1,760 matches
-
prin sufocare, cu țăndările unei fraze înfipte-n gât eu dormitam de-a lungul orelor de isntrucție = seara își aduna pe creștet broboadele negre c-un gest istovit de țărancă vădană - mai venea cineva să ne smulgă tresele de pe umăr = pocneau oribil = le azvârlea în canal = holbați rămâneam, dârdâiam, nemaiștiind pe cine jignisem de moarte ei bine acestea sunt Fapte nu biete închipuiri (scorneli lângă sobă, masturbarea memoriei) = chintale de fapte vândute pe șperț pe treptele vagoanelor de marfă.
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
valurile captive sub banchizele reci această sleire a sîngelui în soldatul care se predă cîte vaci rumegă blînde pe pajiști cum aștept eu noapte de noapte cînd tata își acorda vioara și coarda întinsă la maxim sub luna năvalnică aerul pocnind ca o cheie aruncată în cutia de fier poți să-ți vezi de treabă nebunia mea se descurcă și singură nu e prea înalt nu e prea blond nu e prea bărbat îmi vine să spun îngere oprește-te dar
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
valsând oarecum în ritmul muzicii din baletul Lacul lebedelor, iar împrejurul miezului nopții se aud pocnituri (interzise prin lege...) ale primelor sute de petarde, urletele de revoltă ale câinilor comunitari și vocea cuiva: ,- Bine, da' nici în democrație să nu pocnim?" - Are dreptate, omu', zice prietenul, să pocnească, fi-r-ar a...! - Haralampy! Iar înjuri? În consecință, îl lăsăm pe Gheorghe Zamfir cu doamna Eugenia Vodă pe TVR1 și ne-ascultăm țiuitul din urechi până spre ziuă când încep ambalările de motoare și
Papucii lui Năstase și Iliescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11062_a_12387]
-
Lacul lebedelor, iar împrejurul miezului nopții se aud pocnituri (interzise prin lege...) ale primelor sute de petarde, urletele de revoltă ale câinilor comunitari și vocea cuiva: ,- Bine, da' nici în democrație să nu pocnim?" - Are dreptate, omu', zice prietenul, să pocnească, fi-r-ar a...! - Haralampy! Iar înjuri? În consecință, îl lăsăm pe Gheorghe Zamfir cu doamna Eugenia Vodă pe TVR1 și ne-ascultăm țiuitul din urechi până spre ziuă când încep ambalările de motoare și strigătele muezinice ale măturătorilor de stradă și
Papucii lui Năstase și Iliescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11062_a_12387]
-
pricină de-nvecinare cu treimea sfîntă-n desfătare și nici un semn nu ni-l arată decît prin moartea literei transfigurată. Pericol de moarte poezia Pericol de moarte poezia și sufletul perindat prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
cu pas spre rol. Urmărim astfel un Pozzo visceral, dictator, cu demonstrații de forță, ca în numerele de la bîlci, cu poante ieftine, violent în prima apariție, un vătaf ajuns, îmbrăcat în smoking, cu pantofi de lac și cu papion, care pocnește din bici în stînga și-n dreapta, ațîțat cumva de uimirea bieților Didi și Gogo, de tăcerile partenerului său, Lucky, omul-mârțoagă. Cea de-a doua apariție este în alt registru. Diluată cumva de vălul visului. Ca și cea a lui
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
Nu a mai rămas mai nimic din ea, din femeia pragmatică, din omul de afaceri care, cu doar câteva câteva zile în urmă încheiase încă o afacere profitabilă, un bonus, pentru aptitudinile sale de anticar veros și notoriu. Cât ai pocni din degete l-a prins pe turistul japonez, i-a vândut măsuța cam șchioapă, dar... sculptată fin în lemn de trandafir levantin. O piesă de care, ea se cam săturase s-o vadă și dimineața și seara în galerie, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu aceleași steluțe sure. - îți mai amintești cînd am cinat împreună cu Evdokija? îl întrebă Dunja pe Sofronije și-și îndreptă către Jerisena ochii ei aurii semănînd cu două jumătăți de ou fiert. - Ia să vedem - se desfătă mai întîi căpitanul pocnindu-și degetele mîinilor greoaie și fără inele (fiindcă inelele te încurcă la sabie). - Să vedem. Mai întîi fiecăruia cîte o porție de limbă cu iarbă sură și o ciorbiță de tărîțe... Și adu-ne, dacă ai, pîine frămîntată cu un
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
de familiar-argoticul a se sparge. De fapt, în construcția consecutivă se manifestă sinonimia foarte bogată a actelor de distrugere, care poate produce și alte superlative, mai rare: ,am râs de am crăpat" (forum.itbox.ro), ,valeeeu... am râs de-am pocnit" (e-dragoste.ro); ,am râs de m-am terminat la mesajul lui Stamper" (forum.cgarts.ro), ,am râs de am leșinat" (roportal.ro). Efectele deformatoare parțiale sînt nu mai puțin expresive: ,nu pot să nu recunosc că am râs de
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
la începutul anilor '90 încep să existe abia acum explică enorma confuzie și obrăznicie a indivizilor a căror vină istorică rămâne imprescriptibilă. Culmea e că atunci când încerci să pui pe masă doar o infimă parte din păcatele trecutului, te vezi pocnit în moalele capului de-o liotă de apărători din serviciu, de pescuitori în ape tulburi ce văd în perpetuarea cutumelor bolșevice un nesperat colac de salvare al propriei mediocrități. A sosit, așadar, momentul să vorbească documentele, să avem o hartă
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
de iederi coclite pe zid” (ibidem). Sînt fixate cîteva aspecte de căpetenie ale ororii care nu întîrzia să se amplifice. Cumplita foamete ce-a cuprins Moldova postbelică, urmată de un lung răstimp de mizerie de pe cuprinsul întregii țări: „Foameai harapnic pocnind în burtă;/ zer dacar fi și-o baligă - turtă./ Doamne, urechea Ta de ce-i surdă?/ Clopotele mari cu buze de-argilă,/ Domnii Moldovei plopii-i distilă” (Moldova). Distrugerea bibliotecilor, nu o dată arse de către politrucii comuniști, întocmai cum procedaseră naziștii pe
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
De acum, ascultă fără interes, cum organistul duce acordajul până la capăt, apoi, intervine cu acel melanj de polifonie și messă medievală. Muzică de slavă crește În amplitudine, se Înalță, se boltește, nu mai are spațiu de respirație și face să pocnească sticlă Încorsetata În cositorul vitraliilor. Au asudat și pereții și fruntea oamenilor ghiciți În stranele foarte Înguste. Călugăritele, colo niște umbre fantomatice Între care ea, Mărțina Sâmbure, se simte Înregimentata. Este derutata. Plânge și Își Înghite lacrimile care ar putea
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
noi înșine Mai la dreapta, în arhitectura castelelor înșelătoare de nisip Mai sus, în economia minciunilor presărate ca boabele de diamante într-o plăcintă cu mere McDonald Și chiar așa iluzia găsește locul cald Moartea ne țintește de sus și pocnește din bice. n
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
de balustradă, într-un soi de galerie care surplombează holul gării și așteptam cu bagajele în jurul meu. Așteptam un domn profesor - vai de mine, o fi ca Iorga, cu pălărie mare și umbrelă, mă gândeam, și foarte înțepat. Uriașul ceas pocnea câte un minut și hârâia cu zgomot. începusem să intru în panică. - Vous ętes Maýa de Romanía? (ce frumos sună!) tună un glas din adâncuri. Faites attention! (continui pe românește în traducere liberă) vedeți să nu picați în nas. Un
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
târându-mă cu a treia valiză, cea mai grea, destul de speriată, știam eu ce știam și despre italieni, că tot latina gintă sunt și ei. în stradă, nebunie, zeci de mașini, claxoane, se înghesuiau, se întreceau fără nici o noimă, se pocneau ca la carting. Văd o mașinuță mititică și dolofană și cineva disperat mă striga, ieșit pe jumătate prin geam: "Vite! vite". Și mă mai întrebam de ce am ales Milano. Și mai ziceam că oamenii nu se întâlnesc. Ce Duomo? ce
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
N-am destulă memorie să redau toată paletă de descrieri epice, sfaturi, judecați și indignări pe care le provoc părinților în devenire sau proaspeților părinți pentru că, până la venerabila mea vârstă, nu m-am înmulțit și nici nu par a ma pocni cu capul de pereți de grija că nu s-a întâmplat. Nu pot pricepe de ce acești fericiți nu se mulțumesc cu fericirea lor, ci țin musai s-o propovăduiască nefericiților ca mine. Aș rămâne fără niciun prieten dacă m-aș
Ne scriu cititorii fără copii despre prietenii lor cu copii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18910_a_20235]
-
Am scris poemele tristeții,/ dar lumina ce-mi trimiți în silabe/ mă-nfășoară, în Paradis mă duce./ O ! Ce pașnică Lumină!/ O clipă de înveșnicire mi-ai dat și slova curge / pe ale mele degete./ Aud respirația ierbii, văd mugurii pocnind,/ aud muzica divină,/ mireasma florilor mă-mbracă,/ metafora mi-e soră,/ beau din tainicul izvor./ Poetul a plecat! Poetul a revenit!” (Lumina pașnică). Paula Romanescu (România, acad., scriitor, poet, traducător, eseist, critic de artă), cu Meritul Cultural în Grad de
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
găsește „Rezolvarea. Cheia existenței lui!” Adică, neică, el a găsit o carte în care se afla secretul, scris negru pe alb, de a face din căcat aur. Noi știam că românii fac din aceeași materie primă bici, capabil să și pocnească, dar ideea de a extrage aur din banalul căcat, fie el și omenesc, devine de-a dreptul fascinantă pentru Demeter. Cartea respectivă purta semnătura cercetătorilor de la American Chemical Society (ACS), care demonstrau, fără dubii, că, prin metoda respectivă, se puteau
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Că-n fiecare din noi există un mic Raskolnikov care, chiar dacă nu pocnește-o babă cu toporu-n cap, face el o porcărioară, e lucru cert. Tendința de-a ne socoti din categoria celor privilegiați, aleși, neobișnuiți, e prea seducătoare. Și-apoi mai este și plăcerea remușcărilor, tăvăleala-n noroiul propriului suflet, jubilarea de
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
de rahat. Bineintels că responsabilul tocmai era în vacanță, așa că nu am avut cui ne plânge și ne-am retras demni în superioritatea noastră intelectuală. Dar în general mi-a placut, am mâncat roșii cu telemea de oaie până am pocnit, am gasit fructe cu gust și mezeluri din carne. Am avut satisfacția să-l văd pe fitzosul ăla mic și slăbănog al meu (la toți cei 16 ani ai lui) mâncând până obosea dând din fălci și pe urmă luand
România, această surpriză plăcută și neplăcută! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19061_a_20386]
-
inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i acum, culoarea. Un déjà-vu a preschimbat în șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Citește mai mult Se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
tare-mi bate inima în piept,În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul.Mi se ridică sângele-n obrazAnticipând intuitiv schimbarea,Din galben-arămiu ca un topazCameleonică-i acum, culoarea.Un déjà-vu a preschimbat în șoaptăPunctul fixat de o privire goală,Pocnește undeva-n urechea dreaptăCând ciocănelul bate-n nicovală.Nu știu, cum va fi clipa următoareAm să zâmbesc ori poate am să plâng,Este un semn,este o întâmplare...Se zbate pleoapa de la ochiul stâng.... XIII. DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ?, de Adriana
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
sub zvonul alb. Visând verdele ierbii și-al toamnei roșu jar Doar gândurile urcă și coboară Comori așează iarna azi pe galantar Dar frigul precupeții infioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude-ntinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-un colț mai
ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361249_a_362578]
-
ajunseră pe neașteptate în lumea fericită a viselor. Trecuse de miezul nopții când dintr-o dată se auzi o bubuitură asurzitoare. - Ce-a fost asta, întrebă Elena în șoaptă cu glasul tremurând. Ascultară cu urechile ciulite la orice zgomot. Ceva le pocni în fereastră și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
câteva mătănii, puseră tămâie pe jarul din sobă și-și continuară rugăciunile cu inimile înfricoșate. De afară răzbatu un vuiet, ferestrele plesniră în cioburi, ușa cea nouă se făcu țăndări, acoperișul se zgâlțâi puternic, iar țiglele săreau prin aer și pocneau în ogradă ca niște artificii. Într-o criză nervoasă, Pătru smulse pușca din cui. Instantaneu Elena se năpusti asupra-i: - Nu, Pătrule! Nu trage! - Am să-i ucid! - Potolește-te! - țipă încercând să-i smulgă arma. Nu poți împușca un
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]