789 matches
-
Cuprins de ger în nopți adânci ești ars cu florile de gheața, An vechi dai mâna cu an nou și-n nări cu aburi fierbi în viața, Vă tubură multe urări, un vers cu strigăte de munte, A nopții veselii plutind, gonesc necazurile slute, Și lacrimi limpezi curg în ploi, adânc stihii cutreierând, Doar sufletul mai arde-n zări, atins iubește-un zbor flămând, Aduci un rid trecând curat cu-o viață în lumini de taină, În vânt cu glorii-n
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
între pământ/ și stele/ ziduri albe, doar albe/ ne-nconjoară pe noi/ și-ntreg Ierusalimul/ asemeni unor trupuri/ în cânt împletite/ cânt fără cuvânt.../ trecem pe sub/ o harpă imensă/ la intrarea/ în mult visatul/ Ierusalim, Ierusalem/ îngerii/ acordează incantații/ sacre/ plutind/ între vremea dintâi/ și chemarea/ din urmă/ a Fiului Omului”. Acestui cânt al unui pelerin modern, intonat, murmurat, în timp ce înaintează spre ținta călătoriei sale, îi urmează poeme ce consemnează descoperirea Cetății Sfinte, cu marile ei repere (Zidul Plângerii, Grădina Ghetsimani
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
-s într-un veac de mult apus // Te simt cum dori din rana de pe crin / Ce mi-a-nflorit târziu pe sânul stâng / Petală ofilită într-un scrin / Parfum menit să-mbete un nătâng // Te-aud, te văd, te simt plutind iubire / în tot ce sunt, în tot ce mi-a rămas / Lumină de altar, dumnezeire / O noapte, un alcov și un popas” (Te aud, te văd, te simt). Dorul și suspinele par să fie la ele acasă, dublate de chemări
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
2010, într-o după amiază de octombrie brumat de griji, găsindu-mă la Sibiu, am dat o fugă la întâlnirea săptămânală a Cenaclului LUCIAN BLAGA din Sebeș... am chiulit, dar a meritat! O întâlnire de suflet de unde am plecat aproape plutind. Atunci a început povestea, pentru că primind patru volume semnate de doamna Postescu am pătruns în universul creației Domniei Sale. N-am făcut vâlvă, nu am comentat, dar citindu-le nu am făcut altceva decât să obțin portretul cel mai de preț
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericol după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră toate drumurile par închise pirați coji frunze aur sânge scriu eliberarea Referință Bibliografică: noul cod din două cuvinte / Ana Maria Gîbu
NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345798_a_347127]
-
Ediția nr. 833 din 12 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Eu vreau, iubitelor, nu pot dar vreau, Femei de foc și inocente fete, Pe toate disperate să vă iau Pe pluta-mi plină cu regrete ... În naufragiul meu sublim, final, Plutind pierdut pe ape în derivă, Doar una mă va însoți pe-un mal De insulă și îmi va fi captivă. Și una doar va rezista-n pustiu De ape și de țărmuri doar cu mine, Ci doar pe una capabilă
PE TOATE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345823_a_347152]
-
fiindcă-i femeie o las să intre. Tu întoarce-te și abia mâine seară să fi prezent în fața mea cu ultimele noutăți! - Să ai grijă de tine, dragul meu! - apucă să mai rostească femeia dispărându-i trupul iar sufletul pătrunse plutind spre fericirea veșnică. Amărât și îngândurat tovarășul făcu cale întoarsă. În zori se trezi pe un vârf de munte pleșuv. Își roti privirile de jur împrejur cu milă, apoi o luă agale la vale pe o cărăruie. În zare, pe
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
luăm deodată poveri și blestem laolaltă ... Împovărați cu toate cele - copii, mâncare și odoare - ne-am așternut la drum spre mare (pestriț convoi de mii și sute), călăuziți și-ncurajați de-a Ta statornică vegheare: un stâlp de nor ziua plutind, alt stâlp în noapte luminând. Și tocmai când ne-nchipuiam că am scăpat pentru vecie de egipteni și-a lor robie, văzurăm carele de luptă ce alergau mâncând pământul, ca să ne-ntoarcă înapoi cum cîinii-ntorc turma de oi. Căci chibzuind
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
Și somnul l-ar duce și nu are unde Îl spală zefirul și iar se întoarce De-o veșnicie mă privește și tace Oglinda în care trăiește se sparge Și el se împarte în zeci de catarge Pe mările lumii plutind fără zor Ca visele noaptea în somn un fior Referință Bibliografică: Candid / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 746, Anul III, 15 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CANDID de ION UNTARU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348800_a_350129]
-
care eram în stare în acel moment: Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului, nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Îmi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele plutind liniștită, Fiecare stea - o dragoste neîmplinită. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți de neliniști, de dragoste pustii. Iubirea - oare după care stea-i ascunsă Și mă cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
înger de iubire. // Sunt ziua care nimic nu a iertat, / Nici viscol aspru nici ninsori abunde / Când fulg de nea departe te-a chemat / Și a lăsat doar lacrimi să inunde. Sunt lacrima din fulgul alb de nea, / Când lin plutind coboară către tine, / Zâmbind, ai vrea în palmă să-ți mai stea / Și să-ți aline dorul de iubire și de bine.” (În amintire). Critica de întâmpinare a fost foarte blândă cu Vera Crăciun și sperăm că și critica și
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
cât și spuma valurilor unduitoare. În toate lucrările marelui artist bucureștean, sinestezia este omniprezentă. Admiratorii artei sale unice, pot savura liniștea sferelor înalte, asculta vaietul vântului peste valurile mării (Dintre sute de catarge), simți teama profundă a marinarului de pe barca plutind în derivă în mijlocul mării aflată în plină furtună sau pot desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste ce apropie cerul de pământ. De cel mai multe ori, linia și punctul creează pe „pânză
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
contopesc - bleu, roziu, gălbui se scurg pe văi și acuși o să ajungă și în iaz și o să întineze albul păsărilor. Doaaamne, Dum-ne-ze-u-le, ce păsări!!! În viața mea n-am mai văzut păsări așa mari! Mamă, parcă ar fi pernele matale plutind pe apă. Și acu iazul, zici că se cheamă Balta Miresei?...” Se uită în urmă spre cătun așteptând parcă să audă iar glasul mamei... Nici o vorbă, nimic. Un dor, un junghi în piept... un șuierat în depărtare. ”Trebuie să mă
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
acum, ca pasărea albastră. Gîndu-l las să zboare pe-acele meleaguri, Zăresc in curtea școlii, colegii mei de-atunci Acei copii zburdalnici precum albine-n faguri.. Tablou din tinerețe, tristetea mi-o alungi.. Pe valul greu al Sorții am trecut plutind.. Avem in păr ninsoare iar sufletu-i dorit De seri cu chitara în parc...și iubind Să fiu din nou tînär, de timp ocolit. Nu-mi doresc putere și nici bogăție Vreau doar răstimpuri, de se poate-o mie..! Să
DOR DE CASĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345384_a_346713]
-
nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului Odată cu iarna abandonasem pe Cronos în Atlantida unei gări de provincie în rest nimic nou aceleași zîmbete de împrumut într-o viață fără contur doar umbre un fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecut un schelet ermetic îmbătrînit de ape în jurul căutării de sine am tresărit am plîns nu erai. Referință Bibliografică: NOSTALGII / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 814, Anul III, 24 martie 2013. Drepturi de Autor
NOSTALGII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345382_a_346711]
-
pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
al unu trecut pe care-l ameliorez, înflorindu-l an după an ca pe o poveste fără de sfârșit, cuprinzând în căuș un adio ca un apus care cade peste o pădure de vis din zare; revăd inventatul decor cu castelul plutind sub o lună speriată, culcușul nupțial unde sângele învia, oglinda fermecată unde ți se conturau chipul, mâinile suave, ochii aceea mari care trimiteau mii de săgeți către o inimă în derivă, imaginea ta era mereu tulbure iar flacăra părului tău
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
zboară! Norocel începu să scâncească, smiorcăindu-se: - N-auziși că e păzită de căpcăuni fioroși? Dar pana zbura ca o rachetă spre Grădina Fericirii Veșnice. În zborul lor la mare înălțime, cohortele de nori treceau pe lângă ei în mare viteză plutind ca niște corăbii cu pânze multicolore, cu margini zimțate, tivite de lumina Soarelui, cu irizații și dantelării fanteziste, cu mii de nuanțe și forme fantastice de cetăți, castele, balauri, flori uriașe, forme care se schimbau în funcție de unghiul din care erau
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
navele ce necesită reparații.( n.aut.)]. Acesta este compus din niște compartimente care se umplu cu apă pentru scufundarea și facilitarea intrării navelor în interiorul lor, apoi se scoate apa din tancurile inundate și se ridică împreună cu nava îmbarcată, ambele ambarcațiuni plutind astfel pe apă. Noi aveam sarcina să curățăm de scoici corpul navei, pentru a fi revopsit. Eu trăgeam de o schelă, ca să o apropii de navă, dar la un moment dat, m-am împiedicat și am căzut cu tâmpla și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
aceea opincile lor erau împinse și mai sus...tot mai sus...Și bețele lor, cu cât loveau pământul mai tare, săltau în aer mai sus, tot mai sus. Era un circuit electrizant care purta călușarii la tensiuni înalte, corpurile lor plutind în aer nefiresc de ușor și de sus. Această energie primită din pământ, călușarii o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: -Hălăișa, șa, șa! Hălăișa, șa, șa! Hălăișa!.. Hălăișa!.. În salturile lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Toate Articolele Autorului STELE-N OCHI Ne cad stelele în ochi Și soarele azi pe umăr Când pe mâini atâtea gopi Le săltăm fără de număr Și ne împletim cu drumul Și cu vântul în surdină Acum noi să spargem valul Plutind fără de odihnă Flori de vânt ne țin pe palme Și zburăm printre cuvinte În surâsuri de madame Și a ploii—așezăminte Ne unim azi printre picuri Și cu prundul și privirea Nu umblăm după nimicuri Ci trezim astăzi iubirea Iubirea
DOUĂ POEZII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378068_a_379397]
-
realitate încercând să oprim clipa, continuarea unui alt timp, în acest timp. iar dedesubt el completase: Oare ne vom întoarce? Oare ne vom regăsi, mai tineri decât moartea ce ne-a chemat, despărțindu-ne, mai curați decât cerul primăverii? Copil plutind în lacrima timpului, țipând după mireasma gândului tău! Oare ce-naltă iubire ne-a pedepsit cu uitarea? Te văd alergând lângă mine cu surâs de mărgele, cu privirea ta caldă, întinzând mâna să-mi prindă suflarea, să-mi alunge întristarea
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
lăsa peste colțurile ascuțite ale gândirii, ies la iveală, răzbătând timid, cioburi strălucind de spontaneitate, care ating culmi de infinit în doar câteva secunde uimitor de efemere, ale lumii muritoare... Însă acele zile sunt fără soț, și se ating parcă plutind, peste timp... La marginea lor stau de veghe sentimente intens amestecate, văruind sufletul, precum niște vopseluri în ulei pastelate, în pereți translucizi, subțiri de tot, milimetric, abia tangibili simțirii rațiunii interioare, separați între ei asemeni vitraliilor, cu ușoare reflexii străbătând
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
se stinge în alintul Mătăsii care-n lied-uri se deșiră. Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufăr Împovărat de dor, de puritate Cum se deschide ca un tainic cufăr Nebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe ape Cu inima bătând, dorind să zburde Printre petale, vrând să se adape Din lacul lin, nu din ecouri surde, Nu din muțenia tăcerii sparte Sau cioburi de oglinzi amăgitoare! Oare-ai visat vreodată mai departe Sau ți-ai
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
ca o lirăCând freamătu-i se stinge în alintulMătăsii care-n lied-uri se deșiră.Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufărîmpovărat de dor, de puritateCum se deschide ca un tainic cufărNebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe apeCu inima bătând, dorind să zburdePrintre petale, vrând să se adapeDin lacul lin, nu din ecouri surde,Nu din muțenia tăcerii sparteSau cioburi de oglinzi amăgitoare!Oare-ai visat vreodată mai departeSau ți-ai făcut din vise închisoare?!IMAGINI
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]