814 matches
-
cultive nu „frumosul”, ci „adevărul și moralitatea”) pe care recenzentul le respectă cu strictețe în propriile scrieri. Știind rusește, atacă și o problemă de paternitate, silindu-se să probeze că poezia Rugăciunea din urmă a lui G. Coșbuc este îndatorată poemei Testamentul a lui Lermontov. Câte o însemnare capătă configurația unei schițe. În comentariul teatral se pare că priceperea lui N. se vădea mai mult în aprecierile făcute prin redacții. Altfel, critica lui, care se vrea „dreaptă și nepărtinitoare”, nu aspiră
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
uneori Orlandi sau G. Cinariu. Cele mai multe au fost strânse pentru un volum intitulat Din alte vremuri și încredințat spre tipărire lui Mihail Dragomirescu, dar manuscrisul s-a pierdut. O. a scris și teatru: Pâinea păcatului (1905), parabolă în versuri, și „poema scenică” Sărmanul Dionis (1909), adaptare după Mihai Eminescu (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi). Fragmente dintr-o dramă istorică închinată lui Ștefan cel Mare la comemorarea din 1904 a domnitorului, au apărut în „Calendarul Ligii Culturale” (1907). Altă
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
sunt expresii ale „subteranei” ființei, iar poezia trebuie să fie un vis trăit. Chiar receptarea poeziei trebuie să se realizeze la nivelul trăirii, al asumării integrale de energii revelate de poem ca expresie a tensiunilor: „Visul flagelat: / Domnița care e poema // Domnița e de jăratec, ia-o în brațe / Domnița e de fum, sărut-o / Domnița e sălbatecă: Mângâi-o / Domnița e de vis: păstrează-i imaginea / Domnița e virgină, fecundeaz-o”- Mărturisiri IV din Cuvântul talisman (1933). Poate mai echilibrat și
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
a însoțit, ca preceptor, pe principele Ferdinand de Hohenzollern. La întoarcerea în țară, ajunge profesor titular de limba și literatura română, dar și director (1892-1903) al Liceului „Gh. Lazăr” din București. În revista „Albina Pindului”, unde debutează în 1868 cu poema Umbra lui Mihai, P. își semna versurile Basiliu Dimitrescu sau Vasile Demetrescu. Acum, în cercul „Orientul”, organizat de Gr. H. Grandea, are prilejul să îl cunoască și să se apropie de Mihai Eminescu. Va mai colabora cu versuri, dar și
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
și ceea ce e mai important din tezaurul poeziei noastre populare epice, (arhitectura basmului popular, tropii caracteristici acestuia, repetiții, refrene realizate În spirit popular), poetul clujean a dat prin La frasinii de la răscruce cea mai reușită expresie a orientării sale realiste. Poemă inegală totuși (asupra unora dintre aspectele negative am stăruit În altă parte a cronicii), La frasinii de la răscruce aduce Însă conflicte care ilustrează În chip veridic lupta de clasă la țară și realizează câteva tipuri de eroi bine conturați. Lăsând
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ultimul este viitorul scriitor D. Teleor. Aici Al. G. Drăghicescu publică versuri, o nuvelă, Teroarea nopții în jurul camerei mele, și două traduceri din V. Hugo: poeziile Floarea și fluturul și Somnoroasa, iar Teleor tipărește prima sa compunere în versuri, Magdalena. Poemă în opt cânturi. R.Z.
ACERA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285151_a_286480]
-
o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada [...]. CITAT RETRAS!!! Și Ioana Em. Petrescu continuă dezbaterea acestei probleme În nota respectivă. 2
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
va publica în 1909 și 1910, semnând mai întâi N. Budu, traduceri din Paul Verlaine, Théophile Gautier, dar și câteva poezii care, asemenea celor apărute tot atunci în „Junimea” din Râmnicu Vâlcea, nu vor fi selectate în unicul lui volum, Poema navelor plecate, subintitulat Crepusculare - Poema toamnei (1912). Poate invitat, poate recomandat de prietenul Tudor Vianu, ia contact cu cenaclul lui Al. Macedonski, mult mai semnificativă vădindu-se apropierea de gruparea simbolistă de la „Vieața nouă”, revistă unde a publicat, între 1910
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
1910, semnând mai întâi N. Budu, traduceri din Paul Verlaine, Théophile Gautier, dar și câteva poezii care, asemenea celor apărute tot atunci în „Junimea” din Râmnicu Vâlcea, nu vor fi selectate în unicul lui volum, Poema navelor plecate, subintitulat Crepusculare - Poema toamnei (1912). Poate invitat, poate recomandat de prietenul Tudor Vianu, ia contact cu cenaclul lui Al. Macedonski, mult mai semnificativă vădindu-se apropierea de gruparea simbolistă de la „Vieața nouă”, revistă unde a publicat, între 1910 și 1913 și între 1918
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate. Crepusculare-Poema toamnei, București, 1912; I. G. Duca (în colaborare cu I. Nicolescu), Râmnicu Vâlcea, 1934. Traduceri: Prosper Mérimée, Tamango, București, 1971 (în colaborare cu Al. O. Teodoreanu și Virgil Teodorescu). Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 150-154, 246; Lovinescu, Scrieri
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte” prelungește indefinit dualitatea perspectivelor: spre „suita și ciclica lumină” sau spre „somnul humei triste” (Epilog). O soluție la această scindare se conturează în poema Cantilenă, unde apare, într-o primă și remarcabilă interpretare, motivul „zeului trist”, obosit de propria lui desăvârșire. Disputat „culmilor lucide” ale „dreptelor amiezi” de către „Fata verde Una”, ciobanul lui B. este absorbit în somnul luminat de „crini opheliali” și „stele
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
tipărit o plachetă de Epigrame. Proza - nuvele, schițe, povestiri, e lipsită de relief (Proză, 1907). Ca autor dramatic, e mai interesant prin proiecte, pe care însă nu le-a prea dus la bun sfârșit. O alegorie naivă este Lew (1899), poemă dramatică pe muzică de A. Giuliani. Salba de aur (1907) folosește versuri populare, îndeosebi din folclorul magic. Mai reușită ar fi farsa Două cumetre (1899), care s-a jucat la Teatrul Național din București și care se bizuie pe comicul
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
Le Paysan roumain devant le fléau, ținută de Constantin Brăiloiu la „Cercul republican” din Paris, în 12 aprilie 1951, precum și articolul politic al lui André Joyel-Faure despre La Roumanie crucifiée. În numărul din iulie 1951 al revistei, se publică o poemă semnată de Anna de Noailles, Le Souvenir des Aïeux, după cum în numărul 5 (octombrie 1951), apare o microantologie Eminescu, în versiunea franceză a lui Ion Ureche. În fine, din cel de-al doilea an de apariție al C.R., sub raport
CAHIERS ROUMAINS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285999_a_287328]
-
și a imprima firescul originar endecasilabilor săi. Excepție făcând doar câteva cânturi din prima cantică (I-III, XXIV), cunoscute antum, încercarea lui B., meritorie, e curând și nedrept ignorată, după moartea poetului. Cornelia și I. Hașeganu reușesc să reia tipărirea poemei, după manuscrisul complet revăzut de traducător, în revista pe care o redactau la Brașov în anii războiului („România tânără”, 1942-1943), avansând, în circumstanțe ostile din nou, doar până la cântul VIII din Infernul. SCRIERI: Singurătate, București, 1897; Hori ostășești, Tecuci, 1916
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
Les Yeux libres, relatare a unei recente călătorii pe care poetul o făcuse în România. Sumarul C.F.-R. conține în același număr un fragment, selectat, tradus și prezentat de Mihai Șora, din Introducere în teoria valorilor de Tudor Vianu, o poemă - datată 1942 - de Tristan Tzara și un fragment mai substațial din primul „roman” al lui M. Blecher, intitulat de Claude Sernet, cel ce semnează traducerea franceză a episodului, Journal d’un adolescent malade. Prezentarea textului lui Blecher aparține lui Eugen
CAHIERS FRANCE-ROUMANIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285997_a_287326]
-
Blanc. Până la plecarea din țară, A. participase la acțiunile culturale ale tatălui ei. A realizat câteva traduceri de calitate din scrieri literare mediocre, cu accentuate intenții educative. În 1839 traduce o nuvelă a lui Émile Deschamps, René-Paul și Paul-René, și poema biblică Rut de Karoline Pichler. Urmează, în 1840, Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-română, prelucrare a unor povestiri biblice, și, în 1843, scrierea filosofică moralizatoare a lui Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, prima traducere românească din opera scriitorului italian. O nuvelă
ASACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285463_a_286792]
-
de duh, rămâne evident îndatorat modelelor sale, Gr. Alexandrescu și M. Eminescu. Temerară este încercarea de a transpune Divina Comedie a lui Dante în românește. Fragmente din această tălmăcire, făcută în proză, au apărut în „Revista literară”, alături de părți din poema lui Alfred de Musset, Rolla. SCRIERI: Încercări poetice, București, 1860; Suvenire și impresii ale unui copil al României, București, 1864; Don Alfons de Castilia, Piatra Neamț, 1882; Poezii, Piatra Neamț, 1885; Cartea mea, București, 1897. Repere bibliografice: Al. Macedonski, Colonelul Gh. Boteanu
BOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz Werfel, traduce, cu excepția poemei Mortul vesel de Charles Baudelaire, din scriitori care au fost sau au trecut printr-o fază expresionistă: R. M. Rilke, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Alfons Petzold, Karl Spitteler, Ady Endre. Din Anton Wildgans, autor în a
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
1931. Între 1929 și 1947 este, cu întreruperi, actor la Teatrul Național din București, apoi se dedică scrisului. A debutat cu poezie în „Ritmul vremii” și „Adevărul literar artistic”, dar se face cunoscut și apreciat de Mihail Dragomirescu cu o poemă publicată în „Lumea” de la Iași, dedicată lui Mihail Sadoveanu și intitulată Cherhanaua de altădată, cherhanaua de acum. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Vremea” și scrie la revista „Azi”, în colecția căreia își publică și primul volum de poezii
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
unei epoci din istoria românilor și a unui domnitor, scrierea este alcătuită, în proiectul inițial, din șase „cărți” (ultima a rămas nescrisă), urmărind principalele etape ale evoluției evenimentelor: Libertatea națională, Călugărenii, Servagiu, Unitatea națională, Mirăslău, Gorăslău. Deși concepută ca o „poemă istorică”, lucrarea are la bază o documentație și o rigoare științifică fără precedent în cultura noastră. Cronici autohtone și străine, istorii, acte, mărturii, legende se adună într-o operă unitară ca perspectivă și ca expresie literară. Izvoarele sunt uneori prelucrate
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
distanță de peste trei decenii, o nouă carte, De dragoste... (1971), depune însă mărturie pentru o continuă și tainică trudă; o apariție târzie, completând ori doar retușând imaginea din tinerețe a poetului. „Incantațiile” lui alcătuiesc în cele din urmă o singură poemă și exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
Călinescu), astfel încât întreg volumul constituie o veritabilă „mistică a poetului și a poeziei” (Pompiliu Constantinescu). Poeme de dragoste (1936) consacră dubla și rodnica metamorfoză a poemului în iubită, a iubitei în poem. Ea este „soră, prietenă, iubită”, „toamnelor logodnică”, „cântec”, „poemă lineară, perfectă și-armonioasă” (Îndoială). Erotismul ingenuu, adolescentin, uneori cu accente argheziene, capătă dimensiunile sacralității; apropierea „ne-carnală”, de multe ori imaginară, se convertește în pasionalitatea creației: „Cu pasul tău de stea și de vioară/ Te-aud trecând prin inimă
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
modernă”, deschisă aproape exclusiv cenaclului macedonskian. Au publicat aici Macedonski, Ion Theo (Tudor Arghezi), Grigore Pișculescu (Gala Galaction), I.C. Săvescu, Cincinat Pavelescu, iar C. își tipărește producțiile literare și se ocupă de pagina sportivă. În 1899 i-a apărut Bertha, poemă biblică, și în 1903, volumul Aripi de vis, cuprinzând aproape toate versurile sale, precum și fragmente de „teatru clasic” (La Cydnus. Episod într-un act din viața lui Alexandru Macedon, Devadata, Sfârșitul unei lumi). Tragediile Sapho și Dacica, prin care, sfătuit
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
MIRCEA ELIADE "noaptea neagră, sora deznădejdii, noaptea solitară, nemișcată, densă, vidul mut, unde astrul nu respiră nici pasărea nu cântă, nici vântul nu tresare și adoarme până și gîndul..." Nihilismul său filozofic îl facă să-și sfârșească astfel marea sa poemă "Imnul dimineții": Symbolo da existencia, sê maldito! Simbolul existenței, blestemat de Antero, era lumina. Nu era numai o simplă expresie poetică. Neurastenia, care-l rodea încă din vremea studenției la Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
femeiești, de înțelepciuni împăcate cu vremurile fiecărei forme de femeitate. Am vorbit cu toată familia în weekend. Ei sunt bine, casa e frumoasă și afară e o zăpadă blândă. Azi e duminică și ninge nesfârșit, ca-n Esenin și-n poema rusă, cum ar zice poetul încocinit Păunescu. Se pune de o iarnă bloomingtoniană care ridică întrebarea: mai ajung eu la New York? Deocamdată, încerc să mai ajung la Kroger, căci, după cum se vede e cam groasă gluma cu mișcatul terestru. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]