1,541 matches
-
luptă pe (lîngă) stadioane, ceilalți predau patriotismul. Lumea lor, a acestora din urmă, o destramă titluri de capitole în răspăr: Tata n-a mers pe tractor, sau Patria e-un borș cu știr. Însă, la fel ca-n Degete mici, poanta învinge. Scenariile, migălite la nesfîrșit, n-au nici o importanță. Adevărul, într-un roman de talent, dar căruia, nicicum, nu i se poate trece cu vederea construcția, e, tot timpul, în altă parte. Acolo unde, chiar după ce ,locatarii" ei au învățat
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
deveni ginerele perfect. Dar există și o femeie-tentație, de aici drama. Acestea fiind spuse, trebuie să mărturisesc că e primul Woody Allen în timpul căruia am căscat genuin. Nu mi s-a întâmplat nici la unele slabe, pentru că exista mereu o poantă bună care să îmi reîntremeze motivația de a urmări filmul, și parcă scenariul nu era tocmai previzibil. În ceea ce le privește pe cele bune, scriptul mi-a dat întotdeauna senzația că nu se căuta o finalitate cu tot dinadinsul și
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
e o părere prea personală, dar îmi plăceau tocmai acele găuri și acei timpi morți în înjghebarea tramei, cusută și peticită din episoade cu valoare intrinsecă. O altă așteptare woodyallenescă - dacă îmi permiteți barbarismul - la care a trebuit să renunț. Poante... Nu există decât una, așa că talentele mele conversaționale, care recurgeau adesea la replici de la Woody (preferata mea și cea mai frecventă era ,Te deranjează dacă mănânc în timp ce fumezi?"), vor avea de suferit. A doua problemă se agravează în lipsa umorului de
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
Pe o scenă dominată vizual de lumea naivă și inocentă de basm, "lucrată" de scenograful Constantin Ciubotariu, cu elemente de recuzită din arsenalul aceluiași univers, cu costumele aproape identice cu cele din desenele lui Laptev, într-o atmosferă plină de poante, nu doar cele din carte, cu muzici inventate de acest personaj special și atipic în peisajul teatral, Ada Milea, regizorul Alexandru Dabija ridică cîteva din întîmplările lui Habarnam și ale prietenilor săi ca pe filele unei cărți de povești în
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
înfiptă în realitatea comună, în transele pe care le trăiesc, cu burta goală și cu ochii la Lună. Sînt marcate evident trecerile de la o istorioară la alta, de la realitate la fantasmă prin ruperi de ritm în discurs, în scene, în poante. Mi se pare că se definesc continuu unul pe celălalt, că se confundă, pînă la un punct, în inocențe, în gesturile tîmpe, în joc. Felul în care se miră diferă. Iar mirarea se așează altfel pe fața fiecăruia. Astfel, acest
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
Stanca este un actor puțin experimentat în roluri atît de puternice cum devine Pozzo aici. Regizorul îl conduce atent, pas cu pas spre rol. Urmărim astfel un Pozzo visceral, dictator, cu demonstrații de forță, ca în numerele de la bîlci, cu poante ieftine, violent în prima apariție, un vătaf ajuns, îmbrăcat în smoking, cu pantofi de lac și cu papion, care pocnește din bici în stînga și-n dreapta, ațîțat cumva de uimirea bieților Didi și Gogo, de tăcerile partenerului său, Lucky
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
rău, în sensul că în ambele filme macho-ul care debutează explicându-ne filosofia vieții sfârșește în postură de perdant, doar că în cel anglo-saxon finalul apasă pedala tragică, iar în cel latin comicul bătăliei dintre sexe câștigă. La capitolul "poante", scenariul e inegal. Pelicula folosește însă o întreagă baterie de artificii umoristice, de la cele săritoare în ochi (detectivul cu strabism) la cele absurde (puștoaica de opt ani care declară că e însărcinată în trei luni pentru că a violat-o profesorul
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
unul aparent, un silogism fals, iar nu real, deoarece încalcă una sau mai multe din regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără scrupule” spre a le aduce profituri (p.12). în acord cu Aristotel, Petru Poantă notează și el (pe coperta a IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc adevărul, ci coruperea lui prin anamorfoze. Sofismul însă se bucură de o judecată rece abia cu Immanuel Kant: „Raționamentul care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu altele. Deși poate nu mai este timp pentru literatură. Cine să mai aibă răbdare? Autorii? Cititorii? Atunci, vă las să vă transcrieți benzile și vă mulțumesc pentru discuție. Și eu vă mulțumesc. Acum, știți care-ar trebui să fie poanta? Să nu luați în seamă nimic din ce v-am povestit aici. V-am păcălit. Am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare minciună.
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
poezii, Biserică veche are, în dulcea picoteală de versuri lungi, cu rimă, scăpări potrivnice limbii: "mahalălii", "rîndunel". Sfîrșitul, însă, de-un firesc deasupra banalului, dar sub orice exagerare, sau emfază, aduce, întotdeauna la Pillat, un fel de argheziană, deși blagoslovită, poantă: "Tușind, mai stă paracliserul bătrîn, cu mîini cutremurate,/ S'aprindă la icoane cerul: sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea." Sau: "E toaca Ta! A început să bată/ Sub cer, prelung, cu inima deodată." O rezolvare care "dezleagă" poezia. Evanghelii înțărate
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
József Pelikan - sărmanul funcționar care fusese însărcinat, pe linie de partid, să se ocupe de cultivarea exoticilor arbori, spre mîndria întregului județ. Firește că Naftalin din filmul lui Koltai are în comun cu Pelikan din Martorul mai mult decît o poantă de nume. E vorba în principal de trăsătura esențială în jurul căreia cele două personaje sînt construite: un anumit refuz est-european al vorbelor mari, o anume "normalitate" opusă oricărei idei "démesurée", un conservatorism de jos în sus, dacă vreți, și o
Despre alta revolutie by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10162_a_11487]
-
miza. Personajele se construiesc în principal din reacții (doar pe Costi îl apucă o inițiativă eroică), iar subiectul acestora trebuie făcut vizibil, pentru că astfel se pune în valoare contrastul - situații absurde, la care se reacționează firesc, de bun-simț. Aici e poanta, provine din juxtapunerea inocenței și a unor răspunsuri cu care te identifici. Fac ce ai face și tu, nu simți nevoia să le strigi - ca-n filmele de groază - "Uită-te în spatele tău!". Sutura merge înainte. Neglijez exact subiectul cu
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
de aceea cel mai bine este că fiecare cititor să le străbată cu proprii ochi. Cu nuca-n baltă TRIBUNA se prezintă ca o revistă substanțială, la modul ardelenesc, cu colaboratori de prima mână, din diverse generații (Ion Pop, Petru Poantă, Radu }uculescu, Letiția Ilea, Claudiu Groza) și cu destule articole incitante. O pată nefericită de culoare o reprezintă însă, în ansamblul publicației de la Cluj, "contribuțiile" lui Laszlo Alexandru, fostă tânără speranță a foiletonisticii critice, actualmente un spirit înăcrit și egolatru
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai mult cu spumă decît cu lichid. Proteicul personaj apare nu o dată sub fizionomia unor artiști, filosofi, cărturari cu o netăgăduită înzestrare ce acordă cafenelei distincție, elevație. O constelează cu poantele, paradoxurile, găselnițele lor pe cît de briante, pe-atît de ineficiente. Ni se propun puzderie de interpretări, de teorii instantanee, orice temă, fie ea una majoră, fie una scoasă din urna volantă a cotidianului, e răsucită pe toate fețele, cu o
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
prietenii îi spun Jul, iar inamicii îi aruncă vorbe de ocară: ,huo, rocării!". Se înțelege imediat că protagonistul iese în evidență prin ciudățenia comportamentului său. În loc să bea până la deversare cu amicii săi, să facă glume obscene în trena fetelor și poante cu IQ minimal la adresa unor victime din generația înaintată, el preferă să zdrăngăne toată ziua la chitară (,femeia lui") și să asculte muzici infernale pentru conțăranii săi. Într-o epocă în care luptele dintre repări și depeșari ocupă prim-planul
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
structurile" empatice ale lui Braudel. În fine, ,excursia" se termină cu un jurnal de cititor (partea de ,impresii" dezordonate, pe care cronicile, formalizate, totuși, o scuipă afară), în care se recunoaște foarte bine atît de optzecistul dans dintre ,așarnare" și poantă. Rețin, ŕ propos de citit și de scris, de mult discutatele drepturi de preempțiune și de doctoria amară pentru ,precocitate" literară - ,pune-te de-nvață, dragă/ nu știi carte, nu știi carte...", un singur fragment: În vacanța dintre clasa I
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
a cerului, adevărat Canaan, promițându-le țiganilor nomazi un belșug cât se poate de concret („Pe cer scânteiau stele de mei și orz” - Convoiul). Aici, în aceste răscumpărări (nici ele definitive, fiindcă în destule episoade un detaliu sordid, aruncat ca poantă, împrăștie vraja abia țesută) stă, cred, diferența semnificativă față de modelul adesea citat, acela al Florilor răului. Frumusețea pe care, dintr-o lume diformă și îndrăcită, o culege Baudelaire, stă, într-adevăr, în felul de a privi. La Arghezi, însă, cât
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
personale acumulate în timp. Așa se explică, poate, paradoxul că, deși despre poezia lui au scris critici importanți (Ion Negoițescu, N, Steinhard, Ștefan Aug. Doinaș, Lucian Raicu, N. Manolescu, Marin Mincu, Ion Pop, Alexandru Cistelecan, Marian Popa, Victor Felea, Petru Poantă etc.), statutul său de poet reprezentativ pentru poezia românească din a doua jumătate a secolului douăzeci, cu merite certe la înnoirea ei, încă așteaptă să fie consolidat. În special cei tineri întârzie să descopere o operă poetică de dimensiunea unui
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Livius Ciocarlie Se lămurește un lucru. W. Kraus, în jurnal: „Cioran spune: aforismele mele pot să sune așa sau altfel, conținutul lor e lipsit de importanță. Nuanța lingvistică, poanta, witzul, punctul culminant reprezintă esențialul.” Le-aș propune cioranologilor noștri dramatici ce ne cerea învățătorul: „Până mâine, copiați de o sută de ori.” Se mai lămurește un aspect: „Eu sunt religios și nereligios în același timp.” Și, în alt loc
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4100_a_5425]
-
Ioan Chindriș și Niculina Iacob, Corespondența lui Rebreanu, îngrijită de Nicolae Gheran (și echipa sa), Colocviile de critică ale revistei Transilvania (1977-1986), ediție îngrijită de Mircea Braga, Dinu Pillat, Spectacolul rezonanței, ediție îngrijită de Monica Pillat și George Ardeleanu. Petre Poantă realizează o admirabilă istorie culturală a Clujului, iar Irina Petraș o monumentală Promenadă a scriitorilor: unde să (mai) fugim de-acasă? Semnalăm abundența dicționarelor de literatură regională, demne de a schița o geografie literară a României: băcăuană (Cornel Galben), bistrițeană
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
Liberalul Ludovic Orban, cunoscut pentru pozițiile sale împotriva alianței dintre PSD și PNL, postează un anunț pe Facebook, unde îl atacă pe Victor Ponta. "Aștept din partea singurului candidat oficial la poziția de prim ministru altceva decât glumite, poante, mici răfuieli interne , ironii la adresa unor personaje insignifianțe, negocieri fără mandat cu UDMR, anunțuri privind migrații parlamentare. Oamenii pe care i-am întâlnit în campanie așteaptă de la noi seriozitate, sobrietate, decentă, competența, smerenie ( nu falsă modestie ). Majoritatea clară care ne-
Ludovic Orban, atac la Victor Ponta pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/40394_a_41719]
-
un vis, într-o secție de votare, unde pun și eu o ștampilă pe ce cred. Îmi scot căștile de pe urechi și încep s-aud iar ciripeli. Aud niște bunici care zic ceva de plecat la Vama Veche, pare o poantă, chicotesc scurt oamenii, în grup, și ies din scenă. Poate e de la vot, îmi răsună corul în cap - poate cine voteaza face și glume bune despre litoralul românesc, cine sunt eu ca să judec simțul umorului? N-ascult melodia până la capăt
Eu cu cine trebuie să votez? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18930_a_20255]
-
Band, baking vocals Pinky, Walter Dionisie, Muse Quartet, grupul vocal Acappella, condus de George Miron și Cvartetul Passione. Un plus de elegantă și profunzime a actului prezentării - neexcluzând prestația comică a actorului Mihai Bendeac, dar una e prezentarea și alta poantele sale - ar fi asigurat-o, o spunem fără teama de a greși, unicul până azi din România capabil să dea strălucire profundă, acuratețe și conținut artei prezentării spectacolului, Octavian Ursulescu. Dacă a biruit viața, a biruit, fără îndoială, iubirea! Fără
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
Autorului Ambient . Când ești invitat la cramă, Cu vin bun, ceva pastramă, Bunul simț atunci te-cheamă, Ca să scrii și... o epigramă... Remediu . Când citești o epigramă Gânduri rele, se destramă Parcă ești lovit de cuanta Hazlie, ce-o poartă...poanta! Definiție. Epigrama e o stare De tărie, de culoare Ce prin poanta-i în extaz Provoacă: Haz de necaz! Avantaj. Epigrama la Mizil Are poantă, are stil, Că îi curge printre oase, Vinul antic de Pietroase! Tragedie Romeo și Julieta
DESPRE EPIGRAMĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384706_a_386035]
-
Bunul simț atunci te-cheamă, Ca să scrii și... o epigramă... Remediu . Când citești o epigramă Gânduri rele, se destramă Parcă ești lovit de cuanta Hazlie, ce-o poartă...poanta! Definiție. Epigrama e o stare De tărie, de culoare Ce prin poanta-i în extaz Provoacă: Haz de necaz! Avantaj. Epigrama la Mizil Are poantă, are stil, Că îi curge printre oase, Vinul antic de Pietroase! Tragedie Romeo și Julieta Teleportați la Mizil, Au adus cu ei dieta Epigramei cu trotil! Îndemn
DESPRE EPIGRAMĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384706_a_386035]