2,462 matches
-
pe urmă mai venea un gard și pe urmă cărarea fierbinte și uscată care ducea dinspre șură spre casă, și apoi drumul fierbinte și nisipos care te ducea din nou În pădure după ce treceai pârâul, de data asta pe un podeț, și acolo creștea papura pe care o Înmuiai În benzină ca să faci felinarele când pescuiai noaptea. Și apoi drumul principal o făcea la stânga, Înconjurând pădurile și urcând pe dealuri, În timp ce tu intrai În pădure, urmând un drum larg și argilos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rochie ușoară de bumbac, gen furou, de culoarea șerbetului de mandarine. Cu inima bătând să-i spargă pieptul, de parcă ea ar fi fost fiica și nu mama, trecu pe lângă patul lui Esmé către ușă și se strecură afară, apoi pe podețul de lemn până la bungalow-ul lui Harry. Și iată-i În sfârșit Împreună, Harry și Marlena, În pat, sub plasa de țânțari, cu trupurile goale scăldate În lumina aurie a unei lumânări cu citronella. Marlena Își ținea ochii strâns Închiși, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să-și găsească pantalonii și se chinuia să-și introducă un picior. Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Otrava-i pusă-n miere. E Iadul astăzi pe pământ, De parcă-i dat cu maiul În crezuri fapte și cuvânt; Pe undeva și Raiul. * Am simțit astăzi chemarea Care-nghite depărtarea, Dar întreb plin de blândețe N-au rămas, oare, podețe? Dacă nu le iese blatul, Unii stau mai mult de-a latul; De au frâne cu suișul, S-așază de-a curmezișul. 31 mai 2004 „Jos capitalismul!” „Sus cu socialismul!” Iar capitalismul, Des de roade ismul. Ieri, penița s-a-nroșit Nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mină din Shoup, a realizat că erau singuri pe drum. Sfârșitul de septembrie, în sălbăticia din Salmon, era exact așa cum sperase - întunecos, rece și pustiu. În parcarea de la Avanpostul lui Duncan nu era decât o singură camionetă. Trecând peste un podeț din lemn, fragil și cu o singură bandă de mers, ploaia cădea răpăind pe parbriz. Această ultimă strâmtoare îi ducea către capătul drumului, către locul de unde aveau să-și lanseze ambarcațiunea. Zach a condus cu grijă, cu toate că Jina stătea aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul tău ești tu în dumbrava ta minunată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
despărțire definitivă? Tu trebuie să știi ceva despre asta cum știi despre crugul stelelor, despre suflet; ai filozofia ta de om al pământului. Vreau să te întreb...” Întrebările rămaseră nerostite. Șareta înainta în mersul sprinten al calului; trecurăm peste un podeț așezat fără rost, nu mai era nici o apă sau vâlcea, numai un șanț foarte la suprafață, ce n-ar fi deranjat în alcătuirea și așa denivelată a drumului. Gândii apoi că împărțirea pământului, acum după al doilea război, înfăptuită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
oameni de oraș, nu avuseseră acces direct niciodată, astfel că sumedenie de fapte sau împrejurări mărunte, povestite de învățător, căpătau pentru ei un conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se întâmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă până la mijlocul frunții: - E! cum e? îl întrebă văzându-l măturând cu zel. Lung se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui. — În ia-sară nu te duci la Făluță? — Nu mă duc... Femeia avu o înfiorare; apoi își luă andrelele și călțunul și începu să lucreze pe gânduri în colțul ei de umbră. Bărbatul așteptă până ce auzi pașii repezi ai feteipe podețul de dinaintea casei. Atunci se sculă în picioare; și când fata deschise ușa, el o apucă de-o mână, o trase în casă cu dreapta, și cu stânga răsuci cheia de două ori în broască: — Ce faci, Sanis! strigă nevasta tresărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Țipete aspre, fără sfârșit, ca în ghiarele unor fiare fantastice. Femeile, cu vorbe repezi, grămădiră pe bărbat spre ușă. Și Sanis, cu gândul la minunata lui poveste, ieși grăbit s-o spuie și altora, la un pahar de vin. De pe podeț totuși mai întrebă o dată: —Bine, da’ de ce țipă așa?... Poate că trebuie doctor... Nu trebuie nimic! nu trebuie nimic!... țipă cu spaimă, cu ochii învăpăiați, Rifca. Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
primă. Țăranul care pusese pe roate respectiva industrie avea o mașină cu care tăia anvelopele scoțând din ele niște cercuri de cauciuc din care, puse unele lângă altele, clienții lui făceau un fel de taburi de scurgere a apei pe sub podețul de la poartă (dați-mi o hartă și vă spun imediat În ce sat am văzut asta!) În fond, sensul primar al cuvântului anvelopă vine de la a acoperi, a Împacheta, a Înveli, a ascunde, a Îmbrobodi etc. Anvelopa este un produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fost hărăzit să trec în trei etape, ultima dată ferecat în lanțuri și am îndurat greu tristul ei amar. Directorul Maromet și țiganii lui, când ne mai scotea la aer, se înșirau de o parte și de alta a micului podeț de la ieșire, câte opt gealați cu ciomege puternice, hoardă ticăloasă, setoși de sânge, duhuri fără Dumnezeu, și ne loveau întrecându-se în vrednicie ca la un asalt pe câmpul de luptă. Erau și bătrâni printre noi, unii sleiți de puteri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se mișcau greu, eu singur în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot mai stăpân... La un moment dat, „răcanul” - știți voi cine era - ne-a atras atenția că nu departe avem de trecut un podeț aruncat peste un pârâu... „L-om trece noi” - ne-am gândit, continuându-ne drumul... O pantă destul de mare ne-a ieșit în întâmpinare. Nu-i vedeam întinderea. Așa că am mers înainte. Încet-încet, însă, caii nu mai puteau trage dihania de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ieșit în întâmpinare. Nu-i vedeam întinderea. Așa că am mers înainte. Încet-încet, însă, caii nu mai puteau trage dihania de tun. Eram doar la artileria grea. Atunci, „trupeții”, am pus umărul la împins tunul. Cu mare greu, am ajuns la podețul cu pricina... Ne-am oprit. Apa pârâului se auzea curgând învolburată într-un hău adânc. „Atenție!” - a răcnit „răcanul”. „Ca să intrăm pe pod, trebuie să ne rotim cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu nouăzeci de grade dreapta. Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit, urnind dihania din loc. Noi împingeam cu toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a trecut prin cap
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că undeva mai sus a plouat mai tare și pârâul primise puhoiul... Mi s-a oprit respirația! În timp ce cădeam, am urlat ca o fiară după ajutor, dar era prea târziu... Apa mă ducea deja de-a valma cu bucăți din podeț! De văzut, nu vedeam nimic. De ce să mă prind? Am întins mâinile în lături, doar doar oi întâlni vreo creangă sau o rădăcină ceva... Nici vorbă să mă agăț de vreun vreasc. Norocul meu a fost că pârâul, care curgea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l topește ... Dar oare crezi c-a încercat? Auzi cum țipă doru-n tine Cu un ecou prelung și trist? Cum lacrima abea se ține în ochii tăi de ametist? Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și simți cum inima îți bate în zbuciumul lăuntric, surd? Din lanțuri parcă-ar vrea să scape Spre cerul depărtat și crud. Și dac-auzi și dacă simți, Coboară-ți fruntea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în clase. Raționînd cu justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu școala, afară de cîrdul de gîște din curte, singura vietate a fost acolo Jugan. L-am întrebat cu cine aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
etajul doi este foișorul unde iau masa oaspeții mănăstirii în perioada de vară. De acolo avem o bună panoramă a orașului. Întrarea în camera de la parter se face prin spatele arhondaricului, iar la primul nivel se poate ajunge trecând un podeț de lemn, care face legătura cu stăreția. La etajul doi, în foișor, se poate ajunge atât prin stăreție, cât și pe scările laterale lipite de turnul foișor. În cuprinsul incintei de la Cetățuia se aflau „altădată toate construcțiile trebuitoare: cazărmi, grajduri
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sunt mai mult de două feluri de poduri: unul, cel aruncat peste o apă, se cheamă pod sau punte, iar celor ce se află în fața porților întinse peste un șanț - din astea sunt multe prin sate - acestora li se spune podeț. Acum ia aminte la ce îți spun. Ia gândește-te la o ploaie zdravănă de vară, dar mai ales la nesfârșitele ploi de toamnă sau dezghețul de primăvară și imaginează-ți că trebuie să înoți prin glodul până la gleznă sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zâmbitor, ca un mare mahăr, holul! Tolea își acoperise privirea cu mâinile și coborâse, epuizat, capul în piept. ...Pe străzi, pustiu. Dura mult, mult de tot, până să ajungă acolo, în câmp. O lungă clipă infinită, nu puteai măsura. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit Vasile. Să-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]