521 matches
-
scoaterea lui din lectura pasivă. Acest răspuns, "rămas la stadiul de lacună în discurs"312, are funcție probantă, pentru că presupune o evidență care nu are nevoie de demonstrație. În finalul articolului, reintrarea în regimul "dublei enunțări" scoate la iveală disponibilitatea polemistului de a trece de la un registru la altul, prin conversia tonului din grav-acuzator în cel comic-zeflemitor, uzând de antifrază și diasirm. Iată o încheiere edulcorantă, care amendează, subtil, exprimarea tautologică a adversarului: "Eu gust în nota domnului Iorga și o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cele mai multe din gazetăria sa), publicat în 1937 și intitulat, neutru și asugestiv, "Rezultate"313, nu dinamica deplasării intradiscursive atrage atenția, ci tensiunea in crescendo a discursului, care demarează echilibrat, printr-un incipit cu caracter teoretic, generalist și aparent impersonal. Intrarea polemistului în rol se face simțită, în planul de suprafață al enunțului, odată cu introducerea pluralului persoanei întâi, iar în planul profund, odată cu implicarea sa afectivă generatoare de expresivitate: "Toată ziua, de vreo douzeci de ani mai ales, avem de-a face
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tonul minor al convingerii și credințele reduse la oportunitate și acces. Suntem foarte departe de făgăduielile făcute culturii de prezența în munca de creație a unor individualități de dimensiunile lui Kogălniceanu, Eminescu, Caragiale și alții". Pe un segment destul de însemnat, polemistul împrumută, cameleonic, sonoritatea vorbitorului de tribună, mizând pe forța asertivă a unei expuneri sentențioase. Aici, degetul întins acuzator ne arată o altă față a polemistului, aceea, nedisimulată și gravă, a moralistului și a criticului sceptic într-o lume a căror
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unor individualități de dimensiunile lui Kogălniceanu, Eminescu, Caragiale și alții". Pe un segment destul de însemnat, polemistul împrumută, cameleonic, sonoritatea vorbitorului de tribună, mizând pe forța asertivă a unei expuneri sentențioase. Aici, degetul întins acuzator ne arată o altă față a polemistului, aceea, nedisimulată și gravă, a moralistului și a criticului sceptic într-o lume a căror valori s-au inversat; tonul ironic și/sau satiric au fost abandonate, în favoarea retoricii de tribună, care exploatează forța de persuasiune a anaforei: "N-avem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Sentimentul național cu care paradăm începe cu o bună gramatică națională. Dar n-avem nici atât: o istorie bună a neamului românesc, atât de tumultos interpretat pe dinafară și în abstract, citită de fiecare, precisă, concisă, limpede". De data aceasta, percepția polemistului nu mai este deformatoare, simțurile sale "nepervertite" îl ancorează în realitatea imediată, determinându-l să-și exprime frustrarea în termeni fără echivoc. Aici, negația polemică rezidă în enunțuri constative, sub forma reproșului aluziv, în care inexprimatul ar putea fi astfel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
însă climaxul are un efect garantat, pentru că punctul culminant atins la final conferă discursului nota de spectacularitate în lipsa cărei ar fi rămas la stadiul lui peroratio: convingător, dar neartistic. Dacă incipitul și cuprinsul articolului sunt marcate de echilibru, iar prezența polemistului se face simțită în limitele cadrului polemic (fără excese), în final, Arghezi nu se dezminte. Tonul incendiar, vehement, acuzator rupe barierele unui virtual acord polemic, plasând discursul în zona autonomă a pamfletului, în care "asasinatul simbolic" (M. Angenot) nu e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
încercat de cîteva ori asociația cu câte un nucleu de scriitori: s-a lepădat de toți, îndată ce și-a dat seama că nu lucrează cu cârdul de slugi, ci cu niște tovarăși respectuoși însă demni". Menținându-se în limitele referențialității, polemistul face, din prezentarea multiplei culpe a adversarului, pretextul atacului necenzurat prin instalarea în spațiul ficțional, unde discursul hiperbolic amplifică tensiunea expunerii pregătind finalul: "Domnul Iorga suferă de un ciocoism profund dezagreabil, iritat de o permanentă secreție de venin coroziv, și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru o plecare nouă către o lumină mai mare a condeielor închegate-n întuneric." Ultimul pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul schimbând registrul adresării și, evident, distribuirea complementară a rolurilor: adversarul în relație de subordonare față de polemist, iar lectorul, în calitate de spectator. Prin adresarea directă, uzând de singularul persoanei a II-a, polemistul își reconsideră adversarul, pe de o parte, atribuindu-i un statut de egalitate în dispută, iar, pe de altă parte, sugerându-i, prin accentul prescriptiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul schimbând registrul adresării și, evident, distribuirea complementară a rolurilor: adversarul în relație de subordonare față de polemist, iar lectorul, în calitate de spectator. Prin adresarea directă, uzând de singularul persoanei a II-a, polemistul își reconsideră adversarul, pe de o parte, atribuindu-i un statut de egalitate în dispută, iar, pe de altă parte, sugerându-i, prin accentul prescriptiv al enunțului, modul dezirabil de acțiune. În loc de concluzii Avem convingerea că a vorbi, astăzi, de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tipuri de text, Editura Minerva, București, 1984, pp. 70-72. 169 Ilie Guțan, Ars poetica, pp. 5-6. 170 Tudor Arghezi, "Pamfletul", în Ars poetica, p. 59. 171 Tudor Arghezi, în "Literatura în spectacol", în Ars poetica, p. 78. 172 Tudor Arghezi, "Polemistul", Scrieri 41, p. 148. 173 "O figură care pune în mod obligatoriu în discuție referentul mesajului" cf. Grupul μ, op. cit., pp. 165-170. 174 Tudor Arghezi, Ars poetica, p. 62. 175 Emilia Parpală, op. cit., p. 37. 176 Tudor Arghezi, "Permis și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
contemporan cu el. Gérard Blanchard, Le véritable domaine de la bande dessinée, p. 57. 693 Primul album din serie, Tintin aux pays des soviets a fost publicat în 1929 în suplimentul săptămânal al revistei XXe siècle, condus de abatele Norbert Wallet, polemist și naționalist, și a fost reeditat în 1974. În lipsa surselor de informație despre URSS, Hergé se inspirase din volumul Moscou sans doiles al lui M. Douillet, fostul consul al Belgiei la Rostov. În acest album, Tintin demască șarada sovietică, arătând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
diferite, cu toate numele posibile, întreaga omenire venerează divina Unitate“. O sută de ani mai târziu - în vremea împăratului orientalist Hadrianus, când cultul isiac a fost eliberat de ostracismul politic - Lucius Apuleius, născut la Madauros, în apropiere de Carthago, patria polemiștilor, filosofilor și teologilor, a inventat pentru această rugăciune o latină prețioasă și poetică. Adeptul spunea: Regina caeli, sive tu Ceres... seu Tu caelestis Venus... seu Phoebi soror... quouo nomine, quoquo rito, quaqua facie Te fas est invocare. Iar zeița răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alb. Câte un oaspete folosea, spre exemplu, expresia „marea majoritate a poporului“ - iar tu remarcai senin că „marea majoritate“ nu reprezenta decât 25,1%, adică o minoritate, nu o majoritate. Tatăl tău spunea, de exemplu, că Ben Gurion e un polemist dur și subtil, iar tu Îl corectai, zicând că dacă e dur nu poate fi subtil. Și ieri, când a venit la tine, o dată sau de două ori și-a pierdut vocea, vocea lui plină, tenorală, de cantor, din cauză că respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a.m. Eu sunt, Înainte de orice, un luptător: din fotolii și tabureți, am improvizat o cazemată și am izbutit să salvez mare parte din veselă. Formento, care seamănă mai mult cu Ulise decât cu Diomede, a Încercat să-i potolească pe polemiști, aducând pe o tablá de lemn facturi asortate și Naranja-Bilz. Bietul Formento! N-a izbutit decât să sporească rezerva de proiectile lansate de detractorii mei. Când s-a retras ultimul pompier, dând dovadă de un devotament pe care nicicând nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acestei distracții polemice; conduși de doamna Mariana, gazdă fără pereche, Montenegro și cu mine am putut aprecia În amănunt motorul luminii. A răsunat gongul, ne-am așezat la masă și am dat gata mușchiul de vacă Înainte de a se Întoarce polemiștii. Nu Încăpea Îndoială că maestrul triumfase; Înfrânt și morocănos, Muñagorri nici n-a deschis gura În timpul mesei. A doua zi, m-a luat cu el să-mi arate satul Pilar. Am mers doar noi doi, cu trăsurica lui. În cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și un analist "exasperant de just" ca Ion Pop. Un critic "înarmat ca un hoplit", precum Mircea Iorgulescu, și un practicant al "criticii de bine" ca Iulian Boldea. Un comentator cu "predispoziție gentilă", ca Mircea A. Diaconu, dar și un polemist acerb ca Mircea Mihăieș, prilejuindu-i criticului una dintre formulările sale norocoase: "cei scăpați sunt doar cei cărora nu le-a venit încă rândul". Un capitol aparte, și mai suculent, al acestei lumi în mișcare, infra- și metaliterare, îl constituie
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
1980, pag. 76, 77, 128. Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 172, 173, 224. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești. „La început, Văduva s-a dovedit un polemist cu trecutul, iar mai apoi un pătimaș al culorii. Ceruri largi de Bărăgan (Primăvara, La arat) sau Pescari în Deltă, ca și compozițiile cu numeroase personaje (Lupeni 1929), îi ofereau prilejul exprimării unor bogate trăiri, împlinirea unei naturi bogat înzestrate
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
că ambiția sa de a obține fericirea riscă să-l facă să cadă în greșeala de a se face fericit în mod exclusiv pe sine" (capitolul 15, partea I). 25 François-Marie Arouet, supranumit Voltaire (1694-1778), avocat, istoric, scriitor, pamfletist, scenarist, polemist satiric care atinge uneori ferocitatea pentru cei pe care-i consideră adversari, rămâne filosoful emblematic al Iluminismului. Adept al libertății de expresie, al separării religiei de stat și al luptei contra dogmatismului religios. Cazurile de care s-a ocupat ca
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
universul eminescian are în Theodor Codreanu un partizan cu netăgăduite haruri analitice. Bănuiam că tot cercetând acest teritoriu încărcat de reacții contradictorii va da și peste capcane meschine și subminante, care-l vor frisona epistemic și rezonator. Doar ipostaza de polemist resoarbe aceeași acribie arătată anterior, dar impregnată de indignare, de consternare, de revoltă. Fraza sa, deși tot cu limpezimi de cristal, cumpănită și dreaptă, devine însă executorie și irefutabilă. Și lui, ca oricărui bun gospodar, îi place curtea curată. "Observator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
continuarea cărții lui Th. Codreanu Dubla sacrificare a lui Eminescu. Incitante, scrise cu nerv, articole precum: Eminescu, hărtănit pe o masă rotundă, unilematică, Eminescu un caz de gândire arestată sau Eminescu un bilet pentru neant dezvăluie în autorul lor un polemist autentic, atent la nuanțe, capabil să găsească argumente neașteptate și să le împletească într-o structură greu de ignorat. Ideea că Eminescu a fost victima unor acțiuni conjugate de care se fac răspunzători nu numai oamenii politici ai vremii ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la victorie cu puterea argumentelor irecuzabile. E foarte bine informat și are convingeri consolidate. Nu fixiste! Stilul său este alert, al urgenței, dinamic, decis, cursiv. Căci ce poate fi mai ispititoare decât o bună controversă, intelectuală decentă în pofida acidității ei? Polemistul nostru nu-i viforos ca Eminescu, nici neguros subiectiv ca G. Ibrăileanu, nici "imperturbabil" ca E. Lovinescu. Reacțiile lui per contrariam, repet, au vehemență temperată, argumentația permanentă și vioiciune stilistică. Să mergem la exemple. Campaniile demarează cu un text din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de acum 36 ani, Portrete eminesciene, îl contrazice pe Tudor Vianu care afirmă că portretul poetului este așa cum l-au "desenat" Maiorescu și Slavici (impersonalitate, indiferentism), nu așa cum apare în evocările lui Caragiale, "convențional", cu accent pe umanitatea poetului. Tânărul polemist, deloc sfios cu "monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când înclină spre caracterizarea lui Maiorescu. Dacă e vorba de inepții ca acelea ale "psihanalistului" C. Vlad
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
învingător, un om fericit, chiar fără popularitatea zgomotoasă a "confraților" atât de implicați în mișcarea literară cea de toate zilele. Deși în aparență arată o molcomie vecină cu placiditatea, e un lucid care ascunde destulă afectivitate și o vehemență de polemist pur-sânge, departe de inhibițiile provinciale. Atuurile sale sunt: informația bogată până la erudiție o intelectualitate deopotrivă emoțională și analitică -, ritm stilistic adecvat, între vioiciune și deliberare bine temperată. Cu manuscrisul recentei cărți, Fragmentele lui Lamparia, Theodor Codreanu umblă în geantă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin preajma "exagerațiunii", se poate... Și gândul că T. Maiorescu a fost judecat cu multă asprime poate să fie... Cât de aspră și cât de dreaptă judecată este opinia autorului rămâne un reper, o problemă cu drept de recurs. Natura de polemist a autorului "justifică" parțial lucrurile pentru care s-ar căuta umbre de reproș... Eminescu, oricum, nu poate fi scos din cartea de citire a neamului. Cărțile lui Th. Codreanu conving, dacă mai era nevoie, că fenomenul numit Mitul Eminescu (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Magna: I, 2007; II, 2008; III, 2009; IV, în curs de editare 16). Cunoscut ca exeget monografist al unor mari scriitori (M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Bacovia, Ion Barbu, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu ș.a.), teoretician al paradigmei transmodernismului, polemist de temut în apărarea valorilor fundamentale (literare, istorice, naționale), scriitorul Theodor Codreanu a debutat editorial, totuși, cu beletristică. Am semnalat toate acestea pentru a înțelege factura eterogenă a "însemnărilor" în radiografierea fenomenului socio-cultural, surprins în derulare, așa cum, sincronic, faptelor au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]