553 matches
-
constrângerile universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct de vedere socio-economic), au fost studiate diferite tipuri de fenomene enunțiative, îndeosebi deicticele personale și spațio-temporale (Guespin, 1976), discursul raportat, polifonia, ghilimelele (Authier, 1981), în așa măsură încât au devenit unele dintre caracteristicile francofone ale analizei discursului. Mai precis, problematica legată de enunțare s-a organizat pe nouă nivele ce interacționează constant: * nivelul local al operațiilor prin care se marchează discursul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de un obiect simbol al unei estetici a eterogenității, pe care o regăsim și în modul în care sunt definite personajele din perspectivă socio-culturală, în dezacord cu aspirația proprie scriiturii flaubertiene "obsedată de utopia unui univers omogen"26. Capitolul consacrat polifoniei se preocupă de raporturile multiple dintre autor, personaje, voci anonime care apar în textul literar și reprezintă puncte de vedere diferite. Principala sursă a acestei problematici a fost, inițial, celebra carte a lui M. Bahtin despre Dostoievski (1929). Cercetătorul rus
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
textul subiectului vorbitor, așa cum pictura clasică precizează clar contururile, dând prioritate desenului. Dimpotrivă, în baroc, culoarea are prioritate și conturul se estompează; prin analogie, stilul pictural presupune absorbția discursului străin în discursul subiectului vorbitor. Fără a dezvolta o teorie a polifoniei, O. Ducrot a reflectat asupra modului în care subiectul vorbitor își asumă sau nu enunțarea și a introdus distincția dintre locutor (cel care este responsabil de enunț) și enunțători, ființe abstracte ("êtres discursifs") ce reprezintă diverse puncte de vedere, pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
utilă, și nu li se dovedește niciodată bună la ceva"34 Puse în situația de a conduce o afacere, femeile se descurcă excelent, mai bine decât bărbații, pentru că "fac dragoste fără să-și dea seama". În spiritul observațiilor lui Bahtin, polifonia literară are în vedere raporturile multiple dintre narator, personaje, voci anonime (se zice) sau diferite niveluri stilistice. Dintre numeroasele exemple consacrate polifoniei ne vom referi doar la două: polifonia specifică dialogului teatral și ironia. Se știe că, în cazul unui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
excelent, mai bine decât bărbații, pentru că "fac dragoste fără să-și dea seama". În spiritul observațiilor lui Bahtin, polifonia literară are în vedere raporturile multiple dintre narator, personaje, voci anonime (se zice) sau diferite niveluri stilistice. Dintre numeroasele exemple consacrate polifoniei ne vom referi doar la două: polifonia specifică dialogului teatral și ironia. Se știe că, în cazul unui text științific, enunțarea nu este importantă, deoarece cadrul spațio-temporal (crono-topul bahtinian) nu are niciun impact asupra sensului. În cazul discursului teatral, circumstanțele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dragoste fără să-și dea seama". În spiritul observațiilor lui Bahtin, polifonia literară are în vedere raporturile multiple dintre narator, personaje, voci anonime (se zice) sau diferite niveluri stilistice. Dintre numeroasele exemple consacrate polifoniei ne vom referi doar la două: polifonia specifică dialogului teatral și ironia. Se știe că, în cazul unui text științific, enunțarea nu este importantă, deoarece cadrul spațio-temporal (crono-topul bahtinian) nu are niciun impact asupra sensului. În cazul discursului teatral, circumstanțele enunțării sunt esențiale pentru determinarea sensului și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
suprapune peste mesajul adresat de dramaturg spectatorilor, prin intermediul personajelor. Pentru a răspunde corect la întrebarea "cine vorbește într-un spectacol teatral?" atunci când nu ne mulțumește soluția dublei sau triplei enunțări 35 și receptări, trebuie să avem în vedere o adevărată polifonie de tip bahtinian. Într-un spectacol de calitate, această polifonie este potențată de gradul înalt de semioticitate al fiecărui obiect, gest, element de decor, fond muzical sau variație de ecleraj. Această polifonie, esențială în teatru, justifică o mai atentă tratare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a răspunde corect la întrebarea "cine vorbește într-un spectacol teatral?" atunci când nu ne mulțumește soluția dublei sau triplei enunțări 35 și receptări, trebuie să avem în vedere o adevărată polifonie de tip bahtinian. Într-un spectacol de calitate, această polifonie este potențată de gradul înalt de semioticitate al fiecărui obiect, gest, element de decor, fond muzical sau variație de ecleraj. Această polifonie, esențială în teatru, justifică o mai atentă tratare a monologului ce dezvăluie, cel mai adesea, identitatea multiplă sau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
receptări, trebuie să avem în vedere o adevărată polifonie de tip bahtinian. Într-un spectacol de calitate, această polifonie este potențată de gradul înalt de semioticitate al fiecărui obiect, gest, element de decor, fond muzical sau variație de ecleraj. Această polifonie, esențială în teatru, justifică o mai atentă tratare a monologului ce dezvăluie, cel mai adesea, identitatea multiplă sau cu potențe de multiplicitate, proprie unui personaj. Un exemplu binecunoscut: pe drumul de întoarcere spre palatul stăpânului său, Sosie (din Amphitryon-ul molieresc
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în calitate de brav luptător, regină și alter ego admirativ. Don Rodrigue este, în primul său monolog din Cidul, o ființă scindată: fiul, apărător al valorilor clanului aristocratic trebuie să înăbușe ezitările tânărului îndrăgostit etc. Pentru a reda aceste forme subtile ale polifoniei teatrale, actorul este mult mai mult decât un simplu locutor. De pildă, un rol important îi revine modului în care intonează și expresiei chipului în momentul în care vrea să dea o turnură ironică unei replici. Din punctul de vedere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ironice, locutorul se disociază de acele gânduri sau vorbe. Chiar dacă teoriile lui Sperber și Wilson au fost contestate, ele au avut meritul semnalării prezenței celuilalt în discursul eului. Și alți cercetători au analizat ironia ca pe un fenomen privilegiat de polifonie enunțiativă. Dominique Maingueneau observă că acest fenomen este posibil datorită specificității limbilor naturale ce amestecă continuu discursul și metadiscursul. Categorii privilegiate de manifestare a subiectivității, adjectivele, adverbele, anumite întrebuințări stilistice ale substantivului au ocazionat apariția distincției pertinente dintre clasificare și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tradițională) sau la câteva principii de organizare foarte generoase (ca în structuralism), ci se constituie într-un adevărat instrument de investigație. Făcând o analiză din punctul de vedere al enunțării, descoperim fenomene lingvistice de o mare finețe (modalități, discurs indirect, polifonie, temporalitate, determinare temporală, meta-enunțare...), în care referința la lume și înscrierea partenerilor enunțării în discurs se întrepătrund. Or, literatura mizează enorm pe aceste detalii lingvistice, pe care un comentariu tradițional nu-și poate permite să le analizeze. În plus, reflectarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
noi. În casa aceasta restaurată și al cărui lux încă proaspăt contrasta cu exteriorul învechit al tuturor celorlalte, un ochi atent ar fi putut îndată ghici gândurile meschine și desăvârșita mulțumire-de-sine a micului negustor retras din afaceri 141. Capitolul 4 POLIFONIA Problematica polifoniei se referă la identitatea subiectului enunțării. Teza pe care o contracarează este cea conform căreia un enunț nu ar proveni decât dintr-o singură sursă, numită fie "locutor", fie "subiect vorbitor", fie "enunțător"..., sursă unică în care s-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
casa aceasta restaurată și al cărui lux încă proaspăt contrasta cu exteriorul învechit al tuturor celorlalte, un ochi atent ar fi putut îndată ghici gândurile meschine și desăvârșita mulțumire-de-sine a micului negustor retras din afaceri 141. Capitolul 4 POLIFONIA Problematica polifoniei se referă la identitatea subiectului enunțării. Teza pe care o contracarează este cea conform căreia un enunț nu ar proveni decât dintr-o singură sursă, numită fie "locutor", fie "subiect vorbitor", fie "enunțător"..., sursă unică în care s-ar contopi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
roluri trebuie să fie operată și deoarece ea este cea care ne permite să explicăm un anumit număr de fenomene lingvistice din limba obișnuită și a fortiori din discursul literar, care presupune un tip mai complex de comunicare. Noțiunea de "polifonie", împrumutată din lucrările lui M. Bahtin 143, a fost dezvoltată mai întâi de O. Ducrot ca instrument de analiză pentru acele enunțuri în care în discursul aceluiași enunțător se fac auzite mai multe "voci"144. În viziunea lui Ducrot 145
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
M. Bahtin 143, a fost dezvoltată mai întâi de O. Ducrot ca instrument de analiză pentru acele enunțuri în care în discursul aceluiași enunțător se fac auzite mai multe "voci"144. În viziunea lui Ducrot 145, în toate teoriile despre polifonia lingvistică se regăsesc "trei teze": "diferențierea între subiectul vorbitor ("empiric" sau "real"), înțeles ca producătorul efectiv al enunțului, adică ființa psihosociologică căreia i se atribuie o origine [...], și locutorul, adică ființa pe care sensul enunțului o prezintă ca fiind responsabilă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
narativă de acest fel. Poziția autorului dramatic față de enunțurile personajelor sale este total diferită. Nu putem vorbi despre "discurs direct", atâta vreme cât autorul este absent și își lasă personajele să dialogheze singure. Acest dispozitiv se bazează pe un alt tip de polifonie, în care "subiectul vorbitor" (actorul care joacă rolul) diferă de "locutor" (rolul): cea care vorbește este La Champmeslé, însă cea care se face responsabilă de aceste cuvinte este Atalide. Teatrul constituie deci un mod aparte de enunțare literară, care, în ciuda
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cel care se angajează prin enunțarea sa este "locutorul-L", pe când în (2) doar "locutorulλ" intră în calcul: este vorba despre eu în calitate de persoană despre care se vorbește, și nu de locutor responsabil de enunțul său. 4.4. Ironie și polifonie Problematica polifoniei permite, de asemenea, abordarea unor fenomene importante, cum ar fi discursul indirect, la care vom reveni în detaliu, sau ironia. Ironia face în genere parte din "tropii" retoricii tradiționale, alături de metaforă, hiperbolă, litotă. În toate aceste cazuri se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se angajează prin enunțarea sa este "locutorul-L", pe când în (2) doar "locutorulλ" intră în calcul: este vorba despre eu în calitate de persoană despre care se vorbește, și nu de locutor responsabil de enunțul său. 4.4. Ironie și polifonie Problematica polifoniei permite, de asemenea, abordarea unor fenomene importante, cum ar fi discursul indirect, la care vom reveni în detaliu, sau ironia. Ironia face în genere parte din "tropii" retoricii tradiționale, alături de metaforă, hiperbolă, litotă. În toate aceste cazuri se consideră că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o "mențiune", înseamnă a considera că ea nu este o antifrază în care s-ar afirma "contrariul" sensului literal, ci mențiunea opiniei unui locutor care ar spune ceva deplasat. Pornind de la această "mențiune" putem glisa către ideea, fundamentală pentru înțelegerea polifoniei, conform căreia în ironie se face auzit un punct de vedere distinct de cel al locutorului: din această perspectivă, o enunțare ironică pune în scenă un personaj care ar enunța ceva deplasat și de care enunțătorul s-ar distanța prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o ilustrare fidelă în următorul fragment, în care iezuitul laudă binefacerile cazuisticii: Dar, fără să ne îndepărtăm de subiectul nostru, ascultă și pasajul următor luat din paterul Gaspard Hurtado, De sub. pecc. diff., 9, citat de Diana
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
teorie a ironiei trebuie să explice de ce enunțul ironic este exprimat în mod direct (nu este un citat), fără ca acest lucru să însemne că este asumat de subiectul enunțării. Această combinație ciudată de adeziune și respingere poate fi analizată ca polifonie, dar și ca enunțare paradoxală, autodistrugătoare, în care subiectul își invalidează propria enunțare. Astfel, pentru A. Berrendonner, "a fi ironic nu înseamnă să te înscrii în mod fals, mimetic, împotriva actului de vorbire anterior sau virtual, în orice caz exterior
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
arată ca semn. Spre deosebire de ironie, care este inseparabilă de dorința deriziunii (eventual îndreptată chiar împotriva enunțătorului), punerea între ghilimele arată doar că un cuvânt sau un grup de cuvinte nu sunt folosite în mod corespunzător. Nu este vorba propriu-zis de polifonie, care ar implica punctele de vedere a două instanțe diferite, ci de un decalaj pe care enunțarea îl introduce între două imagini distincte ale enunțătorului, oferite în același timp: una își asumă expresia între ghilimele, cealaltă o refuză. Să analizăm
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de el176. În ultima replică a Silviei, grupul nominal "galantul bourguignon" este întrebuințat atât ca folosire, cât și ca mențiune, fiind citat și asumat. 4.8. Captare și subversiune Parodia poate fi și ea analizată din punctul de vedere al polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe din Școala nevestelor (versul 642) reia un vers dintr-o tragedie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Cap. al V-lea, în cadrul unei teorii a fenomenelor de "mențiune", subliniază caracterul paradoxal al ironiei.) DUCROT O., 1984 Le Dire et le Dit, Minuit Paris. (Capitolul al VIII-lea, "Esquisse d'une théorie polypho-nique de l'énonciation", dezvoltă problematica polifoniei.) 1978 L'Ironie, colecția "Linguistique et sémiologie", 2, Presses Universitaires de Lyon. (Culegere de articole despre diversele aspecte ale ironiei, analizate dintr-o perspectivă non-polifonică). Exerciții ▪ 4.1. Analizați ironia și parodia în următoarea dezbatere din incipitul cărții Candid de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]