2,024 matches
-
prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și prin frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de transpirație care se topiră în cordonul ce-i strângea mijlocul. Mara puse geamantanul jos, scoase batista din poșetă și își șterse fruntea, apoi nasul, buza superioară și ceafa. Căută în poșetă două monede pentru bilet, degetele lăsară urme umede ca niște amprente în pielea poșetei. Mara puse batista și biletul în primul compartiment, trase fermoarul și se duse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de transpirație care se topiră în cordonul ce-i strângea mijlocul. Mara puse geamantanul jos, scoase batista din poșetă și își șterse fruntea, apoi nasul, buza superioară și ceafa. Căută în poșetă două monede pentru bilet, degetele lăsară urme umede ca niște amprente în pielea poșetei. Mara puse batista și biletul în primul compartiment, trase fermoarul și se duse mai aproape de trunchiul copacului. Acum doamna Aurelia se uită la știri și mănâncă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în cordonul ce-i strângea mijlocul. Mara puse geamantanul jos, scoase batista din poșetă și își șterse fruntea, apoi nasul, buza superioară și ceafa. Căută în poșetă două monede pentru bilet, degetele lăsară urme umede ca niște amprente în pielea poșetei. Mara puse batista și biletul în primul compartiment, trase fermoarul și se duse mai aproape de trunchiul copacului. Acum doamna Aurelia se uită la știri și mănâncă bomboane de ciocolată. Oare Nela i-o fi așezat pernele la spate? I-o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Oare Nela i-o fi așezat pernele la spate? I-o fi întins cearșaful bine până la stinghie? 133 veni repede, Mara se urcă prin față, perforă și se așeză pe primul șir de scaune. Geamantanul îl avea între picioare, iar poșeta odihnea pe coapse. Instalată lângă fereastră, se mândri imediat cu achiziția ei, apoi își aruncă privirea pe geam. Deasupra văzu scris „Ieșire în caz de pericol“. Tot drumul Mara privi afară ca și cum ar fi privit la televizor; în fiecare stație
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-o să rămână; ea grăbi pasul și își cumpără bilet pentru o stațiune de la mare, apoi se duse pe peron să aștepte. La ora asta doamna Aurelia își ia cina și apoi temperatura. Mara stătea în picioare pe peron cu poșeta pe umăr și valiza în mână și se simțea ridicolă. Alte grupuri treceau pe lângă ea, făcându și loc prin mulțime. Când trenul fu tras la linie se dezlănțui o mișcare haotică. Fiecare alerga spre vagoane, se urca grăbit pentru că altcineva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
stăpâni pe situație și pe scaunele libere. Delia zâmbi atunci ușor gândindu se că adevăratul stăpân trebuie să fie cel care, întins pe două scaune, adormise cu mâna sub maioul murdar fără să-și dea seama. Doamna grăsuță scoase din poșetă o oglindă și un ruj și începu să plimbe batonul roșu pe ambele buze. Trenul coti la stânga și o făcu să treacă peste linia buzei inferioare. Culoarea roșie deveni o umbră în colțul gurii, coborând ca un rid adâncit spre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de secție, medicul Pencu, pentru ca sectorul lor să fie cotat așa cum se cuvine, pe un loc meritat în ierarhia acestei instituții medicale. Veni acasă frântă de oboseală. - Mamă, nu mai pot, spuse ea de cum intră pe ușă, aruncând pe pat poșeta și pardesiul. - Ce s-a întâmplat? De ce anume nu mai poți, fata mea? - Sunt obosită, nervoasă, de multe ale mele și, pe deasupra, la spital se așteaptă și o inspecție de la minister. - Stai un pic. Spală-te pe mâini, și apoi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ai suferit... Dar spune tu, am eu vreo vină? - Tocmai de asta vreau să te rog să trecem peste toată această poveste, ca relațiile noastre să nu sufere, de vreme ce nici una dintre noi nu poartă vreo vină. Și Olga scoase din poșetă un covrig, îl frânse în două și-i întinse Inei o jumătate din el. - E ca un fel de pipă a păcii, nu? Ina luă jumătatea de covrig oferită și schiță un zâmbet de bunăvoință. - Să fie și acesta un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
plicul pe verso. Se arătă nedumerită. Părea a fi de la Olga. Dar ea scria de obicei adresa cu majuscule. De data aceasta însă, schimbase stilul, caligrafiase cu minuție fiecare literă și adresa exactă. Cum ajunse în casă, aruncă pe pat poșeta, pardesiul și dezlipi cu febrilitate plicul. Curseră din el câteva fotografii din care o privea o fetiță cu părul inelat, un îngeraș, căruia îi lipseau numai aripile. Îngerașul zâmbea bogat celor care, întâlnindu-i ochii mari, migdalați, îi ofereau un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și dumneavoastră cum îs femeile... Dacă le poftește inima la ceva, nu să mai există nimica să le oprească. Ce să faci?", își manifestase diplomatic înțelegerea domnul Ciucurel. "Adevăru' e că la dineu cam toate cucoanele s-au prezentat cu poșete d-astea. Și, evident, Țuți mi-a atras atenția și mi-a bătut obrazu' că vezi, Sandule, mi-ai făcut scandal dăgeaba. Am tăcut atunci, deși mi se pare și acu' o prostie. Reprezentare, reprezentare, nene, da' pă atâția bani
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea o reverență până-n pământ, zicea cu o voce cântată și excesiv de falsă: Noapte bună, copii! și, luându-și poșeta și cu ce mai venise la mine, dispărea. Nu se făcea că pleacă. Chiar pleca. Știa foarte bine că nu-mi plăceau fetele care se îmbie cu forța când vor să intre în viața unui bărbat. Sau cele care se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știind mai ales că n-avea cum să fie imaculată. Nu înțelegeam totuși, refuzul ei. Dar nu numai refuzul. Auzind propunerea mea, ea practic nu răspunsse la obiect. A răspuns evaziv, apoi, folosind încă o comparație agricolă, și-a luat poșeta și a plecat lăsându mă singur printre rafturile cu cărți. Atât de mult aș fi vrut să stăm de vorbă, să-mi încânt auzul cu timbrul vocii ei ca de fulg dornic să ajungă pe sol. Îmi doream poate mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Alt DJ genial, care nu te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar mai fi putut forma acolo. A scotocit Înfrigurată prin poșetă, de unde a scos telefonul, iar apoi a murmurat: „N-am semnal“. Nimic făcut de mâna omului nu părea să mai meargă cum trebuia, doar oamenii rămăseseră funcționali, Într-un mod caracteristic angrenajelor de tot felul. O teamă nelămurită luase locul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe și un „ochi de pisică“. Marea Preoteasă cânta rar, pe nas, datele tehnice din talonul auto al lui El Té, pe care-l sustrăsese din poșeta Annei, vânturând un brăduleț odorizant despre care Începuse să creadă că era de esență divină, Întrucât mirosea din ce În ce mai puternic. Un timp, așadar, cele două mișcări au coexistat, fiecare făcând prozelitism prin metode clasice (promoții, mici miracole, reduceri de prețuri la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
4 septembrie. În lume Încep urgiile. O inexplicabilă epidemie de flatulență se abate asupra locuitorilor din Principatul Monaco. Înlăcrimați, cu nările astupate, turiștii fug la Nisa, unde dau peste o altă nenorocire: timp de o jumătate de oră, plouă cu poșete Vuitton. Parcă pentru a spori groaza, acestea se dovedesc a fi originale. România intră În noaptea polară. Președintele Salam apare la televizor și declară starea de voie bună. Reportaj Într-un ziar local, apoi interviu cu nea Pandele În Time
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu pot să mă prezint așa În Înalta societate! Trebuie să mă lași puțin. A țâșnit În camera cealaltă, unde a deschis un șifonier cât cala unui vapor, Începând să arunce pe pat, de-a valma, umerașe cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
capăt al firului - și Închise. — ... Aș fi vrut să ne Întîlnim, mai spuse Christina, după ce venise deja tonul. Greșise oare numărul? De cele mai multe ori, tocmai din cauza atenției prea mari greșea. Sau din cauza Încordării. Rezemă florile de perete, scoase agenda din poșetă, o deschise, prinse receptorul Între ureche și umăr, citi cu voce tare și formă pe discul aparatului fiecare cifră În parte. — Alo? — Ah, da, bună ziua, doamnă, mă scuzați, era mama, ea nu știe despre ce e vorba... Unde vă aflați
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și pe doctor, lucrurile s-ar fi complicat cu atît mai mult, dar din fericire, așa cum știm, doctorul plecase de la morgă direct la cafenea, astfel că Smith o găsi pe asistentă singură, pregătindu se de plecare. Tocmai Își aduna În poșetă pachetul de țigări, rujul, trusa cosmetică și celelalte mărunțișuri femeiești pe care le folosise cu puțin mai devreme, În speranța că, la ieșire, se va Întîlni ca din Întîmplare cu căpitanul Jegg. În acel moment, Însă, ușa se deschise pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În ziar! A ucis o femeie nevinovată! o preveni În șoaptă Marychka. — N-a ucis-o el, o liniști Christina. — Dar cine? Întrebarea Marychkăi rămase fără răspuns și de aceea, Înainte de a pleca, fata se socoti datoare să scoată din poșetă ziarul, lăsîndu-l ca din neatenție pe masa din bucătărie. Pablo Îl răsfoi mai tîrziu, cînd Christina Îl chemă În bucătărie să-i dea ceva de mîncare, și citi cu interes toate articolele de acolo, inclusiv pe cele care se refereau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cîteva clipe În urma ei. Voiam să mă asigur că acest capitol din viața mea era definitiv Închis. Nici măcar nu s-a Întors să mă privească. Și-a continuat drumul mergînd ușor aplecată Într-o parte, cu umărul pe care ducea poșeta mai ridicat, de parcă ar fi cărat acolo o cărămidă. — Soția dumneavoastră? V-ați certat? — Nu, nu... - cel puțin la una din Întrebările lui răspunsesem sincer. Doamna aceea a fost amanta mea, am adăugat. După care mașina a demarat, cum se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alte detalii. Vestea nu o impresionă prea mult. Tăcu o vreme, molfăindu-și bomboana cu mentă - părea că se gîndește la ceva. Noi rămăseserăm amîndoi În picioare; nici nu am fi avut loc pe bancă, deoarece ea Își pusese alături poșeta. Îmi Încordam resursele interioare pentru a conștientiza importanța acelor momente, dar creierul meu nu mai reacționa. Mă vedeam stînd acolo ca un caraghios și Îmi venea mai degrabă să casc. Toate Întrebările pe care mi le pregătisem nu mai aveau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
caraghios și Îmi venea mai degrabă să casc. Toate Întrebările pe care mi le pregătisem nu mai aveau sens, sau nu mi le mai aminteam, fiindcă femeia din fața mea Îmi era complet indiferentă. CÎnd termină de supt bomboana, scoase din poșetă și Își aprinse o țigară. — Maiorul Smith ți-a mai scris? Ca și cum n-ar fi auzit Întrebarea lui Pablo, ea se ridică de pe bancă și porni să caute cățelul printre copacii din spate. — Pufi, unde ești, vino Încoace! Pufi, tu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]