600 matches
-
în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Cu timpul...Cu timpul agățat în plete,trudim prin anotimpuriSa înălțam speranțe sausa-naltam gri ziduri.Uitam că zbaterea și trudane poate fi risipaSau împlinire a vieții,cuprinsă într-o clipa.Cu timpul tatuat pe iris,privim clepsidra vremii,Și din pocalul cu-amintirisorbim pe prispa iernii.Ne risipim adesea, tăcuți,prin gânduri fără rostSi-ncepem o povestepunand pecete cu "a fost"...Cu timpul cuibărit în trup,pășim pe calea vieții,Tribut să dăm visariinascute pe geana diminetii.Aripa franta-n zbor o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
atata dor și pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc de curcubeu culorile le-amestec. Și din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte, Si-asez în cartea vieții aducerile-aminte. Azi clipe am brodat cu gândurile voastre, Și-apoi le-am așezat să fie lumină la ferestre. Vă dăruiesc șirag de mulțumiri și șoapte, Un zâmbet către voi, pe colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de-atata dor și patimiAlearga către voi, sfioase, înrourate lacrimi.Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze.Tacerea fără rost nu-și mai găsește scuze.Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec,Pe arc de curcubeu culorile le-amestec.Si din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte,Si-asez în cartea vieții aducerile-aminte.Azi clipe am brodat cu gândurile voastre,Și-apoi le-am așezat să fie lumină la ferestre.Va dăruiesc șirag de mulțumiri și șoapte, Un zâmbet către voi, pe colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Oh Doamne credința e cât un grăunte S-ar vrea înmulțită își cere tainul Un om fără cârmă și-arată veninul Iar altul bea lacrimi în doze mărunte O Doamne te simt în adânc ca pe-o vrajă Răstorni în pocal plin de vlagă iubirea Îmi plimbi peste valuri de suflet menirea Fii viu ca să curgem spre punctul de strajă Părinte la Domnul cuvinte-s puține În poala credinței să spui cât te doare Cât plânset e-n lume și câtă
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
Doamne de ce viața fie Iad și Rai de ce-nțelepciunea-i scrisă pentru noi de ce buze tandre roagă-se în vai iar în simțăminte nu avem altoi lada mea de zestre are bătături timpul meu umblat-a-n bolovani desculți lustruiesc pocalul îl așez pe stări musafirii-n viață nu-s numai inculți mi-amăgesc dorința în culturi de stări se întorc acasă de pe drumuri vechi ... Citește mai mult lada mea de zestre n-are chei la gât este descuiată stă culcată
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
între ciuliniDoamne de ce viața fie Iad și Rai de ce-nțelepciunea-i scrisă pentru noide ce buze tandre roagă-se în vai iar în simțăminte nu avem altoilada mea de zestre are bătături timpul meu umblat-a-n bolovani desculți lustruiesc pocalul îl așez pe stări musafirii-n viață nu-s numai inculțimi-amăgesc dorința în culturi de stări se întorc acasă de pe drumuri vechi... XVIII. PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
degetele goaleSă nu mai poposească trăirile duale!Să nu deschidem temple, cu pașii în pustiu,Nici lacrimi nu mai curgă, din cerul sidefiu,Pe masa din altare, să se picteze-n albLumin-a două umbre cu sufletul lor dalb.... XXX. POCALUL VIEȚII, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015. jumătăți de măsură ne oferă suspin jumătăți de-adevăruri doar pelin și venin când în soare te clatini m-amăgești în tumult între norii tomnatici vocea nu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
joc roluri într-un teatru de coșmar mă sperii când am adevăru-n față sau beau din cupa plină cu amar într-un spectacol frânt de-nțelepciune așez balanța pe un piedestal mă-nfioreaz-a lumii goliciune e val de nedreptate-ntr-un pocal aș vrea s-o schimb puteri am limitate în sală-s spectatori tot mai puțini se-opresc s-asiste roluri nesecate de soare de lumină pelerini cu alte roluri scrise pe-alte scene cu alte lecții dure de-nvățat cu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
cu sânii mari și uziși cu degetul spre tineTe-ndemnam să vii la mine.... XV. TU, ROMÂN!, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016. Țara mea,-i țară săracă, Azi de ziua ta închin... Un pocal din vin să facă Din durere și venin Rănile să le prefacă În izvor de viață lin. Țara mea-i țară de jale, Doru-i plâns, durere mare, Sunt curmate ideale... In suflete triste tare! În țara mea e sărbătoare, Ziua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
De a "pizmei răutate"! Sper-n suflet îndârjită Și dorind din libertate Să fim frați până la moarte. Țara mea e împărțită În români prin patru zări ... Citește mai mult Țara mea,-i țară săracă,Azi de ziua ta închin...Un pocal din vin să facăDin durere și veninRănile să le prefacăîn izvor de viață lin.Țara mea-i țară de jale,Doru-i plâns, durere mare,Sunt curmate ideale...In suflete triste tare!În țara mea e sărbătoare,Ziua Imnului ce spune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
tumult când voi muri și-n fiecare pas voi recunoaște dorul de voi cei blânzi cei firavi prea grăbiți să încheiați cu mine rostul răspund în bucurie clipei voi privi atent aproprierea luntrei unda valul timpul mâna ce-a răsturnat pocalul cu arginți și sângele lipsind la judecată și osul frânt călcâiul visului rămas neatins vreodată întind acum o palmă spre cerul tău de foc alean și dor nu, nu sunt beată. îngenunchez în preajma nopții deodată sau mai încet să nu
OCHIUL DE JAR RĂMÂNE FIX de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375140_a_376469]
-
de el din poeții persani, cu care se identificase. Poate că aceste versuri vor ajuta la definirea personalității lui. Se zice că în rai va fi doar zbenguială Și vinuri limpezi, mied și hurii-n dănțuială. Hai, umple-mi un pocal și punemi-l în mână! E mai de preț decât orice făgăduială. Să treci prin timp cu tine însuți împăcat! Nu te lăsa-n zadar de Soartă întristat! Când straiul vieții de pe trup îți va fi smuls, Ce rost c-ai
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
de-o răscoală Ca să strivești sub goalele tălpi jugul Ce ne grăbește pe zi ce trece-amurgul Și când pe țară-o vom gândi cu toții Nu ca tezaur să-l jecmănim cum hoții ? Ca pe-o fântână în preajmă-i cu pocale Din aur pur cinstea curgând la vale Din care să bea întâi și-ntâi aleșii !? Arză-i-ar focu' de sub coama Pleșii Că ne aduse-n vaicăr și-ananghie Și tot plătim mari biruri pe prostie Măi, oameni, cum v-
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Unul chiar a adormit când își acorda chitara. Luna galbenă mirată se privește într-un lac, De o vreme se întreabă: - Cât de mult l-a adulat? Două sălcii curgătoare îi îmbrățișează malul, Cum drumețu-n palme prinde însetat de cer pocalul! Susură de zor izvorul chiar în poala unui munte Și adună-n strunga vremii ”oile cele cornute”, Ciute-și scutură piciorul unde iarba e mai deasă Să cresca în zorii zilei, cât mai verde și frumoasă! Dintr-o liră fermecată
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
de ițele mai dese Curg pe cer purtați de ceas și au trăznete în glas, Unul rătăcit de turmă, în grădină parcă scurmă! Un cocoș dă deșteptarea că-i albită toată zarea, Treburile nu așteaptă! Harnică e mâna dreaptă! În pocalul de Lumină, ziua prinde rădăcină Și vuiește - n lumea toată, liniștea parcă-i arată... 29 august 2015 foto Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință Bibliografică: Noaptea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
care vă desparte! Țara Românească, totdeauna dragă, Dumnezeu ne-a dat-o pe pământ întreagă, Despărțirea noastră nici Lui nu îi place, Ne-a lăsat poruncă să trăim în pace! Râul să ne-adune-n malurile sale Precum se adună vinul în pocale, Între-aceste sfinte, strămoșești hotare, Să trăiască veșnic România Mare! Referință Bibliografică: Îndemn pentru unire... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1415, Anul IV, 15 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate
ÎNDEMN PENTRU UNIRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371679_a_373008]
-
atata dor și pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc de curcubeu culorile le-amestec. Și din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte, Si-asez în cartea vieții aducerile-aminte. Azi clipe am brodat cu gândurile voastre, Și-apoi le-am așezat să fie lumină la ferestre. Va dăruiesc șirag de mulțumiri și șoapte, Un zâmbet către voi, pe colț
VA MULTUMESC... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375752_a_377081]
-
în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
cei, Care- au înălțat și ei câteodată zmei, Gândind o liberatate, a propriului lor vis, Pe care nici neantul nu știe a-i fi ucis, Cei ce au avut in lumea lor un ideal, Și au sorbit dreptatea din veșnicul pocal, Din care noi putem sorbi pe săturate, Dar astăzi este plin de visele furate Și-avem doar o secundă în care sa pornim, Alt drum, decât acela din care noi venim, Secunda dureroasă, clipa răstignirii..., Conștiință, podește-mi căile iubirii
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379307_a_380636]
-
Articolele Autorului AGLICE Astăzi se-așează fluturii-n petale, Ca să sporească și mai mult culoarea, Să pună strălucire-n toată floarea, Să pregătească iar, luminii, cale. Când vara își mai potolește boarea, Albinele, cu zumzete domoale, Adună mierea dulce în pocale, Iar teii își păstrează, blând, candoarea. Când lanu-și plimbă galbenele spice Și sângerează-n firele de maci, Se ofilește frunza de aglice, Iar clipele ne lasă tot săraci, Că nu mai știm nici timpul ce mai zice Și nici pe
AGLICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379317_a_380646]
-
efemerului. Ne declarăm iubire cu palmele unite spre sus. Rugăciunea dimineții ne găsește ca pe două clopote ascultând toaca verbelor în palmele Lui. Suntem aceeași iubire, esența a două clopote vii într-unul din colțurile abisului. Ecoul comun care sparge pocalul morții în două vieți cu o singură inimă ilizibilă. Inima pare a fi o gaură neagră sau un triunghi al Bermudelor a/al ființei. Știi ce intră acolo dar niciodată nu știi ce mocnește acolo și mai ales ce este
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Pușcaș, vrea “... aripi să zbor peste timp, / Să fiu iarăși prim-anotimp./ Pe veci, tânăr să fiu aș vrea, / Cu ochi de granit și de stea,/ Pe umeri cu mantii de flori/ Să gust ale vieții culori,/ Să gust din pocalul cu vin,/ Mereu tânăr,mereu senin...Te-ntoarce, tu vreme’napoi,/ Și uită de CLIPA DE-APOI,/Nu vreau bătrânețe și ger,/ Nu vreau să devin efemer...” (Veșnic tânăr). Mugurel Pușcaș iubește rădăcinile timpului, soarele, imensă întoarcere spre începuturi. Preocupat
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]