4,582 matches
-
unității cinetice apar unele deosebiri între dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile de polimeri. Micela liofobă este o entitate rigidă care-și păstreză dimensiunea neschimbată în timp în absența fenomenelor de coagulare în timp ce ghemul statistic molecular al soluțiilor de polimeri își modifică încontinuu dimensiunea, fiind entități fluctuante în timp. Prin urmare, dimensiunile acestora depind de interacțiile polimer-solvent și flexibilitatea lanțului macromolecular. Mărimea micelelor de asociație este determinată de lungimea moleculelor amfifile componente. Fenomenele cinetico-moleculare utilizate în caracterizarea sistemelor disperse și
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
dimensiunea, fiind entități fluctuante în timp. Prin urmare, dimensiunile acestora depind de interacțiile polimer-solvent și flexibilitatea lanțului macromolecular. Mărimea micelelor de asociație este determinată de lungimea moleculelor amfifile componente. Fenomenele cinetico-moleculare utilizate în caracterizarea sistemelor disperse și a soluțiilor de polimer sunt: difuzia, sedimentarea în câmp gravitațional și centrifugal, echilibrul sedimentare-difuzie, mișcarea browniană și fenomenele de curgere. Acestor fenomene le poate fi adăugată difuzia prin membrane semipermeabile cu aplicabilitate practică atât în purificarea cât și în caracterizarea mărimii unității cinetice. Sub
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
sistem dispers poate fi sedimentat, astfel că pot fi obținute în principal aceleași informații ca și în cazul sedimentării gravitaționale: mărimea particulelor și distribuția acestora după mărime ori masă. Sedimentarea centrifugală este în mod deosebit folosită pentru studiul soluțiilor de polimeri. II.3.2.1. Sedimentarea sistemelor monodisperse Se admit aceleași premise simplificatoare ca și în cazul sedimentării în câmp gravitațional, particula este supusă la acțiunea a două forțe de sens opus: f - forța centrifugă și fS - forța de frecare Stokes
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
sedimentare posedă o astfel de aplicabilitate, alături de faptul că permite și determinarea curbelor de distribuție. Echilibrul de sedimentare atât gravitațional cât și centrifugal, are deci vaste aplicații, în special, la caracterizarea macromoleculelor biologice, proteine și acizi nucleici, precum și la caracterizarea polimerilor sintetici, a sistemelor polimerice reactive. CAPITOLUL III APARATURA UTILIZATĂ ÎN ANALIZA SEDIMENTOMETRICĂ Aparatura utilizată în analiza sedimentometrică este funcție de forța care determină sedimentarea, distingându-se în câmp gravitațional și câmp centrifugal. III.1. Aparatura utilizată în analiza sedimentometrică în câmp
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
De asemenea, datele experimentale permit și evaluarea masei. Dintre multiplele aplicații ale sedimentometriei moderne, atât centrifugală cât și gravitațională, se pot aminti cele din domeniul biologiei, cum ar fi separarea virusurilor, a feriților, în chimia substanțelor albuminoide, chimia celulozei, a polimerilor și tehnologia silicaților (argile, pământuri), în agronomie, în purificarea aerului. CAPITOLUL IV STUDIUL PRIN SEDIMENTARE ÎN CÂMP GRAVITAȚIONAL A TUFULUI VULCANIC IV.1. Tufuri vulcanice: Generalități Tufurile vulcanice sunt strâns legate de zeoliți, care reprezintă la modul cel mai general
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
CAPITOLUL 2 METODE DE CARACTERIZARE A (CO)POLIMERILOR RETICULAȚI Cristina Doina Vlad , Maria Valentina Dinu Metodele de caracterizare a sistemelor reticulate se bazează pe modele teoretice implicând anumite presupuneri despre natura și distribuția reticulării sau a punctelor de ramificare. Caracterizarea polimerilor reticulați se poate face fie pornind de la
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
CAPITOLUL 2 METODE DE CARACTERIZARE A (CO)POLIMERILOR RETICULAȚI Cristina Doina Vlad , Maria Valentina Dinu Metodele de caracterizare a sistemelor reticulate se bazează pe modele teoretice implicând anumite presupuneri despre natura și distribuția reticulării sau a punctelor de ramificare. Caracterizarea polimerilor reticulați se poate face fie pornind de la teoria formării rețelelor fie pe baza rezultatelor experimentale. Divergențele care apar între rezultatele experimentale față de prezicerile teoretice, au determinat apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
determinat apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele realizate în domeniul caracterizării sistemelor reticulate macromoleculare au contribuit în mare măsură la elucidarea teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de destinația pentru care au fost realizate sintezele. Morfologia structurilor poroase Morfologia structurilor poroase ale (co)polimerilor reticulați macroporoși se determină prin câteva metode specifice care includ
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de destinația pentru care au fost realizate sintezele. Morfologia structurilor poroase Morfologia structurilor poroase ale (co)polimerilor reticulați macroporoși se determină prin câteva metode specifice care includ porozitatea totală, volumul, mărimea și distribuția porilor /1-5/. Porozitatea perlelor,(P%), care reprezintă volumul spațiului interstițial al (co)polimerilor a fost calculată /6/, aplicând ecuația: (1) Volumul porilor, (VP), s-
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
fost realizate sintezele. Morfologia structurilor poroase Morfologia structurilor poroase ale (co)polimerilor reticulați macroporoși se determină prin câteva metode specifice care includ porozitatea totală, volumul, mărimea și distribuția porilor /1-5/. Porozitatea perlelor,(P%), care reprezintă volumul spațiului interstițial al (co)polimerilor a fost calculată /6/, aplicând ecuația: (1) Volumul porilor, (VP), s-a calculat cu ajutorul relației: (2) Diametrul și raza medie a porilor au fost calculate portivit relațiilor: (3) (4) presupunându-se că toți porii au formă cilindrică / 7/. Pentru examinarea
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
schimbătorilor de ioni macroporoși, aparțin lui Kunin și colab. /14/, care pentru determinarea diametrului mediu al porilor, în ipoteza porilor cilindrici, autorii au folosit relația: (14) în care: P reprezintă porozitatea, iar ρap densitatea aparentă. Suprafața specifică, Ssp, la (co)polimerii preparați de autori a fost măsurată aplicând metoda BET la temperatura de fierbere a azotului lichid /23/, pe un aparat “STROHLEIN AREA-meter”, utilizând relația: (15) unde: h diferența de nivel citită pe aparat; a constanta determinată pe nomograma funcție de h
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
polimerice înalt reticulate, derivate din monomerii metilmetacrilatului, sintetizate prin polimerizarea în suspensie utilizând drept porogeni: acetatul de butil, xilenul, izobutiratul de etil, acetatul de izobutil și acetatul de propil cu scopul de a găsi condițiile de reglare a microstructurii acestor polimeri. Se constată că există o strânsă dependență între natura și cantitatea de diluant folosit și suprafața specifică a polimerului final. Autorii au obținut valori pentru suprafața specifică BET cuprinse între 300600 m2/g, în funcție de compoziția amestecului de reacție. Date similare
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
izobutiratul de etil, acetatul de izobutil și acetatul de propil cu scopul de a găsi condițiile de reglare a microstructurii acestor polimeri. Se constată că există o strânsă dependență între natura și cantitatea de diluant folosit și suprafața specifică a polimerului final. Autorii au obținut valori pentru suprafața specifică BET cuprinse între 300600 m2/g, în funcție de compoziția amestecului de reacție. Date similare pentru suprafața specifică BET au fost publicate și de Flodin și colaboratori /33,34/. Coutinho și colab. /22/ au
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
diferiți solvenți /26, 38-46/. Studiul teoretic al umflării la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că umflarea în solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare.(Co)polimerii reticulați care sunt puși în contact cu solvenți, adsorb o mare cantitate de lichid. Umflarea are loc în aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor liniari cu solvenții. Tendința aceasta de amestecare, exprimată ca entropie de diluție, poate să
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei primare.(Co)polimerii reticulați care sunt puși în contact cu solvenți, adsorb o mare cantitate de lichid. Umflarea are loc în aceleași condiții în care are loc amestecarea polimerilor liniari cu solvenții. Tendința aceasta de amestecare, exprimată ca entropie de diluție, poate să crească (χ1 > 0) sau să scadă (χ1 < 0) prin creșterea diluției. La o rețea umflată, prin adsorbție de solvent, catenele dintre joncțiunile rețelei trec în configurații
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
de lanțuri din rețea. Potențialul chimic al solventului în gelul umflat este dat de ecuația (23) /48/: (24) unde N este numărul lui Avogadro. În vederea evaluării ∂αs/∂n1 notăm (25) unde V0 este volumul rețelei relaxate, adică volumul ocupat de polimer când au avut loc reticulări întâmplătoare ale sistemului și V este volumul gelului umflat. De obicei, reticulările sunt introduse în rețeaua neumflată. Presupunând că acesta este cazul când V0 reprezintă volumul polimerului neumflat și V0/Vâ v2 și considerând în
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
este volumul rețelei relaxate, adică volumul ocupat de polimer când au avut loc reticulări întâmplătoare ale sistemului și V este volumul gelului umflat. De obicei, reticulările sunt introduse în rețeaua neumflată. Presupunând că acesta este cazul când V0 reprezintă volumul polimerului neumflat și V0/Vâ v2 și considerând în plus că amestecarea are loc fără o schimbare apreciabilă a volumului total al sistemului putem scrie: (26) Evaluând cele două derivate din ecuația (24) și exprimând v2 în moli, s-a obținut
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
moleculară între două reticulări; M masa moleculară a moleculei primare pentru fiecare cantitate N/N0 (N numărul de molecule primare; N0 numărul total de unități) și ν prin relația cMvV /âν , unde V-volumul total, iar v volumul specific al polimerului, se deduce relația: (30) Membrul stâng al ecuației reprezintă diferența de potențial chimic în timpul amestecării polimerului cu solventul; cel din dreapta dă creșterea elasticității (flexibilității) rețelei. Factorul (1 2Mc/M) trebuie recalculat, exprimând corecția pentru cazul rețelelor imperfecte rezultate din lanțurile
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
numărul de molecule primare; N0 numărul total de unități) și ν prin relația cMvV /âν , unde V-volumul total, iar v volumul specific al polimerului, se deduce relația: (30) Membrul stâng al ecuației reprezintă diferența de potențial chimic în timpul amestecării polimerului cu solventul; cel din dreapta dă creșterea elasticității (flexibilității) rețelei. Factorul (1 2Mc/M) trebuie recalculat, exprimând corecția pentru cazul rețelelor imperfecte rezultate din lanțurile terminale. Pentru o rețea perfectă (M â ∞), factorul se reduce la unitate și masa moleculară între
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
ecuațiilor (32) și (33) utilizarea expresiilor pentru 57 calcule cantitative trebuie limitată la rețele cu grade de reticulare foarte mici în solvenți buni. Gradul de umflare a rețelei în diferiți solvenți furnizează indicii asupra puterii de solvatare a solventului pentru polimerii cu structură chimică dată. Factorul structural νe/V0 (ec.29) este același pentru o serie de măsurători, iar gradul de umflare qmâ1/v2m depinde nu numai de cunoașterea lui V1 a solventului ci și de determinarea parametrului χ1. Aplicarea metodei
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
V0 (ec.29) este același pentru o serie de măsurători, iar gradul de umflare qmâ1/v2m depinde nu numai de cunoașterea lui V1 a solventului ci și de determinarea parametrului χ1. Aplicarea metodei de umflare pentru determinarea parametrului de interacțiune polimer solvent χ1 este preferabilă, deoarece astfel se elimină calibrările menționate anterior la deducerea acestor parametri folosind metodele termodinamice. Pentru o evaluare cât mai corectă a masei moleculare între reticulări Flory și Rehner /47,48/ au dedus entropia de amestecare a
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
deoarece astfel se elimină calibrările menționate anterior la deducerea acestor parametri folosind metodele termodinamice. Pentru o evaluare cât mai corectă a masei moleculare între reticulări Flory și Rehner /47,48/ au dedus entropia de amestecare a unui solvent cu un polimer reticulat .Cunoscând valoarea parametrului Huggins χ și determinând experimental valoarea fracției molare a polimerului la echilibru, pΦ , se poate calcula mărimea Mc care caracterizează densitatea de reticulare a polimerului. Dacă f â 4, masa moleculară medie între două reticulări, Mc
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Pentru o evaluare cât mai corectă a masei moleculare între reticulări Flory și Rehner /47,48/ au dedus entropia de amestecare a unui solvent cu un polimer reticulat .Cunoscând valoarea parametrului Huggins χ și determinând experimental valoarea fracției molare a polimerului la echilibru, pΦ , se poate calcula mărimea Mc care caracterizează densitatea de reticulare a polimerului. Dacă f â 4, masa moleculară medie între două reticulări, Mc, se calculează utilizând formula: (34) unde: Vs este volumul molar al solventului; dp este
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
48/ au dedus entropia de amestecare a unui solvent cu un polimer reticulat .Cunoscând valoarea parametrului Huggins χ și determinând experimental valoarea fracției molare a polimerului la echilibru, pΦ , se poate calcula mărimea Mc care caracterizează densitatea de reticulare a polimerului. Dacă f â 4, masa moleculară medie între două reticulări, Mc, se calculează utilizând formula: (34) unde: Vs este volumul molar al solventului; dp este densitatea specifică a polimerului; φp este fracția molară a polimerului în gelul umflat; χ1 este
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
se poate calcula mărimea Mc care caracterizează densitatea de reticulare a polimerului. Dacă f â 4, masa moleculară medie între două reticulări, Mc, se calculează utilizând formula: (34) unde: Vs este volumul molar al solventului; dp este densitatea specifică a polimerului; φp este fracția molară a polimerului în gelul umflat; χ1 este parametrul de interacțiune solvent-polimer( FloryHuggins). Mc este un parametru de bază ce descrie structura rețelelor reticulate și reprezintă masa moleculară medie a lanțurilor polimerice între două joncțiuni consecutive. Plecând
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]