553 matches
-
exaltarea puterilor potențiale de revelare ale acestuia", pamfletul fiind nu doar "agresiune și risc", ci și, deopotrivă, "jurămînt" și "taină". Un asemenea discurs se împărtășește din misterul ancestral al blestemului, multe texte de acest tip tinzînd "spre profeție". Așadar, în polifonia ireductibilă a artei, extremele își răspund.
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
bună evită decisivul, categoricul, formulele nec plus ultra. Așa-numitul postmodernism e chiar regiunea în care precumpănește incertitudinea, aproximarea, căutarea. La originea criticii astfel înțelese s-ar afla Montaigne cu Eseurile sale. în epoca noastră ea ar fi fundamentată de "polifonia" lui M. Bahtin, de faza tîrzie a lui R. Barthes (,de care mă simt aproape, mărturisește Lucian Raicu, și pe care îl iubesc pur și simplu"), precum și de al nostru Matei Călinescu, "care și el simte de mult nevoia deschiderii
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
Rossini și partea a patra din Simfonia a IX-a de Beethoven, „Oda Bucuriei“. Fondată în urmă cu 16 ani, Asociația Muzicală Setticlavio este formată din 30 de pasionați coriști care, printr-o asiduă trudă, au atins performanțe notabile în polifonie, cucerindu-și o excelentă reputație în regiunea natală Venetto. Corul italian se va afla acum pentru prima dată în România. Sunet argintat de flaut l Competiție internațională de prestigiu Pentru cea de-a IX-a ediție a prestigiosului Festival Internațional
Agenda2004-31-04-cultur () [Corola-journal/Journalistic/282706_a_284035]
-
de cunoscuți. Eroina îl caută pe Iacob, un prieten, iar căutarea nu este decît un pretext pentru autoanaliza și autodezvăluiri. Asta și face, mai bine de o oră, într-un monolog în care, într-o singură voce se recunoaște o polifonie a vocilor disperării. Căile alienării unui homeless care iese printre picioarele spectatorilor dintr-un culcuș improvizat sub băncile de spectacol sînt punctate, alteori dezvoltate mai mult de eroina în nuanțe bine dozate. Scenariul are momente cînd se lasă liber în
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
unei melodii", "Toți ochii se muiase ușor... Armonia uneori se umfla", "Voci îngemănate", "trupul unic al celor ce erau vii în biserică" etc. În cel mai pur spirit baroc (baroc e însuși elementul de surpriză creat prin izbucnirea neașteptată a polifoniei în plină liturghie ortodoxă), Coralul lui Bach dezvăluie celor prezenți imaginea palpabilă a abisurilor lor sufletești, a ființei lor disociate între futile și vinovate pasiuni lumești și o idealitate conturată confuz în revelația frumosului, în forma lui supremă, muzica, a
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
cașcaval)" (alonzanfan). Maxima indignare a poetei se manifestă în legătură cu destinul poetului în lume, îndeosebi într-una ,bizantină", dar nici atunci tonul nu iese din cadența sa egală, iar aerul sec, intelectualizant, nu dispare: ,și cum să lupți tu împotriva/ predicatelor polifoniei acesteia/ cu iz bizantin/ cum să-i momești eteriile/ în culoarul îngust și să-i/ spulberi în mlaștinile sintaxei/ cavaleria infanteria (...) sunt cuvinte ușoare ca/ sămînța de plop/ în țările disperate cu ieșire la mare/ și cel care scrie acolo
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
date istorice, ci de elementele specifice ale creației muzicale: Cele mai vechi popoare de cultură și primitivii; Muzica elină; Muzica bisericească bizantină și gregoriană (romană); Trubadurii, truverii, minesingerii și meistersingerii; Muzica polifonică medievală; Stilul vocal acompaniat al Prerenașterii (1300 - 1470); Polifonia a capella și începuturile stilului instrumental: Palestrina, Ars Nova, Orlando di Lasso, școala flamandă; Epoca basului general (1500 - 1750); Vremea nouă. O altă fișă continuă cu: Preclasicismul: Rameau, Bach, Händel, Gluck; Clasicismul: Haydn, Mozart, Beethoven; Romantismul: Schubert, Schumann, Berlioz, Liszt
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
evidentă. Simultaneitățile lipsesc în general, dar restrângerea în unison se realizează, sunetul do fiind un punct de sprijin melodic semnificativ (vezi măs. nr. 93). Eterofonia nu este afirmată în această piesă la fel de clar precum celelalte categorii ale sintaxei muzicale (omofonia, polifonia). Relația dintre Unu și Multiplu este insă evidențiată prin relația saxofon-cor. Caracterul invocator, sobru este intens redat prin insistența cu care sunetele repartizate celor nouă divizii vocale (totalul vocilor este împărțit în grupuri de câte două) sunt repetate pe spații
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
între obiecte sonore reprezentate geometric. Într- un articol publicat în 1980<footnote Niculescu, Ștefan - “Interferențe posibile” - Revista ARTA, anul XXVII, nr. 9-10 / 1980, pag. 56-57 footnote> Ștefan Niculescu definește și totodată clasifică tipologia sintaxei muzicale în 4 categorii: monodie, omofonie, polifonie, eterofonie. Ele sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul succesivității ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de 1H), succesivitatea se nuanțează ca mono- plusonie (asemănător categoriei de omofonie); c) dacă masa 1 alternează statistic (nu neaparat și periodic) cu mase mai mari, se observă o nuanță de mono-variosonie (relativ întrucâtva categoriei de eterofonie). N.B. - Aspectul de polifonie (conform categoriei precizate de Ștefan Niculescu), poate apărea doar latent în registrul monovocal, prin suprapunere sau alternanță între registre de înălțimi și/sau prin conjuncții de durate. 2) În registrul plurivocal Vf apare evoluând simultan cu mai multe înfățișări (melosuri
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
c) dacă înfățișările Vf sunt diferite absolut sau (doar) ritmic, se relevă nuanța de polisonie; d) dacă înfățișările Vf alternează între unisonie și polisonie, comportă o nuanță de eterosonie. Toate cele patru nuanțe definite mai sus corespund generic categoriei de polifonie, care se definește ca atare - mai multe voci (vocale și/sau instrumentale) ori înfățișări formale - exclusiv în registrul plurivocal. Datorită univocității termenilor nu am mai adăugat explicit prefixul pluri. Observăm că în raport cu registrul masei Vf am distins șapte nuanțe sintaxice
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B. Se prea poate ca, pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un sunet ținut (pedală) sau figură repetată (ostinato) în adâncime. Oricum ar fi, am avea de-a face cu o desfășurare pe mai multe registre cantitative simultan, într-o plurivocalitate.
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind polifonie ridicată încet prin turle și ziduri răsturnate crește în urciorul cîntecului de bucurie cînd tu apari armate sîngeroase vin din parfumul tău de femeie și zgomotul tocurilor tale de număuita cînd tu apari din tranșeele muzicii din placenta copacilor se
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
compozitorul Valentin Petculescu deținea rubrica muzicală a “Luceafărului”, iar scriitorul cu același nume (re)anima în răstimpuri paginile “Actualității muzicale”. Nu pentru informația torențială, de ultimă oră merită lectura această carte, ci pentru finețea stilului ori suplețea ideilor. Nu pentru polifonia doctă, ci pentru armonia ingenioasă, nu de puține ori savuroasă. Este aici ceva din finețea și ingeniozitatea scriitorului ori din suplețea și savoarea muzicianului. Asta ca să nu mă mai plâng că n-am parte de texte despre muzică scrise în
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
mii de vorbe consistă a noastră lume.”? Sau pe contemporanul ei, interbelic, Heidegger: „Limba este loc de adăpost și locaș al esenței omului”? Marile spirite se întâlnesc pe aceleași culmi de gândire. E multă liniște datorată spațiilor albe dintre cuvinte. Polifonia eului stă într-un raport de determinare față de cuvinte. Ritmul și asonanțele versurilor sale se opresc undeva la marginea unei cutii de rezonanță, ca la marginea unei mirări, pe care cititorul o ia în posesie și-și descoperă în ea
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
sugestii privind cauzele unor evoluții mai mult sau mai puțin explicabile din istorie și viața politică, ele nu conduc, în final, decât la revelarea caracterului entropic al percepției și dezbaterilor din lumea contemporană. De altfel, pentru a pune în evidență polifonia uneori disonantă a discursului postmodern, cel puțin în Opus Dei, prozatorul renunță la instanța naratorului tradițional, fiecare capitol fiind relatat pe rând de câte unul dintre personaje. Organizația Opus Dei pare a fi fost făcută anume pentru a pune în
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
Tiberiu Olah sau la folosirea citatului în Simfonia lui Berio, Valentina Sandu-Dediu urmărește cu acribie și cu fine observații totodată, prezența elementelor manieriste și sensurile lor simbolice. Selecția operelor prin care își demonstrează teza include artă truverilor, creații proeminențe ale polifoniei renascentiste - bizarul Gesualdo, madrigalul italian - pentru a se opri îndelung asupra operei lui Bach, evidențiind simbolică cifrica înscrisă în muzică să. Deși admite că în creația celor trei mari Haydn, Mozart, Beethoven "se pot găsi numeroase mostre de manierism" autoarea
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
analiză ale lui W. Graeser (Bach Kunst der Fuge) și M.-A. Souchay (Das Thema in der Fuge Bachs), Dan Voiculescu oferă o manieră de investigație aflată în siajul celor exersate cândva de doi dintre cei mai fideli interpreți ai polifoniei bachiene. "Continuând metodele lui L. Czaczkes și S. Toduță, analizele pe care le propunem se desfășoară sub forma liniară, pe tot atâtea benzi câte voci are fuga. în fiecare bandă sunt redate prin simboluri grafice elementele polifonice, pe când în exteriorul
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
Daniel Cristea-Enache În pofida "incompatibilității radicale" pe care o puncta și argumenta Maiorescu, poeții de calibru pot fi și buni critici literari - cu condiția să nu reducă multiplul liric, polifonia poeziei pe care o comentează, la propria formulă simbolică și stilistică. A cunoaște din interior mecanismele și proiecțiile imaginare specifice genului, a te fi confruntat cu obstacolele și limitele lui reprezintă o treaptă superioară în înțelegerea fenomenului. Detașat și deopotrivă
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
în jurnal o imagine anume - el denunța în fond practica ascunderii, atît de intimă diaristului în orice condiții. Cea de-a doua fantasmă despre care vorbește Eugen Simion nu este decât un reflex indus de seria de fantasme produse de polifonia năucitoare a unui astfel de text. Există un unic Maiorescu în notele cotidiene? Sau un unic Eliade? etc. Numai într-un jurnal "slab" imaginea creată este compactă, fără distorsiuni grave, autorul căutând să-și "vândă" un chip unic fără să
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
absolventă a Conservatorului Național de Artă Dramatică din Lyon. Cu timpul însă a glisat înspre teatrul muzical și de aici, sub îndrumarea lui Pierre Marvaut, Glenn Chambers, Richard Miller și Benoit Ami, a făcut pașii decisivi către slujirea statornică a polifoniei vocale medievale și renascentiste. "Joie, douleur, recueillement ou exaltation, la musique et les mots ont de tout temps joué avec ces sentiments". Da, asta se întâmpla chiar și în Evul Mediu, în fața căruia marxiștii, dialecticieni au ba, și-au astupat
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
Acuitatea aceasta va primi, în romanul O limbă comună, riposta neașteptată și dramatică (dacă nu ironică) a unei surzenii progresive, acutizate până la pragul deplinei deteriorări. Numai că povestașul a ascultat deja realitatea și o regăsește acum înlăuntru, ca pe o polifonie interioară. În literatură, a-ți auzi personajele înseamnă a le înțelege: nu reportofonul mereu deschis reprezintă soluția narativă, ci, dimpotrivă, instalarea unui filtru performant, prin care se captează notele diferențiale, specificul ,tipologic", cazul - și se elimină restul. Translarea unui erou
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]