740 matches
-
feresc de fiarele cele cu chip de om, pe care nu numai că nu trebuie să-i primiți, dar, dacă e cu putință, nici să vă întâlniți cu ei, ci numai să vă rugați pentru ei, poate că se vor pocăi, lucru greu însă”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, (către smirneni), cap. IV, 1, în PSB, vol. 1, p. 220) „Cu ce îmi e de folos unul, dacă mă laudă pe mine, dar hulește pe Domnul meu, mărturisind că El nu-i
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care nu mărturisește asta, Îl tăgăduiește desăvârșit și este purtător de cadavru. N-am socotit cu cale să scriu numele lor, pentru că sunt numele unor necredincioși. Dar nici mie să nu-mi fie a-i pomeni, până nu se vor pocăi, crezând în patimile Lui, care sunt învierea noastră”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole (către smirneni), cap. V, 2-3, în PSB, vol. 1, p. 221) „... Întâlnindu-se odată Marcion, de la care-și trag numele cei ce se cheamă marcioniți, cu Sfântul Policarp
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dăruit ca un obiect, ci ca Persoană liberă, smerită și iubitoare, deoarece Fiul Se dăruiește Tatălui prin ascultare smerită și Se dăruiește oamenilor prin iubire milostivă, vindecând orice boală și orice neputință din popor și iertând păcatele celor care se pocăiesc. Întruparea, scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea Așadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive și smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne‐a deschis nouă oamenilor drum
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
că eu sunt “mai mare” acolo, de vreme ce toți trei stăteau cu mậna întinsă, așteptậndu-și pomana de la mine. L-am lipsit însă de plăcerea de a-și atribui partea leului, cedậnd în favoarea surorii mele, cu condiția să nu văd vreodată vreun pocăit pe acolo. Am rămas cu un gust amar, cu o tristețe nedefinită în sufletul meu și-așa veșnic bolnav de dorul satului natal. Tu și numai tu mă poți întelege, Yoane, de aceea mă întorc de fiecare dată la tine
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să fie expulzați cu biletul de întoarcere plătit de elvețieni și suma de 500 de euro de persoană, ca ajutor de repatriere. Vor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adică după izvorul vieții și nevoia de a ne schimba Întreaga atitudine existențială și nu doar schimbarea comportamentului sau a atitudinii morale. Începutul mântuirii sufletului se realizează prin izbăvirea de păcate. Omul nesăbuit moare În păcatele lui, fără să se pocăiască. Scopul nu este să evităm păcatul, căci acesta este un dat În viața omului, ci este ,,să nu Îi Îngăduim să fie lucrător În viața noastră”, deoarece dacă “omul nu se va mâhni pe măsura greșelii, va cădea ușor În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
moartea și Îți va fi cu neputință să faci tratamentul pe care Îl oferă pocăința. Pocăința e posibilă numai câtă vreme trăim pe pământ, căci În iad nu există pocăință”. Chiar dacă omul a păcătuit mult și greu, dacă s-ar pocăit sincer măcar În preajma morții este iertat. În general, pocăința trebuie să se facă În viață după orice păcat, căci altfel păcatul blochează drumul spre desăvârșire. Fără regret pentru păcatul trecut, nu poate crește În virtuți. Pocăința deasă și nu numai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
nu se termină”. Pe cei morți Îi plângem, Îi Îngropăm, Îi uităm; păcatele noastre Însă le plângem mereu, până ce vom muri, dar cu discernământ și nădejde În Hristos, Care S-a răstignit ca să ne Învieze duhovnicește. Primii oameni s-au pocăit dupa cădere; de aceea Hristos când S-a pogorât la iad i-a eliberat mai Întâi pe ei. În reprezentarea iconografică a Învierii, Hristos pogoară la iad, unde strivește toate cu puterea Sa dumnezeiască. Nimic nu a rămas la locul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
făgăduiește, face bine, amenință, pedepsește, face totul să readucă făptura aproape. Alege poporul moștenirii Sale ca să- l dea exemplu, Însă poporul acesta se arată “tare În cerbice și netăiat Împrejur la inimă și la urechi” (Fapte 7, 50); se pocăiește de nevoie, superficial și nu de bunăvoie și din adâncul inimii, pentru că simte urgia pedepsei Lui asupra sa, pare că se pocăiește, dar când trece urgia divină, revine la ale sale. E un lucru pe care oamenii au obiceiul să
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
acesta se arată “tare În cerbice și netăiat Împrejur la inimă și la urechi” (Fapte 7, 50); se pocăiește de nevoie, superficial și nu de bunăvoie și din adâncul inimii, pentru că simte urgia pedepsei Lui asupra sa, pare că se pocăiește, dar când trece urgia divină, revine la ale sale. E un lucru pe care oamenii au obiceiul să Îl facă. Când omul se află la ananghie, devine religios și se gândește puțin și la păcatele lui. Când trece primejdia, amenințarea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
pocăință, adaugă: ,,Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot așa de adevărat este că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci să se Întoarcă de la calea sa și să fie viu” (Iez. 33, 11). Dumnezeu așteaptă pe necredincios să se pocăiască, pe cel păcătos să se Întoarcă. În timp ce El așteaptă pocăința omului, acesta o amână continuu. ,,Eu sunt Acel Care șterge păcatele tale și nu-și mai aduce aminte de fărădelegile tale. Adu-Mi aminte ca să judecăm Împreună, fă tu Însuți
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
munca mâinilor voastre, dar voi nu v-ați Întors către Mine" (Agheu 2, 17). Dumnezeu a folosit atunci asemenea moduri de pedepsire și le va folosi Întotdeauna pentru că ne iubește și ne vrea mântuirea. Sfântul Ioan Botezătorul propovăduiește pocăința: ,,Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția cerurilor”. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: ,,Glasul celui ce strigă În pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”... Dar văzând Ioan pe mulți din farisei și saduchei venind la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
vrednică de pocăință...” (Mt. 3, 2-11). Unii erau dispuși să-l considere pe Ioan ca Mesia; Ioan Însuși trebuie să dezmintă aceasta atribuire și să arate spre altul. Putem să ne amintim primele cuvinte pe care le-a grăit Mântuitorul: ,,Pocăiți-vă și credeți În Evanghelie” (Mc. 1, 16) ,,că n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Mt. 9, 13). În Sfânta Scriptură se vorbește despre bucuria din ceruri pentru un păcătos care Își schimbă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
În Evanghelie” (Mc. 1, 16) ,,că n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Mt. 9, 13). În Sfânta Scriptură se vorbește despre bucuria din ceruri pentru un păcătos care Își schimbă viața și se pocăiește ,, A limita pocăința la conștiința unei vinovății individuale ar risca să fie doar mândrie”. A face din păcat o simplă vinovăție individuală ar Însemna a se lipsi din nou de Dumnezeu pentru că respectarea Legii ar fi de ajuns pentru ,,a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
cât timp omul e În viață. Amânarea Înseamnă moartea, căci clipa În care ne surprinde nu poate fi prevăzută de nimeni; păcatul nepocăit e moarte. Nimeni nu e așa de bun și Îndurător ca Dumnezeu; iar celui ce nu se pocăiește, nici El nu iartă. Păcat de moarte e stăruința În păcate și refuzul de a le mărturisi sau a ne pocăi pentru ele21. Cei foarte păcătoși, dacă se cunosc pe sine, au În mod firesc și material pentru smerenie. Orice
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
păcatul nepocăit e moarte. Nimeni nu e așa de bun și Îndurător ca Dumnezeu; iar celui ce nu se pocăiește, nici El nu iartă. Păcat de moarte e stăruința În păcate și refuzul de a le mărturisi sau a ne pocăi pentru ele21. Cei foarte păcătoși, dacă se cunosc pe sine, au În mod firesc și material pentru smerenie. Orice cădere este negreșit o cădere, dar e material de smerenie și rugăciune. Păcatele, dacă se pun În valoare orientându-le către
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
smerenie și rugăciune. Păcatele, dacă se pun În valoare orientându-le către smerenie, sunt ca și ,,gunoiul ce Îl punem la răsaduri”. Din punct de vedere teologic, numai prin pocăință omul Își poate recâștiga strălucirea sa. Dacă cel ce se pocăiește este pricinuitorul pedepselor sale, atunci cel ce nu se gândește la pocăință, păcătuiește necontenit. Pocăința este a doua naștere din Dumnezeu care s-a dat oamenilor după botez, ca un har peste har. Ea naște păzirea poruncilor, iar aceasta aduce
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
În arta militară antică și modernă, capcanele fac parte din mijloacele pe care orice comandant le poate folosi, dacă are inteligența s-o facă. Iar Wapowski, când scrie că Ștefan „uitându-și de armistițiul încheiat cu puțin mai înainte, din pocăit ce fusese, se făcu dușman regelui Albert”, uită ce scrisese cu câteva rânduri mai înainte, că domnul îl avertizase pe rege că s-ar putea să fie atacat. Exista o înțelegere, pe care regele o încalcă; există, așadar, un avertisment
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiecăruia mâna, îndemnându-ne să ciocnim împreună un pahar cu șampanie. Vreo doi dintre cei prezenți ridică paharul, îl ciocnesc cu domnul prorector, dar îl reașează pe tavă, fără să se atingă de nici un strop din licoarea îmbietoare. Ăștia-s pocăiți... zice cineva, glumind. Poate e vorba de o virtute, în atitudinea aceasta față de Bachus, deși suma viciilor rămâne constantă, adaugă un altul, drept comentariu. Câteva minute ne strângem în jurul prorectorului Corduneanu, cu paharele în mână și gustăm puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
către Moscova, în timpul primelor guverne de după 23 august 1944 au fost parțial identificate și evaluate de istoricii noștri. Ele îl acuză, neîndoielnic, ca pe un mare trădător. Dar ulterior, se pare, sub înrâurirea lui Dej și Maurer, ușor-ușor s-a pocăit. A intervenit pe lângă Hrușciov, în 1958 să-și retragă trupele din țară. A intervenit și chiar a reușit să-l convingă. Acest lucru chiar Nichita Sugheievici l-a mărturisit în memoriile sale. Bițu a aflat că în acești ani, Bodnăraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Cu bani a scos dosarul de pe rol. Și, în vreme ce odrasla sa criminală se plimbă încă liber, ca în țara lui Papură-Vodă, asociat și el la afaceri, babacul se înfățișează semenilor săi ca un creștin smerit. Se dă oficial ca fiind pocăit. Iar cât privește o posibilă mustrare de conștiință, nici băiatul criminal, nici babacul patron, simt că nu-i amenință așa ceva. Fiindcă, în locul acestui tribunal suprem, din interior, au de mai mulți ani o vilă ultramodernă și un sac de bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai avut nimic. În ’64 aveați vreun semn că se apropie eliberarea? Ba da... În ’53, eu am vorbit cu un șofer de pă o mașină... Da’ nici ăia nu vorbe’ cu oricine, ca să Îl ciripească... Eu lucram cu un pocăit de la construcții și stam și mă uitam așa... Și l-am văzut pe șoferu’ ăsta că stă la depărtare de vreo șase metri de bloc și se uită În sus spre mine: „Măi Pop, măi, hai până jos, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dreptul respingătoare? Nici un caracter natural de la început Pân - la sfârșit. Fierarul, natură nobilă, care lucrează totdeauna după codul duelgiilor; femeia lui, care fuge cu un conte, natură nobilă, care espiază până la sfârșit greșala ei și se-ntoarce oarbă, urâtă, însă pocăită în brațele bărbatului; contele, cicisbeo al femeiei fierarului, natură nobilă, care nu refuză a-i da acestuia satisfacere tot după codul duelgiilor; mama fierarului, natură nobilă, contesa pe care a dădăcit-o, estremamente nobilă, servitoarea, o bunătate de femeie, ucenicii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos a hîrtiei. Ia te uită, îl ia în rîs nevasta începi să te pocăiești după cîte văd. Și zici că asta-i icoană?! lovește Ovidiu cu dosul palmei în hîrtie. Da' ce-i mă rog? Dacă-i icoană, pe care ai dat trei sute, de ce n-au coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curând, fără-nconjur, la câte păcate ne-am adunat... Așa suntem noi, oamenii, hedoniști, epicureici, ne amintim de cele sfinte numai la necaz. Cu siguranță, va fi nevoie să ne revizuim mentalitatea, ca și conduita. Să ne îndreptăm. Să ne pocăim. Să-mpărțim acatiste. Să primim dezlegări, mustrări și canon. Să facem metanii, șfetanii. Să ne străduim... Dacă ne străduim prea mult, stricăm afacerea! Gura, Boss! Mai taci! Exact cum vă ziceam: să ne străduim, să postim, să ne și spovedim
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]