3,697 matches
-
BABA SAFTA: Păi da! Și s-a rugat de ist călugăr și moș Sandu Țurlacu, socrul lui Ilie Frăsulea din Gura Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și a poftit să-l vindece de nevoile bătrâneții, că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu' cică umblă moșneagul ca un buhai pe ulițele satului, de nu mai poate trece nici o muiere de răul lui... BABA LUȚA: Iară baba i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o clipită cred că mi l-ar fi turnat în cap... Nu știu ce-o fi având cu laptele... BABA RADA: O fi ținând post... BABA FIRA: Da' nici smochinele mele nu i-au plăcut! BABA LUȚA: I-o fi poftind inima la altceva, la acritură, la sărătură, mai știi? Că doar cu lapte și cu smochine nu mai face el minuni... BABA SAFTA: Numai asta poate fi! Ia stați oleacă... (merge până în pragul odăii unde Sisoe pare adâncit în gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de pe loc): Haida-ha, că s-a muiat de tot cuviosul! ILINCA (intră cu două străchini în mână. După ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-am venit? Asta nu se poate! DUMITRAȘ: Și de ce nu, mă rog? BABA RADA: Păi n-ai auzit, dom' șef, că sfinția sa a venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
măcar câteva, să le cunoști gustul. Și ne bucurăm aici cu toții, și nănașul Dumitraș e om șugubăț, și Rada, și Safta, și Luța, și Fira m-au rugat să-ți spun că vă așteaptă pe toți de pe-acolo să poftiți pe la noi. Iară acuma mă grăbesc, că-i gata masa... CORTINA ÎNTOARCEREA DIN PUSTIU Versiune scenică după romanul Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupèry Personajele Omul Micul Prinț Vocea Florii Regele Vanitosul Bețivul Afaceristul Fanaragiul Geograful Acarul Negustorul Șarpele Vulpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chema într-o formulare birocratică vizitele astea. Cert e că le făcea. Și așa era de șters, că părinții elevilor nici măcar nu bănuiau că pe el îl cheamă cu totul altfel, Popescu, să zicem, și îl invitau în casă politicoși: „Poftiți, intrați domnu’ Paganel!“. Cum ziceam, era un individ destul de anost. Așa că n-are rost să vă povestesc despre el. Ci despre cei doi Ghindoc. Tată și fiu. Care chiar că erau interesanți. Mai ales când luau ceva la bord. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
intrat în curte. Când bătrânul trăgea într-o parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
zdravăn! Îi traduceam lui fi-miu’ ce mai înțelegeam și io. De fapt, era chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră, dar zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a uitat la oamenii din jur. Din privirile lor a înțeles că Vrăbioi a vorbit, Vrăbioi a auzit... După ce a primit acest răspuns tăcut, dar încurajator, din partea oamenilor, i-a vorbit individului. Din partea mea, poți să stai în primărie cât poftești, dar trebuie să știi că îți răcești gura degeaba . Și să zici bogdaproste că nu te-au pus sătenii pe fugă. Mai vedem noi cine are dreptate - a răspuns cu scrâșnet intrusul, ieșind cu coada între picioare. Du-te învârtindu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vreo mândră. Da’ am chip? Nuuu! Ferita sfântului. Uite cine vorbește de mândre. Să-l pici cu lumânarea și nu s-a uita în stânga sau în dreapta. Atâta știe: primăria și Măria. Adică Măriuca. Așa și trebuie. Până una alta, ia poftiți colea, în jurul mesei. Tu, Costăchele, știi ce ai de făcut. Nu aștepta să fii rugat - a ordonat învățătoarea. Știu, nașă. Unde-s ulcelele? Aha, uite-le colea în blidar... Ce mai veste-poveste ne aduci, Costăchele? Apoi, nașule, ai avut matale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adunătura asta de netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi în fața acestei strânsuri de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul de primar vă așteaptă!” Și eu să plec cu coada între picioare? Asta niciodată! Să vină ei la mine și mai vedem noi... și-a încheiat vorba Costăchel. Avea fulgere în priviri. Gândește-te bine, Costăchele. Voi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ce am trecut seamănă peste măsură de bine cu iadul... Petrache, care asista la discuție, a încercat să alunge tristețea momentului. Măi Costache! Invită omul în casă, ce îl ții la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
N-o spus agronomul că îl întreabă pe șeful de post? O spus! Așa că mai ai răbdare o fărâmă de ceas și... Atunci, hai să grăbim pasul - a spus Costăchel, înfrigurat... Inginerul îi aștepta la poartă. Bine ați venit și poftiți în casă! Au intrat și au rămas într-o tăcere jenantă. Costăchel era preocupat de gândurile lui... Petrache - mai puțin îndrăzneț - tăcea chitic. În acest timp, inginerul își făcea de lucru cu o oală din care emanau aromele unui vin
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
delegat. Din sală s-a auzit limpede continuarea vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum să tăcem, dacă vorbiți păsărește, de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai, moșule? Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vălmășeala de voci, a răzbătut glasul milițianului: Gura! Unde vă treziți? Pe toloacă sau la iarmaroc? Aici îi ședință și vorbește un om... Nu-i clacă! Să mai aud unul că scoate o vorbă, că am eu grijă de el! Poftiți, tovarășu’! - s-a ploconit milițianul în fața delegatului. Daurel s-a întors către adunare și a privit crunt spre moș Dumitru. Costăchel, aflat lângă moș Carpen, i-a șoptit: Să știi, moș Dumitre, că aiștia te-o ochit și dacă mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți colo sub șopron! - le-a arătat Costăchel șopronul căruței. Tașmău și-a încruntat ochii și a făcut primul pas. Locul nu era prea încăpător, iar milițianul cu Daurel au rămas în zloată... Care-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți colo sub șopron! - le-a arătat Costăchel șopronul căruței. Tașmău și-a încruntat ochii și a făcut primul pas. Locul nu era prea încăpător, iar milițianul cu Daurel au rămas în zloată... Care-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după bunul său plac. Ei bine, pentru o astfel de luptă mă pregăteam și eu atunci, însă adaptată la lumea oamenilor, în care, oricum, ideile de evoluție și de emancipare sunt numai niște iluzii ieftine, căci întotdeauna există momente în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este oprit și poftește la ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor mai apoi, fiindcă ceea ce am citit în acel carnet cu însemnări avea să lucreze în mine și să-mi transforme multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după bunul său plac. Ei bine, pentru o astfel de luptă mă pregăteam și eu atunci, însă adaptată la lumea oamenilor, în care, oricum, ideile de evoluție și de emancipare sunt numai niște iluzii ieftine, căci întotdeauna există momente în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să o trag de limbă despre tinerețea ei. Înaltă, cu linii splendide la șaptezeci de ani, cu o ținută de prințesă, se plimbă pe stradă de parcă s-ar plimba prin propriul său regat. Șoferii se opresc fascinați. Zâmbesc și o poftesc să treacă strada, pe acolo pe unde niciun pieton nu are voie să treacă. Ea ridică mâna cu un gest princiar și spune: "Așa, tâmpiților, respectați o româncă, sunt urmașa crăișorului munților. Nu știți ce înseamnă asta? Nu-i bai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i aici? N-ai văzut ce scrie pe ușă? Vru să spună ceva, dar descoperi surprinderea femeii de dinaintea lui, care Îl fixa acum cu privirea. Ești actor sau ce Dumnezeu ești? mai spuse ea și o strigă pe Matilda să-l poftească pe omul acesta afară imediat. Matilda, cu alunița ei mare În barbă, Își făcu apariția din camera alăturată și-l conduse pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]