-l aduci în lume" e un pleonasm (înseamnă: adusul ce-l aduci în lume). Substantivele "holeră" și "ciumă" la plural sună (vorba lui Petre Roman) ca dracu'. Expresia "omenirea lipsă are" este ridicolă (cum să ai ce n-ai?). Totuși, despre Ionel Gologan s-ar putea spune: lipsă are (de talent). La șuetă cu Dumnezeu Deși cărțile sunt scumpe, există
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
succes și cu seria fermecătoarelor povești ale doamnelor și domnilor din București. Dar să ne întoarcem la recitalul invocat de tine pentru a ne aminti că vedeta incontestabilă a lui a fost Blandiana, care devenise celebră prin volumul Persoana întîia plural. Ea a citit prima, în șoaptă, așa cum citește de obicei. Pe aplauzele prelunginte care au urmat a intrat în sală Șerban Cioculescu. S-a așezat în prezidiu și i-a întrebat pe cei între care stătea ce s-a întîmplat
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
o reprezenta m-a făcut să sper că poți răzbi și fără să faci concesii, cu condiția să nu vrei să ieși prea în față. La început Blandiana mi-a impus mai mult prin prezența sa, decît prin Persoana întîia plural, pe care atunci i-o lăuda toată lumea bună, dar acum și-o neagă și ea. Mai tîrziu am citit cu interes tot ce a scris. Am și comentat, cu entuziasm, cartea ei Proiecte de trecut, în care vorbea despre deportările
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
prin latinescul hilaritas, -atis, iar bucuros prin laetus, hilarus sau hilaris. Echivalența era extinsă și în onomastică: August Treboniu Laurian, în Tentamen criticum..., 1840, traduce numele București prin Hilariopolis (într-o listă de exemple de substantive proprii cu formă de plural). Nu numai autohtonul bucur- avea această soartă, ci și rădăcina slavă rad- (cu sens apropiat). Codru Drăgușanu, într-o conferință despre locurile natale, din 1870 ("O umorescă veridică"), traduce numele Radu prin Ilariu: "agerului și străduitorului său străbun Ilariu, vulgo
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
forme ca maala ("A băgat spaima în maalŕ"), pompiari și cetățiani (din Temă și variațiuni), arfiva, cestiune, bagabond, doftorașul, boborul, �mbou, numeroase exemple de rostire franceză (depandă, dantist, endepandent, omaj etc.). În morfologie, sunt minuțios inventariate oscilațiile epocii (desinențe de plural, forme de genitiv, forme verbale iotacizate etc.), produse de tendințe populare și culte, de diferențe regionale sau de modele culturale multiple. O listă impresionantă de interjecții - aferim, aida de, oleu, ăra, carnacsi, dec, helbet etc. - confirmă afirmațiile curente despre oralitatea
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
decît în mică măsură efectul unor decizii raționale și practice. Am scris altă dată (în România literară, nr. 13, 2005; nr. 26, 2006) despre oscilațiile terminologice (leu nou, leu greu) și despre tendința de a adapta morfologic abrevierea RON, în pluralul roni; acesta nu are totuși un viitor prea sigur, pentru că servește doar la a distinge între valorile actuale și echivalentul lor, în principiu scos din uz. În esență, și problema conservării vechilor valori ale monedei mi se pare una de
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
această eroare , semnalând în acest timp și pericolul iminent de degenerare în erezie a conotațiilor biblice și dogmatice. În schimb, reputatul lingvist, George Pruteanu, spune că ambele forme sunt corecte. "Termenul de "Paști", are în limba română numai formă de plural pentru exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri, din limba ebraica biblică: Chag ha’Ppesách= Sărbătoarea trecerii, sau "Ppesachim" = "a trecerilor" ( de la pesách = trecere)(cf. O. Densusianu, Istoria limbii române, I, 1964, p.173; și tot așa: Dicționarul limbii române moderne
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
semnifică eliberarea tuturor popoarelor din robia nevăzuta a păcatului și a morții (ibidem). În Vechiul Testament atât în momentul instituirii ei divine (Ieșirea 12) cât și în contextul ei istoric imediat (Iosua 1-5), Sărbătoarea mozaica a Paștilor cunoaște numai formă de plural, tocmai datorită multiplelor ei semnificații, pe care și le păstrează întocmai, ba chiar și le mai și sporește în creștinism. Așa cum la evrei, denumirea de Paști s-a extins, în timp, la întreaga perioadă a Azimelor (14-21 Nisan), tot așa
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale - daca trecem de etapa ebraica "pesah" - și acea azimioara numită pasca (după opinia etnologului Simion Florea Marian; alți cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de "pasca"). La plural, acest cuvînt face "paști": o pasca, două paști, conform unei alternante obișnuite în românește, cum e și în verbul a paste: "să pasca, să paști" sau a naște: "să nască, să naști" etc. Așadar, Paști e pluralul de la pasca. Resimțit
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
de "pasca"). La plural, acest cuvînt face "paști": o pasca, două paști, conform unei alternante obișnuite în românește, cum e și în verbul a paste: "să pasca, să paști" sau a naște: "să nască, să naști" etc. Așadar, Paști e pluralul de la pasca. Resimțit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, si astfel a fost derivat singularul "Paste", spunîndu-se, firesc, fie "sărbătorile de Paști", fie
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
pasca, două paști, conform unei alternante obișnuite în românește, cum e și în verbul a paste: "să pasca, să paști" sau a naște: "să nască, să naști" etc. Așadar, Paști e pluralul de la pasca. Resimțit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, si astfel a fost derivat singularul "Paste", spunîndu-se, firesc, fie "sărbătorile de Paști", fie "sărbătoarea Paștelui". Amîndouă formele sunt la fel de corecte, și alte
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
lui Al. Ciorănescu (pe care îl preiau mai multe vocabulare on-line, repetînd o primă greșeală de tastare: secvența "utopie, vis, fantezie" devine "utopie, vis, frenezie"!). Ciorănescu cita dintr-un articol al lui J. Byck și Al. Graur, din 1933 - "Influența pluralului asupra singularului substantivelor și adjectivelor în limba română" - , în care se ilustra fenomenul pluralelor din alte limbi, interpretate în română ca forme de singular; unul dintre exemple era chiar pluralul haloimăs, din idiș, devenit în argoul românesc un substantiv singular
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
greșeală de tastare: secvența "utopie, vis, fantezie" devine "utopie, vis, frenezie"!). Ciorănescu cita dintr-un articol al lui J. Byck și Al. Graur, din 1933 - "Influența pluralului asupra singularului substantivelor și adjectivelor în limba română" - , în care se ilustra fenomenul pluralelor din alte limbi, interpretate în română ca forme de singular; unul dintre exemple era chiar pluralul haloimăs, din idiș, devenit în argoul românesc un substantiv singular, glosat de cei doi autori ca "vis, utopie". Forma are la bază ebraicul halom
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
interpretate în română ca forme de singular; unul dintre exemple era chiar pluralul haloimăs, din idiș, devenit în argoul românesc un substantiv singular, glosat de cei doi autori ca "vis, utopie". Forma are la bază ebraicul halom "vis", cu un plural în -s specific idișului. Forma și sensul originar circulă încă, chiar pe internet găsindu-se în titlul "Vînzătorii de haloimăs, musical după Șalom Alehem", sau într-un citat din Andrei Codrescu ("Sper că nu este vorba nici de hybris, nici
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
sincronice și diacronice, coord. Gabriela Pană Dindelegan, Editura Universității din București, 2006). Or, dacă despre istoria și semantica termenului nu mai e nimic important de adăugat, cred că merită să fie observate cîteva aspecte formale, morfologice, din evoluția sa recentă. Pluralul italienesc în -i plenison este imediat perceput ca plural și în română, unde ridică totuși unele probleme morfologice și ortografice, pentru că este echivalent formal atât cu forma nearticulată, cât și cu cea articulată (ca în miniștri-miniștrii). În scris, o consecință
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
din București, 2006). Or, dacă despre istoria și semantica termenului nu mai e nimic important de adăugat, cred că merită să fie observate cîteva aspecte formale, morfologice, din evoluția sa recentă. Pluralul italienesc în -i plenison este imediat perceput ca plural și în română, unde ridică totuși unele probleme morfologice și ortografice, pentru că este echivalent formal atât cu forma nearticulată, cât și cu cea articulată (ca în miniștri-miniștrii). În scris, o consecință a acestei situații este faptul că forma se folosește
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
urat felicitări" (Telegraf, 19.01.2008). Adaptarea drastică (prin renunțarea la -o final) e prezentă doar în unele texte foarte familiare, non-standard: "Nu vreau s-o fac pe paparazzul" (forum Ziua, 8.10.2005). Interesantă este și confuzia actuală între plural și singular, tendința de a folosi ca formă invariabilă pluralul, reinterpretat ca singular (un paparazzi): "Chirilă s-a luat de un paparazzi" (Radio InfoPro, 1.IX); ŤMitraliatť de un paparazzi în momentul în care părăsea o clinică" (viva.ro); "Un
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
la -o final) e prezentă doar în unele texte foarte familiare, non-standard: "Nu vreau s-o fac pe paparazzul" (forum Ziua, 8.10.2005). Interesantă este și confuzia actuală între plural și singular, tendința de a folosi ca formă invariabilă pluralul, reinterpretat ca singular (un paparazzi): "Chirilă s-a luat de un paparazzi" (Radio InfoPro, 1.IX); ŤMitraliatť de un paparazzi în momentul în care părăsea o clinică" (viva.ro); "Un paparazzi de la un ziar de scandal" (newsreport.ro). Confuzia - care
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
în momentul în care părăsea o clinică" (viva.ro); "Un paparazzi de la un ziar de scandal" (newsreport.ro). Confuzia - care dovedește că termenul paparazzo este încă simțit, în română, ca fiind un element străin - e înlesnită de frecventa folosire la plural a termenului, poate și de o anume familiarizare cu numeroasele nume proprii italienești terminate în -i. De altfel, exemplele din internet arată că această confuzie se produce și în franceză și spaniolă (limbi în care, totuși, desinența de plural nu
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]