2,405 matches
-
voia Ta”. Se spune ca oamenii din sudul țării sunt mai reci, mai dificili, dar dacă este cineva să-i învețe să creadă drept în Dumnezeu cel Adevărat, să îi stârnească la faptele credinței, ei vor da „roade vrednice de pocăință”, și ei sunt oameni buni, dar sunt „ca o turmă fără păstor”. - Și s-a dovedit această părere? - Sigur că da. Tot ce vedeți că s-a construit până acum aici s-a făcut prin osteneala și daniile acestor oameni
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
Sfânta Taină, în apă s-a Botezat ! După ce și-a tăiat părul, a purces la un Egumen Și a rămas în Mânăstire, ca "Rasoforul Eugen" Cu mult Post și Rugăciune, trudă, dar și nevoință Ascultare-n sărăcie, a ajuns la Pocăință ! Când Starețul trecu la DOMNUL, nu vru să fie Egumen... Dar Obștea "l-a" dorit în scaun ( ca Stareț), pe "Eugen !" "Îl" căutau atâția oameni (parcă avea un magnetism !) Iar "el" îi convingea să intre, prin Botez, în Creștinism ! O
CUV. MC. EUGENIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367814_a_369143]
-
lui Ioan Ianolide, se potrivește foarte bine și aici căci, „dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmașului văzut și nevăzut prin puterea credinței și a rugăciunii, dacă te îndoiești de iubirea lui Hristos și de eficiența pocăinței, această carte, acest document duhovnicesc, te va convinge” și are multă dreptate căci eroii lucrării acesteia și a închisorilor comuniste și politice în general, au căutat în primul rând, să-și pună în ordine propriile vieți, să înțeleagă și să
VALERIU GAFENCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367322_a_368651]
-
19).” Părintele Gheorghe Calciu în „Cuvântul său introductiv” mărturisește că „dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmașului văzut și nevăzut prin puterea credinței și a rugăciunii, dacă te îndoiești de iubirea lui Hristos și de eficiența pocăinței, această carte, acest document duhovnicesc, te va convinge” și are multă dreptate căci eroii lucrării acesteia și a închisorilor comuniste și politice în general, au căutat în primul rând, să-și pună în ordine propriile vieți, să înțeleagă și să
IOAN IANOLIDE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367337_a_368666]
-
căderile sau ridicările sale, căt mai ales de a arăta căile de îmbunătățire a vieții spirituale. De aceea, o învățătură constantă a părinților nevoitori este aceea că omul pătrunde în tainele vieții sale și ale altora pe măsura curăției, a pocăinței. Cunoașterea omului și autocunoașterea, cu alte cuvinte introspecția, sunt legate de pocăință, căci Dumnezeu, care se află în sufletul nostru - în chip vădit - de la botez, devine o prezență efectivă pe măsura împlinirii poruncilor. Cunoașterea păcătoșeniei noastre, a nedeplinătății duhovnicești, izvor
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
îmbunătățire a vieții spirituale. De aceea, o învățătură constantă a părinților nevoitori este aceea că omul pătrunde în tainele vieții sale și ale altora pe măsura curăției, a pocăinței. Cunoașterea omului și autocunoașterea, cu alte cuvinte introspecția, sunt legate de pocăință, căci Dumnezeu, care se află în sufletul nostru - în chip vădit - de la botez, devine o prezență efectivă pe măsura împlinirii poruncilor. Cunoașterea păcătoșeniei noastre, a nedeplinătății duhovnicești, izvor al căinței permanente, este prima fază a cunoașterii de sine. Cunoașterea de
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
bine, autentic, și nu putem cunoaște cu adevărat decât în Dumnezeu și prin Dumnezeu. Doar harul dumnezeiesc poate capacita firea umană până la sesizarea cât mai exactă, interioară, a realtăților vieții sufletești. Așadar, cunoașterea de sine este întotdeauna un act de pocăință căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
de sine este întotdeauna un act de pocăință căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
cât și patristic. Dacă în Vechiul Testament apare cât se poate de clar și de limpede conturată și argumentată ca Taină, urmând ca, în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii din perioada patristică și post patristică - Sfânta Taină a Spovedaniei, Mărturisirii sau Pocăinței să fie prezentată la modul laborios, sub toate aspectele, culminând cu hotărârile Sfintelor Sinoade, care au rămas normative în viața, cultul și practica Bisericii Ortodoxe. La rândul său, acest capitol cuprinde următoarele subcapitole: 1.Noțiuni introductive și repere dogmatice despre
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
pregătească „cel puțin atât cât se pregătește pentru slujba Sfintei Liturghii și pentru predică” sau chiar mai mult decât atât (p.359-360). Spovedania este Taina dumnezeiască în care lucrează harul divin curățitor al sufletului, prin mărturisirea păcatelor cu sinceritate și pocăință, în fața lui Hristos, prin mijlocirea duhovnicului, lucrare ce întărește hotărârea de îndreptare și deschide omului calea mântuirii. După Sf. Ioan Damaschin: „Pocăința este întoarcerea, prin asceză și osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală și de la diavol la
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
Spovedania este Taina dumnezeiască în care lucrează harul divin curățitor al sufletului, prin mărturisirea păcatelor cu sinceritate și pocăință, în fața lui Hristos, prin mijlocirea duhovnicului, lucrare ce întărește hotărârea de îndreptare și deschide omului calea mântuirii. După Sf. Ioan Damaschin: „Pocăința este întoarcerea, prin asceză și osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală și de la diavol la Dumnezeu” - potrivit remarcilor făcute în „Prefață” de către Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Laurențiu. Cunoaștem cu toții adevărul că Taina Mărturisirii a instituit-o Mântuitorul
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
acestei taine se impune datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul ori altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” (potrivit enunțului susținut de către Părintele Emil Cioară la pagina 19, care la rându-i îl citează pe Părintele Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, cu al său studiu, intitulat: „Taina Pocăinței ca fapt duhovnicesc” publicat în reista „Ortodoxia”, XXIV (1972), nr.1, p.5). În continuare Părintele Cioară subliniază faptul că „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele și slăbiciunile
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
Hristos, a ontologiei harului și a comunicării cu Dumnezeu.” În concluzie vom afirma că volumul de față urmărește clarificarea acestor deosebiri și distincții și, totodată, constituie un apel și o chemare la cunoașterea etosului patristic și scripturistic despre păcat și pocăință, despre conștiința de sine patogenă și conștiința de sine neptică. Și, nu în ultimul rând, invită la conștientizarea faptului că păcatul nu este în primul rând o ofensă împotriva așa numitelor „legi pozitive”, ci o lucrare împotriva legilor harului și
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
sunt aceleași cu păcatele primilor oameni după cădere. ,,Însă, în timp ce oamenii de atunci experiau păcatul ca pe o cădere, o rupere și o înstrăinare de Izvorul vieții și de temeliile ontologice ale lumii și trăiau această ,,sfâșiere a firii,, în pocăință neîncetată și cu speranța necontenită a mântuirii, astăzi, ceea ce altădată însemna o gravă abatere, accidentală totuși, a firii de la chemarea ei divină, tinde să se generalizeze și să devină normalitate, chiar o a doua natură, la nivel planetar,, - susține același
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
căderile sau ridicările sale, căt mai ales de a arăta căile de îmbunătățire a vieții spirituale. De aceea, o învățătură constantă a părinților nevoitori este aceea că omul pătrunde în tainele vieții sale și ale altora pe măsura curăției, a pocăinței. Cunoașterea omului și autocunoașterea, cu alte cuvinte introspecția, sunt legate de pocăință, căci Dumnezeu, care se află în sufletul nostru - în chip vădit - de la botez, devine o prezență efectivă pe măsura împlinirii poruncilor. Cunoașterea păcătoșeniei noastre, a nedeplinătății duhovnicești, izvor
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
îmbunătățire a vieții spirituale. De aceea, o învățătură constantă a părinților nevoitori este aceea că omul pătrunde în tainele vieții sale și ale altora pe măsura curăției, a pocăinței. Cunoașterea omului și autocunoașterea, cu alte cuvinte introspecția, sunt legate de pocăință, căci Dumnezeu, care se află în sufletul nostru - în chip vădit - de la botez, devine o prezență efectivă pe măsura împlinirii poruncilor. Cunoașterea păcătoșeniei noastre, a nedeplinătății duhovnicești, izvor al căinței permanente, este prima fază a cunoașterii de sine. Cunoașterea de
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
autentic, și nu putem cunoaște cu adevărat decât în Dumnezeu și prin Dumnezeu. Doar harul dumnezeiesc poate potența firea umană până la sesizarea cât mai exactă, interioară, a realtăților vieții sufletești. Prin urmare, cunoașterea de sine este întotdeauna un act de pocăință, căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
de sine este întotdeauna un act de pocăință, căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
unii, de a fi „lăsat” („permis”, după alții!) unora din membrii familiei mele de a sparge „zăgazurile” cultului creștin ortodox, în care au respirat generații de-a rândul de înaintași (chiar dacă nu toate „beneficiare” ale aceluiași climat de smerenie și pocăință) - și de a adera la un alt cult, ale cărui precepte își trag seva tot din filonul sacrosant al doctrinei creștine: cultul creștin adventist de ziua a 7-a. Ajuns la acest mod de interpretare a unor opțiuni - pentru că de
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
teologică: „În interiorul creștinismului, fiecare credincios poate, după afinitățile secrete ale naturii sale, să pună accentul pe acel aspect al relațiilor sale care îl unesc pe om cu Dumnezeu. Unii, sensibili la puritatea Sa, la propria Lui nenorocire, propovăduiesc înainte de toate pocăința; alții, impresionați de măreția Lui, cer în primul rând adorarea, reverența. Sfântul Ioan nu vrea să-I vadă decât bunătatea, nu vrea decât să aducă slavă, mulțumire. Este un punct la care se întoarce mereu în același mod, iar cuvintele
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
Carte foarte folositoare de suflet”, p. 114). Chiar dacă, de foarte multe ori, îndreptarea răului provocat prin delațiune, mărturie mincinoasă, jurământ fals ori prin alte forme de expresie ale minciunii devine un act imposibil pentru puterile omenești, dorința de vindecare spirituală, pocăința și fapta bună sunt acte restauratoare, prin care creștinul își afirmă calitatea de ființă cuvântătoare și rațională și, totodată, reușește să se izbăvească de cursa și păcatul ipocriziei și a fățărniciei, în cadrul căruia una gândești, altă zici și cu totul
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
chiar s-a rușinat și a plecat iute la colega de breaslă. Ce au discutat numai ei știu, dar s-a întors spășit la Terezia și i-a zis un "sărut mâna"cu un glas care parcă cerșea iertare și pocăință. Uitându-se după mașină, Terezia simți un gust amar și o lehamite față de tot ceea ce înseamnă medicina noastră cea de toate zilele. Dacă așa s-au comportat în fața casei femeii, cum aveau să se comporte la spital, unde sunt mari
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
Sfânta Împărtășanie, ca și în cele de după, se vorbește de iertarea păcatelor. Dacă și Sfânta Împărtășanie iartă păcatele, atunci care este sensul Spovedaniei de dinainte de aceasta? - Sfânta Împărtășanie nu iartă păcatele. Sfânta Împărtășanie desăvârșește. Iertarea păcatelor o primim în Taina Pocăinței: “ ... te iert si te dezleg ... ”. Deci nu se poate fără mergerea înainte la dezlegarea păcatelor, pentru că Sfânta Împărtăsanie poate să fie foc, să te ardă. - Cu alte cuvinte, este întotdeauna necesară Spovedania înainte de Sfânta Împărtășanie? - Este, ca să-ți ierte păcatele
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
de formă și să spui că, oricum, și-așa fac. Asta e o fraudă. Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziție, o hotărâre și o decizie de mare căință și pocăință. Și în ce privește canoanele pe care le dau duhovnicii, cred că este o greșeală să se dea canoane care opresc de la Împărtășanie ori sunt cu mari nevoințe. Este o greșeală deoarece credincioșii ori nu le fac, fiind o serie de împrejurări
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]