38,651 matches
-
adică Ștefan Agopian însuși, cel care se găsește și la originea trudei mele de a inventaria aceste mici obsesii artistice de pe marginea marilor obsesii erotice, mie, pudicul scrib Pavel Șușară, admirator onest al amplelor ceremonialuri imaginare și slujitor perpetuu la poarta măruntelor și suavelor misterii, nu-mi mai rămîne să spun decît atît: Lenin avea perfectă dreptate, între albină și arhitect există o deosebire colosală. În vreme ce albina... etc.etc.etc.
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
blondă de 22-23 de ani, cu ochii negri caracteristici tipului românesc" și logodnicul acesteia Kinko (probabil Cincu, notează I.H.), personaje pitorești prezentate de autor cu vizibilă simpatie. în Frumoasa Dunăre galbenă (într-o primă versiune: Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu și Galați, brațul Chilia, descrise după ghiduri și anuare pe care Hobana le identifică scrupulos. Ne mai semnalează că Jules Verne încurcă uneori onomastica atribuind unor unguri nume pur românești: Dragoș, Miclescu. Cum l-
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
răului peste o lume care, nu cu multă vreme în urmă, trăia, visa, se bucura de viață, de agoniseală, de o emisiune la televizor... Acum, vin reporterii în bărci, acostează în "porturile" de lângă pereții cu tencuiala căzută, sau la stâlpul porții... Întreabă - ce să mai afle ? Nici măcar DEX-ul nu mai are cuvinte potrivite pentru a spune lucrurilor și trăirilor pe nume. Constatăm aproape cu revoltă că vorbele sunt mai neputincioase decât oricând, și chiar parcă nu sună bine nici măcar cele
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că era țăran. Oricîte exemple de intelectuali ai căuta, pînă și hibrizi ca cioplitorul, vezi că nu-s consecvenți, se agită, sînt moi etc. Așa că poporul trebuie condus spre elogiul mitocanului. (Pe
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
de poezie religioasă pe care le-am văzut (nu le-am consultat pe toate) lipsește un extraordinar poem arghezian, o capodoperă ignorată. L-aș pune într-un chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
într-un chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
publicitar de la postul de televiziune: "Dormi și visează, P.N.A veghează". Dacă nu te vei mai trezi din som, nimic n-are să te mai doară, de nimic n-are să-ți mai pese. Și va fi problema ta dacă dincolo, pe poarta pe care vei pofti să intri, vei găsi afișată, cu litere de foc, o listă cu acte, documente, din care nu trebuie să lipsească nici unul. Dacă tocmai invitația în Paradis îți lipsește și vei fi nevoit să revii de unde ai
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
tot ea îi va găsi un contract în Norvegia, la Opera din Oslo, unde va interpreta roluri din marele repertoriu clasic, dar va face cunoștiință și cu dansul contemporan, prin persoana coregrafului suedez Ivo Cramer. Succesele sale îi deschid noi porți și noi contracte la Opera din Nürenberg și la cea din München. Și, dintr-odată, a doua cădere, mult mai dureroasă, căci ea implica renunțarea la dans, adică la tot ce avusese mai scump. Medicii, constatând o leziune lombară acută
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
unui prieten, singurul care i-a întins o mână de ajutor, un norvegian stabilit în orașul Las Palmas din Gran Canaria, Henry Monsen. Dar, din nou, Gelu Barbu va avea puterea să se ridice, reintrând în lumea dansului pe altă poartă. Va înființa mai întâi o Școală de dans, formându-și astfel dansatori pentru Compania Canariană de Dans Gelu Barbu, pe care o va crea ulterior. Va mai înființa apoi Asociația profesorilor de dans din provincia Las Palmas și va iniția
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
Mircea Mihăieș De-o vreme încoace, aproape nimeni nu mai vorbește despre Europa Centrală. O dată cu deschiderea porților spre Europa Occidentală, acest concept pare să fi intrat într-o oarecare desuetudine. Cumva spre ușurarea naționaliștilor comuniști români și-a urmașilor acestora. Puțină lume își mai amintește, probabil, de șiroaiele de venin scurse, la sfârșitul anilor '80, din pana
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși privesc mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne. Orele trec încet, din cetate nu iese nimeni
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
ciulesc urechile, nu aud ce spun. Ajunge până la ei doar un murmur de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-au cum face rost și-asta dă naștere la frecvente certuri, certuri
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
în orice moment și vor lua calul. Trebuie doar așteptat. Când se va întâmpla, ei (cei mai buni războinici, aleși între floarea tinereții ahee) vor aștepta să vină noaptea, vor ieși când dorm toți, vor prăda cetatea și vor doborî porțile. Prin crăpăturile dintre scânduri, privește cu lăcomie zidurile cetății; și-și astupă urechile să nu audă gemetele agonice ale războinicilor săi.
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
său (Peter Pabst) au impus-o pe scenă. În spatele voalurilor cînd îl vedem pe Iago care ascultă, cînd, din nou el, îl plasează pe Otello pentru a-l înșela grație relației înscenate între Cassio (Jonas Kaufmann) și Desdemona. Iago, aici, poartă, soluție neașteptată, o mănușă ce-i ascunde în permanență mîna dreaptă. Și astfel noi îi percepem corpul ca „însemnat”, corp de monstru ce-l evocă pe Richard III ce, invalid, vrea să-și ia revanșa contra corpurilor sănătoase. Ceea ce mă
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
sau nu de partea sa puterile supranaturale. Deci lumea “de dincolo” nu era o transcendență care se refuza cu totul cunoașterii. Chiar și morții informau asupra ei, iar dacă nu se dovedeau prea cooperanți în unele situații, sarcina revenea visului, poarta cea mai ușor de deschis către realitatea extinsă. În partea a doua a cărții, Lévy-Bruhl urmărește complexul mintal și afectiv care a dus la nașterea simbolului și a funcțiilor sale. Autorul a demonstrat în repetate rânduri că primitivii trăiesc într-
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
între Flore, Deux Magots și braseria Lipp. Dintr-un lăcaș al vorbelor spuse în șoaptă, rezervat unei elite a spiritului, unde se discutau treburile de breaslă, despre facerea operelor și despre ecoul lor în ziare și reviste, cafeneaua deschisese larg porțile și prin ele intrase plebea care voia să știe și să se implice cât mai repede. Era începutul unui proces care se va înteți și se va încheia printr-o explozie. Atunci impulsul invers de a transporta cafeneaua în stradă
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
opt, ceea ce pentru mama era motivul precumpănitor. Mărturia ei - necesară unui bun reportaj - cîntărea mult. Doi frați ai învățătoarei îl urmăriseră pe Cayetano cînd acesta a încercat să se refugieze la el acasă, dar doña Julieta se repezise să încuie poarta de la stradă fiindcă a crezut că fiul ei era deja la el în dormitor. Așa încît el n-a putut intra, și l-au omorît cu lovituri de cuțit chiar în poarta încuiată. Reacția mea imediată a fost să mă
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
acasă, dar doña Julieta se repezise să încuie poarta de la stradă fiindcă a crezut că fiul ei era deja la el în dormitor. Așa încît el n-a putut intra, și l-au omorît cu lovituri de cuțit chiar în poarta încuiată. Reacția mea imediată a fost să mă așez să scriu reportajul crimei, dar m-am izbit de tot felul de piedici. Nu mă mai interesa acum crima în sine, ci tema literară a responsabilității colective. Dar nici un argument n-
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
asupra întregului univers. Am putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
tehnică. Mai întâi a fost cam bănuitor față de femeiușca interesată de motocicletă, dar când a văzut că sunt familiarizată cu modelul și-i vorbeam cu o pasiune care o egala pe aceea a lui, a devenit mai binevoitor, a descuiat poarta și mi-a arătat-o amănunțit. Până la urmă, mi-a spus chiar să mă sui în ataș și, la fel ca odinioară unchiul Karl, a făcut cu mine un tur al orășelului. Cred că vă dați seama ce-am simțit
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
descriptiv (sau retrospectiv), așa cum este acela literal. Augustin e prea puțin preocupat de o asemenea distincție. Catecumenul are a deveni tocmai întrucât nu a fost. De aici și grija lui Augustin de a nu dezamăgi pe cei care bat la porțile lui, ale catecumenatului. Așa se explică și abundența amănuntelor din De catechizandis rudibus. „Iubirea trebuie clădită pornind de la însăși asprimea lui Dumnezeu, prin care inimile muritorilor sunt făcute să tremure de o spaimă extrem de benefică, astfel încât omul care se bucură
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Obiectul și scopul unei atari elocințe sunt supranaturale. Elocința aceasta tratează despre adevărurile prin care ne eliberăm de toate cele rele trecătoare și ajungem la toate cele bune veșnice. Rolul oratorului creștin, a celui care catehizează pe cei care încearcă porțile lui Cristos, este de a plămădi suflete întru Cristos. Augustin spune că e o sarcină măreață și mai grea ca oricare alta. Căci una este să-i înveți pe alții evanghelia, și alta să compui un elogiu al trandafirului sau
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
chip omenesc ale Creației, nici nu mi-a mai păsat! Șase decenii mai târziu, primul bărbat din guvern pătrundea prin mai multe intrări în București -, asemeni acelui magician înregistrat a fi ieșit la aceeași oră din aceeași zi prin toate porțile Petersburgului și a fost rău impresionat de grămezile de gunoi pretutindeni împrăștiate, pe câmp, de-a lungul șoselelor. Obsedat de hamletica întrebare a fi sau a nu fi în U.E., nu i-a scăpat efectul asupra unui străin al acelor
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]